ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

împărăți vi [At: PSALT. 86/12 / Pzi: ~țesc / E: împărat] 1 (Rar) A face pe cineva împărat. 2 A stăpâni o țară în calitate de împărat. 3 (Pex; pop) A guverna. 4 A trăi bine. 5 (Înv) A fi împărat.

împărăție sf [At: COD. VOR. 3/8 / V: (înv) părăție / Pl: ~ii / E: împărat + -ie] 1 Imperiu. 2-3 Persoană (a împăratului sau) a împărătesei. 4-5 Demnitate (de împărat sau) de împărăteasă. 6-7 Rang (de împărat sau) de împărăteasă. 8 Domnie. 9 (Fig; Bis) Imperiu al lui Dumnezeu. 10 (Înv) Guvern al Imperiului otoman. 11-12 (Fig; reg) Putere (mare). 13 Domnitor. 14 Sultan. 15 (Îs) ~ia ta (sau voastră) Formulă de adresare către un împărat. 16 (Îs) ~ia cerului Rai.

părăție sf vz împărăție

ÎMPĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. tr. ‡ A face împărat. II. vb. intr. A domni (în calitate de împărat): țara, în care împărățea fratele cel mai mare, era tocmai la o margine a pămîntului (CRG.); Ⓕ: Ca ’ntr’un țintirim împărățește adînca tăcere (VLAH.).

ÎMPĂRĂȚIE sf. 1 🌍 Țară foarte întinsă stăpînită de un împărat, imperiu ¶ 2 ‡ Țara turcească, Turcia ¶ 3 † Domnie, stăpînire: sub împărăția lui Traian; fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor; Ⓕ: dangătul clopotului răsună... în fioroasa ~ a nopții (VLAH.) ¶ 4 ‡ Împărăția ~ta, titlu cu care se adresa cineva împăratului.

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Popular și arhaizant). A conduce o țară în calitate de împărat; a stăpîni; a domni. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. ◊ Fig. Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.

ÎMPĂRĂȚIE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. Toată curtea și toată împărăția era plină de jale. ISPIRESCU, L. 4. Îi dă fata, ba cică-i mai dă și jumătate din împărăția lui. CREANGĂ, P. 78. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. ◊ Fig. Stăpînii îi poartă... prin neîmblînzita împărăție a munților. BOGZA, C. O. 354. Clipă cu clipă, înaintînd în împărăția naturii, mă simțeam despărțit de ceasul vremii de față. SADOVEANU, O. VI 526. Eu... zac pierdut în iarba-naltă, Privind, cu ochii beți de poezie, A cerului albastră-mpărăție! IOSIF, P. 35. ◊ (În credința creștină) Împărăția cerului (sau a cerurilor) = rai. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică asupra norodului, de la pătimași, îngrijindu-i și... s-a mutat întru împărăția cerului. CARAGIALE, O. III 86. 2. Faptul de a împărați; conducere, stăpînire. Și fiul craiului, văzînd că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și... se întoarce înapoi la tată-său acasă. CREANGĂ, P. 187. 3. (Învechit și arhaizant) Împărat, sultan. A pășit înaintea împărăției al șaptelea filozof, cu numele Mitride. SADOVEANU, D. P. 113. Ulițile pe unde trecea... împărăția călare erau pustii. id. Z. C. 289. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau voastră), formulă de reverență pentru un împărat. Să ne-nfățișăm împărăției-tale. TEODORESCU, P. P. 103.

A ÎMPĂRĂȚI ~esc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat

ÎMPĂRĂȚIE ~i f. 1) Stat guvernat de un împărat; imperiu. ◊ ~a ta (sau voastră) formulă stereotipă cu care se adresează cineva către un împărat. 2) Stare de împărat. 3) Loc sau perioadă de timp în care domină în permanență anumite stări de lucruri; imperiu. ◊ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.-D. împărăției] /împărat + suf. ~ie

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat).

împărăție f. 1. domnie; 2. imperiu; 3. od. înalta Poartă: capul său să-l ducă la împărăție POP.

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat.

împărățíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ.

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, 3 sg. împărățește, imperf. 1 împărățeam; conj. prez. 1 sg. să împărățesc, 3 să împărățească

împărăție s. f., art. împărăția, g.-d. art. împărăției; pl. împărății, art. împărățiile (desp. -ți-i-)

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 să împărățească

împărăție s. f., art. împărăția, g.-d. art. împărăției; pl. împărății, art. împărățiile

împărăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățească

împărăție s. f., art. împărăția, g.-d. art. împărăției; pl. împărății, art. împărățiile

împărăție, împărății s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Împărăția lui Dumnezeu = stăpânirea lui Dumnezeu în cer și pe pământ, peste îngeri, oameni și întregul univers. ◊ Împărăția de mii de ani = împărăția lui Dumnezeu și a celor credincioși, care vor împărăți pe pământ mii de ani, adică până la a doua venire a lui Hristos, și apoi în ceruri, greșit înțeleasă ca fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Înv.) Împărat, sultan. – Din împărat + suf. -ie.

ÎMPĂRĂȚIE s. v. împărat.

ÎMPĂRĂȚIE s. v. imperiu.

ÎMPĂRĂȚIE s. imperiu, (pop.) crăie, (înv.) crăime.

împărăție s. v. ÎMPĂRAT.

Împărăția întunericului – Autorul expresiei este criticul rus N.A. Dobroliubov care și-a intitulat astfel un articol publicat în anul 1859 despre piesa O slujbă rentabilă a lui A.N. Ostrovski, piesă ce era un aspru rechizitoriu la adresa negustorimii rapace și ignorante și o pledoarie pentru oamenii din popor, cufundați în beznă și umilință. Dobroliubov a făcut o generalizare, caracterizînd această lume din vremea Rusiei țariste ca „o împărăție a întunericului”. Expresia s-a introdus și de atunci se aplică oricărui mediu obscur, retrograd, despotic. LIT.

împărățí, împărățesc, v.i. (înv.) A conduce, a cârmui ca împărat: „Atunce înpărățe la Indie Poriu înpăratu și înpărățe la Roma Tarachenie înpărat și înpărățe la Machedonia Filipu înpărat...” (Bârlea, 1909: 113). – Din împărat (DEX, MDA).