18 definiții pentru monarh

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

monarh sm [At: (a. 1703) FN 126 / V: ~rc / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: ngr μονάρχης, ger Monarch] 1 Conducător al unei monarhii Si: suveran. 2 (Pgn; fig) Stăpân.

MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. Un Ludovic e mai întîi monarh, și numai în urmă francez. CAMIL PETRESCU, T. II 385. ◊ (Poetic; în forma monarc) O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie... În mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! EMINESCU, O. I 69. – Variantă: (învechit) monárc s. m.

MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].

MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)

MONÁRH ~i m. Conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat. /<ngr. monárhis, germ. Monarch[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

monarh m. 1. capul unei monarhii; 2. fig. Domn: al nopților monarh (luna) EM.

*monárh m. (vgr. mónarhos și monárhes, d. mónos, singur și árho, domnesc). Suveran (împărat, rege saŭ principe).

MONÁRC s. m. v. monarh.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monárh s. m., pl. monárhi[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONÁRH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.[1]

  1. Var. monarc LauraGellner

MONARH s. (POLITICĂ) 1. rege, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ul Suediei.) 2. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan cel Mare, marele ~ al Moldovei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque.Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste.

Intrare: monarh
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monarh
  • monarhul
  • monarhu‑
plural
  • monarhi
  • monarhii
genitiv-dativ singular
  • monarh
  • monarhului
plural
  • monarhi
  • monarhilor
vocativ singular
  • monarhule
  • monarhe
plural
  • monarhilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monarc
  • monarcul
  • monarcu‑
plural
  • monarci
  • monarcii
genitiv-dativ singular
  • monarc
  • monarcului
plural
  • monarci
  • monarcilor
vocativ singular
  • monarcule
plural
  • monarcilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monarh, monarhisubstantiv masculin

  • 1. Conducător suprem al unei monarhii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un Ludovic e mai întîi monarh, și numai în urmă francez. CAMIL PETRESCU, T. II 385. DLRLC
    • format_quote poetic O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie... În mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.