SHETLAND s. n. Lână de calitate superioară cu fire foarte lungi ♦ Pulover confecționat din acest fel de lână. ♦ Stofă fină, foarte moale, țesută din fire din această lână pieptănate și cardate. [Pr.: șetland] – Cuv. engl.

BUCLAJ s. n. (despre lână, stofe) faptul de a fi buclat. ◊ totalitatea buclelor de pe suprafața unei pielicele de miel. (< fr. bouclage)

buclaj s. n. 1976 (text.) (Despre lână, stofe) Faptul de a fi buclat v. voluminozitate (din fr. bouclage; DEX – alt sens, DN3)

boì v. 1. a vopsi sau a colora stofe, lână, ață, etc.: lânuri boite fel de fel CR.; 2. pop. a înșela: bine l’am boit! 3. a se drege la față: am boit-o cu roșu AL. [V. boia].

lână f. 1. păr moale, des și lung, ce acopere corpul oilor sau altor animale și din care se face postav, flanelă, stofe: lâna după calitate poate fi bârsană, codană, laie, stogoșă, țigaie, țurcană; 2. pl. lânuri, țesături de lână. [Lat. LANA].

stofă f. 1. Orice fel de țesătură (mai ales cele de lână): stofă de lână; 2. fig. calitate, merit: are stofă de ministru; 3. dispozițiuni fericite: e stofă în acest tânăr. [Sas STOFF; sensurile figurate după fr. étoffe].

SHETLAND s. n. Lână de calitate superioară cu fire foarte lungi ♦ Pulover confecționat din acest fel de lână. ♦ Stofă fină, foarte moale, țesută din fire din această lână pieptănate și cardate. [Pr.: șetlănd] – Cuv. engl.

vălătuc sm [At: MOLNAR, 106²/6 / V: (reg) ~ug (Pl: ~uguri) sn, ~toc s, ~lăntac, ~lăntoc (Pl și: ~lăntoace sn) sm, ~lăntuc (Pl: ~lăntuce), ~lântac (Pl: ~lântace, ~lântacuri) sn, ~lotac, ~luntac s, vătăluc sm, vătălug s / Pl: ~uci sm, (reg) ~uce, ~uri sn / E: val¹] 1 (Reg) Val¹ (2). 2 Sul făcut dintr-un material flexibil (lână, stofă, hârtie etc.) înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale Si: (Mun) vangăr (2). 3 (Spc) Val¹ (36). 4 (Mol; d. păr¹; îla) În ~uci Ondulat. 5 (Îlav) De-a ~ul De-a rostogolul. 6 (Îal) Foarte repede și cu mișcări dezordonate. 7 Ghemotoc (1). 8 Cocoloș (1). 9 (D. ființe; îe) A se face ~ A se ghemui (1). 10 (Spc; mpl) Material de construcție, în formă de sul, făcut din lut amestecat cu paie sau rogoz, folosit pentru a îmbrăca îngrăditura de pari sau împletitura de nuiele care formează scheletul unei construcții Si: (reg) văltuceală Vz vălătuceală (2), văluș² (9). 11 (Îvr; îe) Lucru cu ~uci Lucru prost făcut. 12 (Pes; reg) Val¹ (43). 13 (Înv) Bară de lemn de formă cilindrică folosită la ridicarea și la deplasarea unor obiecte foarte grele. 14 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 15-16 (Agr; reg) Tăvălug (1-2). 17 (Bot; Mun; Dob) Săricică (Salsola kali). 18 (Bot; reg) Ciurlan-alb (Rapistrum perenne). 19 (Bot; Dob) Voronic (Marrubium vulgare).

BARIȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

BRUNEL s. n. (Înv.) Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțăminte. – Din germ. Brunelle.

BUHUR, buhururi, s. n. (Înv.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Din tc. buhur. corectat(ă)

ZUF s. n. (înv.) Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. – Din tc. sof.

ALPACA² ~le f. 1) Mamifer rumegător din America de Sud, cu lână lungă și fină, de culoare albă sau neagră. 2) Stofă din lâna acestui animal. [Art. alpacaua; G.-D. alpacalei] /<fr. alpaca, alpaga

CAȘA f. Stofă de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. /Orig. nec.

FOTĂ ~e f. Piesă vestimentară ornamentată, care face parte din costumul național femeiesc, constând dintr-o bucată (sau două) de stofă de lână ținând locul fustei. /<turc. fota

ȘALIU n. Stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. /<turc. șali

câlțui (călțui), câlțuiesc, vb. IV (înv.) 1. a astupa cu câlți. 2. a destrăma lâna sau stofa.

fachiol s.n. (reg., înv.) stofă din lână subțire, străvezie, cu care se îmbrobodesc femeile; voal, crep (de doliu); păioară, maramă, urzicar, lințoliu.

lastig s.n. (înv.) stofă de lână foarte tare, un fel de satin.

pambriu, pambriuri, s.n. (înv.) 1. stofă de lână merinos. 2. testemel, năframă; basma. 3. un fel de haină. 4. un fel de brâu încins. 5. (art.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.

serjă s.f. (înv.) stofă de lână vărgată.

stambol-șali s.n. (înv.) stofă de lână de Constantinopol.

