4 definiții pentru împăra
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împăra [At: PRAV. MOLD. 91 / Pzi: ~rez / E: ml impalo, -are] (Îvr) 1 vt A bate pari în pământ. 2 vt A pune araci la vie. 3 vt (Reg) A coase cu un ac gros. 4 vr A se înțepa. 5 vt A face public ceva.
ÎMPĂRA, împărez, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vîrful unui proțap. – Lat. impalare (< palare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într’un par și s’a împărat. Vestesc (punînd un semn într’un par): a împăra satu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
împăra, împărez, vb. I (reg.) 1. a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie). 2. a împunge cu un ac gros. 3. (refl.) a se înțepa (în ceva), a se împunge. 4. a face cunoscut, a publica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
împăra, împărezverb
- 1. A pune în țeapă. DLRM
- 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. DLRM
etimologie:
- impalare (din palare). DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.