35 de definiții pentru curaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURAJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa! [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

CURAJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa! [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

curaj sns [At: (a. 1774) URICARIUL I, 174 / V: coraj, coraș, ~agiu, corajă, coraje, corajie, corăjie, ~agie, ~aie, ~ajie sf / E: fr courage, it coraggio] 1 sn Forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel Si: bărbăție, bravură, îndrăzneală, temeritate. 2 sn Tărie de caracter Si: fermitate, voință. 3 sn Pasiune pentru a întreprinde ceva Si: ardoare, zel. 4-5 sn (Îljv) Cu ~ (În mod) curajos. 6 sn (Îe) A avea ~ul să facă ceva A fi capabil să facă ceva pentru a impresiona sau a sfida pe cineva. 7 sn (Fam; îe) A avea ~ul opiniilor sale A-și susține punctul de vedere, în ciuda opoziției pe care o suscită. 8 i Fii îndrăzneț! 9 i Nu te lăsa! 10 sn (Pop) Îndrăzneală a omului băut. 11 sn (Olt) Petrecere.

CURAJ s. n. (în opoziție cu frică, lașitate; adesea în construcție cu verbele «a avea», «a dovedi», «a prinde», «a căpăta» etc.) Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea ideilor, a convingerilor. V. bărbăție. Curajul de care au dat dovadă partidele comuniste în timpul celui de al doilea război mondial, îndrăzneala cu care au dus lupta pentru adevăratele interese naționale ale popoarelor lor le-a cîștigat stima și simpatia a milioane de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 190. Hei! de-aș avea curaj... ce i-aș mai spune prin întuneric! ALECSANDRI, T. I 53. Ochii lui albaștri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj. NEGRUZZI, S.I 30. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu șovăi! nu te lăsa! – Variantă: (popular) coraj (PREDA, Î. 10, SADOVEANU, 98, ALEXANDRESCU, M. 32) s. n.

CURAJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].

CURAJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)

CURAJ2 interj. (se folosește pentru a îmbărbăta pe cineva). /<fr. courage

CURAJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneală. Act de ~. /<fr. courage corectat(ă)

curaj n. 1. puterea sufletească care ne face să înfruntăm pericolele și sa îndurăm restriștile, bărbăție; 2. energie stăruitoare; 3. int. care exprimă un îndemn: curaj!

*curáj n., pl. urĭ și e (fr. courage, d. coeur, lat. cor, inimă). Îndrăzneală, vitejie, voĭnicie. Ațĭ face curaj, a te hotărî să’nvingĭ frica. Interj. de încurajare: Curaj, fraților! – Pop. coraj (it. coraggio), chef, bună dispozițiune: badea Ion venea cu coraj (era cam amețit).

CORAJ s. n. v. curaj.

CORAJ s. n. v. curaj.

CORAJ s. n. v. curaj.

coraj sn vz curaj

cora sf vz curaj

coraje sf vz curaj

corajie sf vz curaj

coraș sn vz curaj

corăjie sf vz curaj

curagie sf vz curaj

curagiu sn vz curaj

curaie sf vz curaj

cura sf vz curaj

curaje sf vz curaj

curajie sf vz curaj

*coráj, V. curaj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curaj s. n.

curaj s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURAJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. v. vitejie.

CURAJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. bărbăție, bravură, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

Curaj ≠ lașitate, teamă, frică

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curaj (-juri), s. n.1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it.Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURAJ. Subst. Curaj, îndrăzneală, îndrăznire (înv.), intrepiditate (livr.), aplomb (livr.), cutezanță, cutezare (rar), temeritate, încumetare, neînfricare, neînfricoșare, nefrică (rar), bărbăție, vitejie, eroism; voinicie (pop.), cavalerism, bravură, înfruntare, bravadă, desfidere (rar), desfid (înv.), sfidare. Spirit de sacrificiu. Faptă eroică, faptă de vitejie, faptă vitejească, act de curaj, ispravă. Fermitate, hotărîre, tărie, neclintire (fig.), dîrzenie. Erou, viteaz, cutezător, voinic, voinicel (dim.), voinicuț (dim.), voinicaș, vultur (fig.), șoim (fig.), șoiman (fig.), leu (fig.). Vitejime (rar), voinicime (pop.). Adj. Curajos, îndrăzneț, îndrâznitor (rar), intrepid (livr.), rezolut (livr.), cutezător, temerar, neînfricat, neînfricoșat (înv.), fără teamă, fără frică, tare de înger, viteaz, brav, bărbat (rar), eroic; vitejesc, voinicesc, cavaleresc, bărbătesc. Ferm, tare, neclintit (fig.), dîrz. Vb. A fi curajos, a fi îndrăzneț, a fi neînfricat; a voinici (pop.), a viteji (înv.), a face vitejii; a îndrăzni, a cuteza, a se încumeta; a lua (a prinde) taurul de coarne. A avea curaj, a nu se teme, a nu se da la o parte, a-și asuma răspunderea, a privi moartea în față, a disprețui moartea, a da dovadă de eroism. A-și face curaj, a prinde curaj, a căpăta curaj, a se îmbărbăta, a se încuraja, a-și lua inima în dinți, a lua (a prinde) foc cu gura. A înfrunta, a brava, a desfide, a sfida. A risca, a-și risca viața, a-și pune capul în joc, a-și risca pielea, a-și băga capul în foc, a se juca cu focul, a se băga singur în gura leului. A încuraja, a îmbărbăta, a însufleți, a da curaj, a face din iepure leu. Adv. Vitejește, voinicește. Cu curaj, cu îndrăzneală, cu bărbăție, fără frică, fără teamă. (În mod) curajos, vitejesc, eroic; ca un erou, ca un viteaz; ca un leu, ca un tigru. V. imprudență, provocare, răzvrătire, stăpînire de sine.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NON QUIA DIFFICILIA SUNT, NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 104, 26.

Prevederea e adevăratul curaj (grec. Η προνοητικότητα είναι αληθινό θάρρος) – maximă a lui Euripide din tragedia sa Rugătoarele (versul 150). Văduvele și mamele din Teba se adresează lui Teseu, regele Atenei, cerînd sprijinul acestuia împotriva lui Creon, războinicul rege al Tebei. Teseu intervine și Creon e înfrînt. Piesa lui Euripide militează pentru respectul față de om, dragostea de pace, chibzuință și prevedere politică, socotite ca adevăratele semne ale bărbăției și curajului. Citatul e folosit în acest spirit. LIT.

Intrare: curaj
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curaj
  • curajul
  • curaju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • curaj
  • curajului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coraj
  • corajul
  • coraju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • coraj
  • corajului
plural
vocativ singular
plural
curajie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curaje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curagie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corăjie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coraje
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corajie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curajsubstantiv neutru

  • 1. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Curajul de care au dat dovadă partidele comuniste în timpul celui de al doilea război mondial, îndrăzneala cu care au dus lupta pentru adevăratele interese naționale ale popoarelor lor le-a cîștigat stima și simpatia a milioane de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 190. DLRLC
    • format_quote Hei! de-aș avea curaj... ce i-aș mai spune prin întuneric! ALECSANDRI, T. I 53. DLRLC
    • format_quote Ochii lui albaștri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj. NEGRUZZI, S.I 30. DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa! DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.