șaliu, șaliuri, s.n. 1. (înv.) stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. 2. stofă cu urzeală de bumbac și bătătură de lînâ, cu dungi de mătase și cu flori.

CAPIȘON s. n. 1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri. 2. (constr.) apărătoare la coșul de fum. 3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse. (< fr. capuchon)

CAȘA s. f. stofă din lână cu tușeu moale, vopsită în culori deschise. (< germ. Kascha)

COVERCOT s. n. stofă de lână având o țesătură deasă. (< engl. covercoat)

DROGHET s. n. stofă de lână sau de bumbac cu desene brodate. (< fr. droguet)

FLAUȘ s. n. stofă de lână cu suprafața foarte scămoșată. (< germ. Flausch)

GABARDINĂ s. f. stofă de lână cu pronunțate nervuri oblice în țesătură, pe ambele fețe. (< fr. gabardine, germ. Gabardine)

LASTIC s. n. stofă de lână asemănătoare cu satinul. (< fr., engl. lasting)

PRUNELĂ s. f. stofă de lână, neagră, cu fir foarte strâns, din care se făceau articole casnice extrem de trainice. (< fr. prunelle)

ȘEVIOT s. n. 1. rasă de oi cu lână fină, originară din Scoția. 2. stofă din lâna acestor oi. (< fr. cheviotte)

poncho s. n. (vest.) Șal de formă pătrată, făcut din stofă de lână colorată, cu o deschizătură în mijloc pentru cap, folosit la origine de indienii din America ◊ „Ponchouri subțiri [...] brodate.” Săpt. 26 IV 74 p. 12. ◊ „Unul dintre veșmintele vedetă ale sezonului este poncho-ul.” Săpt. 5 VII 74 p. 8. ◊ „Se anunță că la mare se va purta short, că la munte va fi invazie de poncho-uri caleidoscopic colorate.” Săpt. 2 V 75 p. 8; v. și cola [pron. poncio] (din sp. poncho; cf. engl., fr. poncho; D.Am; T. Șandru-Olteanu în SCL 5/78 p. 609610; DN3, DEX-S)

HAMADᾹN, oraș în NV Iranului, la poalele masivului Elvend, la 1.650 m alt; 406,1 mii loc. (1994). Important centru comercial (lână, piei, fructe uscate). Covoare, stofe de lână, țesături din bumbac, pielărie, produse alim. (vinuri). Mausoleul Gombad-e’Alavῑyān (sec. 12, reconstruit în sec. 14). În antichitate s-a numit Ecbatana.

PALLIUM (cuv. lat.) s. n. 1. Mantie necroită, din stofă de lână de obicei albă, de formă dreptunghiulară; purtată inițial în Grecia (unde va deveni îmbrăcămintea specifică filozofilor) și apoi în Roman antică (îndeosebi în timpul lui Adrian). 2. Piesă vestimentară țesută din lână albă, de forma unei fâșii înguste, decorată cu cruci negre, purtată în jurul gâtului de arhiepiscopii catolici, de cardinali și de papă. 3. Mantie regească. 4. (ZOOL.) Manta (4).

