2 intrări
- îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit
- îmbălsăma îmbălsămi balsama bălsăma bălsămi
31 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BALSAMÁ vb. I v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit
- 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme.exemple
- Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265.
- Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101.
- Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70.
-
- 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsămat
etimologie:
- vezi îmbălsămasurse: DEX '98 DEX '09
îmbălsăma îmbălsămare îmbălsămit îmbălsămi balsama bălsăma bălsămi
- exemple
- Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10.surse: DLRLC
-
- 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsăma
etimologie:
- În + balsamsurse: DEX '98 DEX '09
- cf. limba italiană imbalsamaresurse: DEX '98 DEX '09
- cf. limba franceză embaumersurse: DEX '09 DEX '98