PLOIEȘTI 1. Câmpia Ploieștiului, câmpie înaltă piemontană, parte componentă a Câmpiei Române, situată între râurile Cricov la V, Ialomița la S, Cricovu Sărat la E și dealurile subcarpatice la N, constituind un mare con de dejecție al râului Prahova. Alt. max.: 280 m. Pâlcuri de păduri de stejar cu tei și carpen; culturi agricole. 2. Municipiu, reșed. jud. Prahova, situat pe interfluviul dintre Prahova și Teleajen, în Câmpia Ploieștiului pe dr. râului Dâmbu; 237.675 loc. (2003). Important centru industrial, comercial și cultural; unul dintre principalele noduri de comunicație a țării (șapte linii de c. f. și șase șosele converg către P.). Ind. de expl. și de prelucr. a petrolului; constr. de utilaj petrolier (uzina „Upetrom” S.A., fostă „1 Mai”, este cea mai mare producătoare de instalații de foraj din România), de utilaj greu și chimic, de rulmenți speciali, de mașini și utilaje agricole, material rulant; produse metalice de larg consum; combinat petrochimic care produce polietilenă, fenol, acetonă, detergenți, coloranți, lacuri și vopsele ș.a.; ind. mat. de constr. (cărămidă, țiglă, sticlărie, articole sanitare din porțelan, faianță), de prelucr. a lemnului (mobilă), a pielăriei și încălțămintei, textilă (țesături de cânepă, in, bumbac și lână; confecții, stofe), alim. (morărit, produse lactate, carne, Coca-Cola, bere, vin și băuturi alcoolice). Tipografie. Universitate (fondată în 1967 ca Institut de Petrol și Gaze). Teatrul „Toma Caragiu”, cu secții de dramă și estradă; orchestră simfonică Muzeul Județean de Istorie și Arheologie și de Științele Naturii; Muzeul Republican al Petrolului (inaugurat în 1960); Muzeul de Artă Populară (organizat în anii 1967-1969); Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” (inaugurat în 1963), cu o colecție de peste 2.000 de exponate (din care peste 300 sunt din sec. 17-19); Muzeul de Artă (fondat în 1931); Muzeele memoriale „Ion Luca Caragiale” (1962) și „Nichita Stănescu”. Hipodrom național. Monumente: biserica Sfinții Voievozi (1628-1648, restaurată în 1712), Sf. Nicolae-Vechi (ctitorie de la sfârșitul sec. 16 a lui Mihai Viteazul, restaurată în anii 1988-1990), Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau Biserica Domnească (ctitorie din 1639 a lui Matei Basarab), Precista (1820, în stil neobizantin), Sfânta Vineri (construită în anii 1875-1880, după planurile arhitectului Toma N. Socolescu); catedralele Sf. Ioan Botezătorul (1923-1930), cu un turn înalt de 60 m, și Înălțarea Domnului (1992-1999); Halele Centrale (vast complex comercial construit în perioada 1929-1935, după planurile lui Toma N. Socolescu, cu o cupolă înscrisă într-un pătrat, nesusținută de stâlpi); statuia libertății (dezvelită la 3 sept. 1879), realizată în bronz, la Paris, de sculptorul L. Quandry; statuia lui Mihai Viteazul ș.a. Localitatea apare menționată documentar în 1503 pe niște liste de cărăușie, iar apoi în 1545, 1580 ș.a. În 1599 Mihai Viteazul a ridicat așezarea la rangul de târg domnesc, în sec. 17 s-a dezvoltat ca centru urban, iar din sec. 18 ca puternic centru meșteșugăresc și comercial. În 1854 a fost legat de București prin linie de telegraf; în 1858 a fost introdus iluminatul public cu petrol lampant, iar în 1900 iluminatul electric. În primele decenii ale sec. 19 tinde să ia locul Craiovei ca al doilea mare oraș important din Țara Românească. La 8-9/20-21 aug. 1870, la P. s-a desfășurat, sub conducerea lui Al. Candiano-Popescu o mișcare antidinastică. De la sfârșitul sec. 19 cunoaște o mare dezvoltare, determinată de industria petrolieră. Orașul a avut de suferit în urma bombardamentelor anglo-americane (1942-1944) și apoi germane (1944) în al Doilea Război Mondial. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

fachiol, s.n. – Stofă de lână străvezie; voal (D. Pop 1978). Utilizat de femei cu rol de basma (de culoare albă) sau în semn de doliu (de culoare neagră). – Din magh. fátyol „văl, voal”.

lecric, -uri, (lecrec), s.n. – Haină scurtă cu mâneci, tip jachetă, ce depășește mijlocul, purtată pe vremea rea (iarna). Se confecționează din stofă de lână, țesută în patru ițe. Suman, pieptar: „De nu grăiesc cu dreptate / Ardă-mi lecricu din spate” (Bârlea 1924 I: 268). – Cf. germ. Röckl, sas. reckel (Țurcanu).

sugnă, (sucnă, sumnă), s.f. – „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poarte în continuare cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121): „Cu tropotu cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu 1996: 77). – Din sl. sukno „postav”, de la sukati „a răsuci” (DER); Din magh. szoknya „fustă” (Țurcanu).

viganău, viganauă, s.n. – Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât. A fost introdusă în Ardeal prin sec. XIX. „E o piesă de port care, în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte, sau sub influența satelor cu populaței maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79): „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu 1996: 324). – Din magh. viganó (DER); La origine, numele de vigan, viganău, e luat de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată. La început, vigana a fost o rochie scurtă, care apoi s-a purtat mai lungă (Bănățeanu 1965: 79).

călțuì v. 1. a astupa cu câlți; 2. a destrăma lâna sau stofa.

flanelă f. 1. stofă de lână păroasă și moale, ușoară și călduroasă; 2. pieptar de flanelă (= fr. flanelle).

damască f. 1. un fel de mătase cu desenuri sau flori (adusă înainte dela Damasc), numită în vechime camohas și șamalagea; 2. stofă de lână ornamentată. [It. DAMASCO].

tartan n. 1. stofă de lână cu pătrate de diferite colori, din care Scoțienii își fac haine; 2. pled din această stofă.

postav n. 1. stofă de lână; 2. în special, postavul țărănesc, aba. [Slav. POSTAVŬ, pânză].

șal n. 1. stofă de lână fină: subt un verde cort de șal POP.; 2. șal de încins, de îmbrobodit: coconașul era încins cu un șal roș cu flori NEGR. tată-meu se leagă în grabă cu șalul la cap GHICA; 3. boccea de înfășurat: cocoanele cu șal pe spate GHICA. [Turc. ȘAL].

serjă f. stofă de lână vărgată (= fr. serge).

ZUF s. n. (Reg.) Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. – Din tc. sof.

BARIȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

BRUNEL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

fachiol, s.n. – (reg.) Stofă de lână străvezie; voal (D. Pop, 1978). Utilizat de femei cu rol de basma (de culoare albă) sau în semn de doliu (de culoare neagră). – Din magh. fátyol „văl, voal” (Cihac, Galdi, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, MDA) < ven. faciol, faziol „pânză de in” < it. fazza „față” (Scriban).

lecric, lecricuri, (lecrec), s.n. – (reg.) Haină scurtă cu mâneci, tip jachetă, ce depășește mijlocul, purtată pe vreme rea (iarna). Se confecționează din stofă de lână, țesută în patru ițe. Suman, pieptar: „De nu grăiesc cu dreptate / Ardă-mi lecricu din spate” (Bârlea, 1924, I: 268). – Cf. germ. Röckl, sas. reckel (Țurcanu); var. a lui leric (et. nec.) (MDA).

sugnă, (sucnă, sumnă), s.f. – (reg.) „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poartă cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121): „Cu tropotu’ cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu, 1996: 77). – Din sl. sukno „postav” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM).

viganău, viganauă, s.n. – (reg.) Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât. A fost introdusă în Ardeal prin sec. XIX. „E o piesă de port care în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte sau sub influența satelor cu populaței maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79): „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu, 1996: 324). – Din magh. viganó (DER, MDA). La origine, provine de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată. La început, vigana a fost o rochie scurtă, care apoi s-a purtat mai lungă (Bănățeanu, 1965: 79).

bariș sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (rar) -ij, (Mol) -iz, ~ej / Pl: ~uri, ~e / E: fr barège] 1 Stofa de lână foarte subțire, fină, ușoară. 2 (Pre) Broboadă din bariș (1). 3 (Reg) Văl de mireasă. 4 (Reg; îe) A-și da -ul pe ceafă A se face de râs. 5 (Reg; îae) A încălca regulile bunei cuviințe.

brunel sms [At: CONV. LIT., ap. TDRG / E: ger Brunelle] Stofa de lână de culoare închisă (ca a prunei vinete), din care se confecționa încălțăminte.

buhur sn [At: ȘIO / Pl: ~uri^[1] / E: tc buhur] 1 (Trm, înv) Mătase de o anumită calitate. 2 Stofă de lână fină Si: cașmir. 3 Haină de damă. modificată

cașa¹ sf [At: DEX² / E: cf ger kaschieren] Stofa de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise.

droghet sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr droguet] Stofă de lână sau de bumbac cu desene brodate.

covercot sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: eg cover-coat] (Înv) Stofă de lână, cu țesătură deasă, pentru pardesie, costume etc.

fachiol sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / V: ~iul, fatiol / A și: ~iol / Pl: ~uri / E: mg fátyol] (Trs) 1 Stofă de lână subțire (străvezie), cu care se îmbrobodesc femeile. 2 Giulgiu. 3 Maramă.

flauș sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: ger Flausch] Stofa de lână cu suprafață supusă unei scămoșări intense.

haras sn [At: H XVII, 152 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) 1 Lână merinos, colorată. 2 Stofă de lână.

homespun sn [At: DN³ / P: hăumspun / Pl: ~e / E: eg homespun] Tip de țesătură pentru stofe de lână care imită țesătura făcută la războiul de casă.

loden sn [At: LTR / Pl: ~e, ~uri / E: ger Loden, fr loden] 1 Stofă de lână groasă și păroasă, de obicei impermeabilă. 2 Pardesiu confecționat din loden (1).

merinos, ~oasă [At: AR (1829), 56/19 / A și: merinos / Pl: (înv, 4-5) ~oși, ~oase / E: fr mérinos] 1-2 si, ain (Rasă de oi) cu lână creață, moale și fină, de culoare albă. 3 ain (D. lână) Care este obținută de la oi merinos (1). 4-5 s, a (Stofă) din lână merinos (3).

muselină sf [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: muselin sn, muslin sn, ~sulim sn, (îrg) moșalim sn, ~sulin sn, mușulin sn, (înv) ~sul~ / Pl: ~ne / E: pn muslin, tc muslin, fr mousseline, it mussoline] 1 Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie. 2 Stofă de lână foarte fină și subțire Si: tulpan. 3-4 (Lpl) Varietăți de muselină (1-2) Si: (gmr) mul², (înv) musul.

pambriu sn [At: DOC. EC. 372 / V: ~bliu, ~brâu, ~ia sfa / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Înv) Stofă de lână merinos. 2 (Mun) Haină. 3 (Mun) Testemel. 4 (Mun) Năframă. 5 (Reg) Brâu de încins peste mijloc. 6 (Mun; îf pambria) Horă nedefinită mai îndeaproape 7 (Mun; îf pambria) Melodie după care se execută pambria (6).

șaliu sn [At: (a. 1761) ȘIO II₂, 113 / V: (înv) șah (S și: șalii) / Pl: ~ri / E: tc șali] 1 (Îrg) Stofa de lână, vărgată, care se fabrica mai ales la Angora. 2 (Buc) Stofa cu urzeală de bumbac și bătătură de lână, cu dungi de mătase și flori.

polcă² sf [At: SEVASTOS, N. 47 / Pl: ~lci / E: rs полька „poală a hainei”] (Reg) Haină sau jachetă pe care o poartă femeile la țară, făcută din stofă sau lână împletită și croită pe talie, de lungime variabilă, de obicei scurtă căptușită sau îmblănită.

zof sn [At: IORGA, S. D. II, 402 / V: zuf / S și: (înv) sof / Pl: ~uri / E: tc sof] 1 Sortiment de stofă de lână fină și ușoară, care se fabrica în sec. XVIII-XIX. 2 (Înv) Țesătură de păr de capră sau de lână în amestec cu mătase. 3 (îdt) Barhet. 4 (Înv) Serj.

zuf¹ s [At: I. CR. VII, 312 / Pl: ? / E: tc sof] 1 (Înv) Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. 2 (Olt) Încrețitură la mâneca iei.

velur sn [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~liur, (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr velours] 1 Catifea (1). 2 (Lpl) Sorturi de velur (1). 3 Stofă de lână de calitate superioară cu aspect de velur (1), obținută prin procedee tehnologice speciale, folosită mai ales la confecționarea paltoanelor pentru femei. 4 Piele tăbăcită, mai ales de taurine, scămoșată pe una din fețe, care se folosește, de obicei, la confecționarea încălțămintei fine.

stambol-șali sn [At: (a. 1767) URICARIUL, XVI, 61 / V: stambol-șal, ~lisi, ~bul-~ / Pl: (nob) ~uri / E: tc Stambol șalisi] (Înv) Stofă de lână de Constantinopol.

fachíol, s.n. (reg.) Stofă de lână străvezie; voal. ■ Utilizat de femei cu rol de basma (de culoare albă) sau în semn de doliu (de culoare neagră). – Din magh. fátyol „văl, voal” (Șăineanu, Scriban, MDA).

lecríc, lecricuri, (lecrec), s.n. (reg.) Haină scurtă cu mâneci, tip jachetă, ce depășește mijlocul, purtată pe vreme rea; suman, pieptar; se confecționează din stofă de lână, țesută în patru ițe: „De nu grăiesc cu dreptate / Ardă-mi lecricu din spate” (Bârlea, 1924, I: 268). – Cf. germ. Röckl, sas. reckel (Țurcanu); var. a lui leric (MDA).

súgnă, sugne, (sucnă, sumnă), s.f. (reg.) Rochie: „Cu tropotu' cizmelor, / Cu poalele sucnilor” (Bilțiu, 1996: 77). ■ „Se mai numește rochie, dar în realitate e o fustă din material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile. Fuste lungi, crețe, din cașmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. La sucnă se poartă cămașa maramureșeană” (Bănățeanu 1965: 121). – Din sl. sukno „postav” (Șăineanu, Scriban, DLRM).

viganắu, viganauă, s.n. (reg.) Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât, introdusă în Ardeal prin sec. XIX: „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu, 1996: 324). ■ „E o piesă de port care în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte sau sub influența satelor cu populație maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79). – Din magh. viganó (DER, MDA). ■ La origine, provine de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată (Bănățeanu, 1965: 79).

GABARDINĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părți. – Din fr. gabardine. Cf. sp. gabardina, germ. Gabardine.

MERINOS, -OASĂ, merinoși, -oase, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lână creață, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. Adj. (Despre lână) Care este obținută de la oi merinos (1). ♦ (Substantivat) Lână obținută de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofă fabricată din lână merinos (2). – Din fr. mérinos.

ȘEVIOT s. n. Rasă de oi originară din Anglia, cu lână albă fină și cu firul lung. ♦ Stofă țesută din lâna pură a acestor oi sau din amestec de lână cu fibre sintetice. [Pr.: -vi-ot] – Din fr. cheviot.

MOHAIR, mohairuri, s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

COVERCOT, covercoturi, s. n. Stofă fină de lână, cu țesătura deasă, folosită la confecționarea pardesielor, hainelor, taioarelor etc. – Din engl. cover-coat.

GABARDINĂ f. Stofă fină de lână cu dungi oblice în relief pe ambele părți. /<fr. gabardine, germ. Gabardine

MOHAIR ~uri n. 1) Păr de capră angora. 2) Stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. [Sil. -ha-ir] /<fr. mohair

ȘAL ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte, constând dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură specială, împodobit cu broderii sau cu franjuri, purtat de femei, pe umeri sau pe cap. ◊ Guler-~ guler răsfrânt, având revere întregi, rotunjite. 2) înv. Stofă fină de lână, produsă în Orient. 3) înv. Fâșie din astfel de stofă, cu care bărbații își legau capul sau mijlocul. /<turc. șal

camlot s.n. (înv.) stofă groasă de lână sau de păr de capră.

prizâl s.n. sg. (înv.) stofă fină de lână (cu un fir negru și unu cenușiu închis).

zof, zofuri, s.n. (înv.) stofă subțire de lână de Angora.

ALPACA¹ s. f. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud. ◊ stofă fină din lâna acestuia. (< fr., sp. alpaca)

BARIȘ s. n. 1. broboadă subțire și ușoară; maramă, testemel, tulpan. 2. stofă fină de lână. (după fr. barège)

MOHAIR s. n. păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ◊ stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. (< fr. mohair)

MUSELINĂ s. f. țesătură fină de bumbac sau de mătase, transparentă. ◊ stofă fină de lână. (< fr. mousseline)

PALIU² s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it. palio)

TOGĂ s. f. 1. îmbrăcăminte bărbătească la romani constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. 2. robă. (< lat. toga)

TWEED [TUID] s. n. stofă fină de lână cu fibre lungi, grele, care dă, prin coloritul diferit al firelor, desen ecosez. (< engl. tweed)

camlot n. stofă groasă de lână sau de păr de capră (= fr. camelot).

merinos n. 1. oaie de rasă spaniolă cu lâna subțire și creață; 2. lâna oii și stofa făcută dintr’însa: cu șalvari de merinos AL.

șaiu n. od. stofă vărgată de lână: șaiu de Angora. [Formă românizată din turc. ȘALI].

ȘEVIOT s. n. 1. Rasă de oi originară din Anglia, cu lână albă fină și cu firul lung. ♦ Stofa țesută din lâna pură a acestor oi sau din amestec de lână cu fibre sintetice. [Pr.: -vi-ot] – Din fr. cheviot.

COVERCOT, (2) covercoturi, s. n. 1. Stofă fină de lână, cu țesătura deasă, folosită la confecționarea pardesielor, hainelor, taioarelor etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din engl. cover-coat.

GABARDINĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele fețe. – Din fr. gabardine. Cf. sp. gabardina, germ. Gabardine.

POSTAV, (2) postavuri, s. n. 1. Stofă groasă de lână, folosită pentru uniforme militare, pături etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confecții de postav. [Pl. și: postăvuri] – Din sl. postavŭ.

MERINOS s. n., adj. invar. 1. S. n. Rasă de oi cu lână creață, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. Adj. invar. (Despre lână) Care este obținută de la oi merinos (1). ♦ (Substantivat) Lână obținută de la oile merinos (1). 3. S. n. Stofă fabricată din lână merinos (2). – Din fr. mérinos.

MOHAIR, (2) mohairuri, s. n. 1. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc. 2. P. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

alpaca¹ sfs [At: DA / V: ~aga / E: fr alpaca] 1 Animal rumegător din familia lamelor, cu lână mătăsoasă, lungă și foarte subțire, de culoare albă, uneori neagră care trăiește în America de Sud (Lama pacos). 2 Stofa fină din lâna de alpaca¹ (1).

camelot sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 64 / V: ~mil~ / Pl: ~uri / E: fr camelot] 1 (Înv; lpl) Țesături din păr de cămilă (pentru haine boierești). 2 Stofa groasă din lână sau din păr de capră.

cașneu sn [At: KLOPȘTOCK, F. 148 / Pl: ~ri / E: fr cache-nez] (Frî) Fâșie lungă din stofa groasă de lână, mătase etc. cu care se înfășoară gâtul pe vreme friguroasă Si: fular, șal.

gabardină sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 351 / V: (rar) ~in sn / Pl: ~ne / E: fr gabardine, ger Gabardine, sp gabardina] 1 Stofă fină de lână cu dungi oblice foarte subțiri. 2 (Rar) Obiect de îmbrăcăminte din gabardină (1).

lastră sf [At: (a. 1673) IORGA, S. D. V, 487 / V: (rar) ~ru sn / Pl: ~re / E: nct] (Înv) Stofă scumpă de lână.

șal¹ sn [At: (a. 1761) ARHIVA, R. II, 339/16 / V: (reg) șar³ / Pl: "uri / E: tc șal] 1 (Înv) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. 2 (Înv; lpl) Feluri de șal (1). 3 (Înv) Fâșie lungă de stofă sau de mătase purtată de bărbați, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului Vz: brâu (1), turban. 4 Țesătură din lână, mătase etc. (de obicei pătrată sau dreptunghiulară), special confecționată, adesea împodobită cu desene, broderii sau franjuri, întrebuințată ca broboadă. 5 (Îvr; îs) ~ de gât Fular (1).

șeviot sn [At: ENC. ROM. I, 801 / P: ~vi-ot / S și: che~ / Pl: ? / E: fr cheviotte, ger Schewiot, Cheviot] 1 Stofă țesută din lână de oi din rasa șeviot (2) sau din amestec de lână cu fibre sintetice, de obicei cu urzeala în diagonală. 2 Rasă de oi cu lână fină, originară din Scoția.

prizâl sns [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: prisel / A: nct / E: nct] (Înv) Stofă fină de lână cu un fir negru și unul cenușiu închis.

tuid sn [At: DN³ / P: tuid / S și: tweed / E: eg tweed] Stofa fină de lână cu fibre lungi, grele, care dă, prin coloritul diferit al firelor, desen ecosez.

țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~ară (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gără sf, a, ~gâră (Pl: țigâre), țighire^[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).

!alpaca² (animal; tip de lână; tip de stofă) s. f., art. alpacaua, g.-d. art. alpacalei; (animale) pl. alpacale

ALPACA¹ s. f. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.

cioareci s.m. pl. (pop.) 1. pantaloni țărănești din pănură albă și groasă de dimie; nădragi. 2. (reg.) ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci pe timp friguros; cioci, călțuni, buși, jambiere. 3. stofă albă, groasă, de lână; pănură albă, dimie, aba.

MATLASA vb. tr. a căptuși o stofă, o haină cu lână sau cu vată, cosând astfel materialul încât să formeze figuri în relief. (< fr. matelasser)

PALMERSTON s. n. țesătură dublă din lână și bumbac, ca stofă de palton. (< Palmerston)

bengalină f. stofă de mătase cu lână.

țesătură f. 1. stofă țesută: țesătură de lână; 2. ceva țesut: țesătură de aur, de argint; 3. mod de a fi țesut: țesătură bătută, rară; 4. fig. înlănțuire, reunire: țesătură de intrigi; 5. Anat. împletire de fibre formând o parte solidă: țesătură nervoasă.

sadeà a. simplu, fără podoabă (vorbind de haine sau de stofe ori de fața lânei la oi): rochie de percal sadea; oi albe, negre sadea; cafea sadea, neamestecată cu zahăr. ║ adv. pur și simplu: câine sadea ’mi zice, iar nu Dumniavoastră GR. AL. [Turc. SADÈ].

ALPACA¹, alpacale, s. f. 1. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). 2. Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.

cioareci smp [At: El VI, 235 / V: ~rec, ~rici, ~ric, ciorici sm / E: tc čaryk] 1 (Reg) Pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie, adesea împodobiți cu găitane. 2 (Rar) Pantaloni orășenești. 3 (Înv; reg) Ciorapi de dimie, subțiri și colorați, cu găitane, purtați de țărănci când e frig sau pentru a nu se înțepa în spini. 4 (Înv; reg) Jambiere. 5 (Înv) Stofă albă, groasă, de lână, din care se fac cioarecii.

cipic sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (reg) chipic, ciupic / Pl: ~ici / E: bg чепик] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofă. 3 Pantof.

harșa sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/12 / V: ar~, arșea, hașea, hărșa / S și: ~șea / Pl: ~le / E: tc hașa] (Înv) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa.

lahur [At: GHEORGACHI, CER. 94 / V: (tcî; rar) ~hor ain / Pl: ~i, (rar) lehuri / E: tc Lâhur [șali] „șal de Lahor”] (Tcî) 1 sn Stofă subțire, fină, din lână. 2-3 sn, an (Pex) (Haină) din lahur (1). 4 ain (Îs) Țevit lahor Țevit de calitate inferioară.

STOFĂ, stofe, s. f. Țesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuințată pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziție, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite (într-un anumit domeniu). [Var.: ștofă s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

TWEED s. n. Stofă confecționată din fire de lână fină cu fibre lungi, de culori diferite. [Pr.: tŭid] – Cuv. engl.

STOFĂ s. f. 1. țesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calități deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)

MÂNECĂRI (< mânecă) s. f. pl. Manșete confecționate din stofă, catifea sau împletite din lână colorată, bogat ornamentată cu broderii. Purtate de feciorii din Maramureș, în zilele de sărbătoare, au fost introduse în costumul popular după al doilea război mondial.

crep n. 1. zăbranic, stofă de mătase sau de lână, ușoarâ și cam încrețită; 2. bucată de crep ce se poartă în semn de doliu și care se pune obișnuit la pălărie sau la braț (=fr. crêpe).

rips n. stofă de mătase sau de lână cu dungi. [Nemț. RIPS].

TWEED, (2) tweeduri, s. n. 1. Stofă confecționată din fire de lână fină cu fibre lungi, de culori diferite. 2. (La pl.) Diferite sorturi de tweed (1). [Pr.: tuĭd] – Din engl. tweed.

STOFĂ, (2) stofe, s. f. 1. Țesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziție, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite (într-un anumit domeniu). 2. Sortiment sau bucată de stofă (1). [Var.: ștofă s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

SHETLAND [ȘET-] s. n. stofă fină, moale, din fire de lână foarte lungi, pieptănate sau cardate; pulover din astfel de lână. (< engl. shetland)

hidrofobizat, -ă adj. ◊ „Specialiștii din sectorul lânei au și făcut probe de stofe [...] hidrofobizate. Aceste țesături, deși permeabile la aer, nu vor permite trecerea nici unei picături de ploaie.” I.B. 23 XII 61 p. 1; v. și peliculizat (din hidrofob; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 237; DEX-S)

LÂNĂ, (3) lânuri, s. f. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care se prelucrează pentru obținerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (1) scoasă după tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăți textile, folosită la fabricarea și confecționarea țesăturilor, a tricotajelor și a pâslelor. ◊ Loc. adj. Lână în lână = a) (despre țesături) care are urzeala și bătătura din lână; b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦ Lână artificială = fibră textilă obținută din cazeină, având aspectul și unele proprietăți asemănătoare cu lâna (2). Lână regenerată = fibră provenită din zdrențe de stofe și tricoturi, din rebuturi și deșeuri de fabricație, prin a căror destrămare și cardare, în amestec cu lâna obișnuită, se obțin țesături și pâsle. 3. (La pl.) Varietăți de lână (2); obiecte de lână. 4. (În sintagma) Lână de lemn = produs constituit din fâșii subțiri de lemn uscat, tăiat în mașini speciale, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant, în tapițerie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.

ȘUVIȚĂ ~e f. l) Smoc de păr, lână etc. 2) Porțiune lungă și îngustă de stofă, de teren etc.; fâșie. 3) Dungă subțire de lichid, fum etc. /<bulg. ševica

melez, melezuri, s.n. (înv.) stofă de mătase cu bumbac sau de lână cu bumbac.

CAMGARN s. n. lână cu păr lung, care capătă după pieptănare o uniformitate deosebită. ◊ stofă de calitate superioară din fire de lână netede. (< germ. Kammgarn)

LÂNĂ, (3) lânuri, s. f. 1. Părul lung și moale care acoperă corpul unor animale, mai ales al oilor, și care se prelucrează pentru obținerea de fibre. ♦ Cantitate de lână (1) scoasă la o tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibră naturală de origine animală, cu proprietăți textile, folosită la fabricarea și confecționarea țesăturilor, a tricotajelor și a pâslelor. ◊ Loc. adj. Lână în lână = a) (despre țesături) care are urzeala și bătătura din lână; b) fig. de calitate superioară; veritabil, autentic. ♦ Lână artificială = fibră textilă obținută din cazeină, având aspectul și unele proprietăți asemănătoare cu lâna (2). Lână regenerată = fibră provenită din zdrențe de stofe și tricoturi, din rebuturi și deșeuri de fabricație, prin a căror destrămare și cardare, în amestec cu lâna obișnuită, se obțin țesături și pâsle. 3. (La pl.) Varietăți de lână (2); obiecte de lână. 4. (În sintagma) Lână de lemn = produs constituit din fâșii subțiri de lemn uscat, tăiat în mașini speciale, folosit la fabricarea plăcilor ușoare de construcție, ca material izolant, în tapițerie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.

CASTORINĂ f. Stofă confecționată din păr de castor amestecat cu lână. /castor + lână

STOFĂ ~e f. 1) Țesătură calitativă, mai ales de lână. ◊ A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa

parceà f. 1. bucată: urechile mele vedea-v’aș parcele POP.; 2. bucată de stofă și în special, vorbind de șaluri, grosimea lânei și a mătăsii: o parcea are șase fire. [Turc. PARČA, bucată tăiată].

țese v. 1. a împleti fire și a face pânză: se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi: a țese intrigi. [Lat. TEXERE].

camgarn sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / E: ger Kammgarn] Stofa de calitate superioară, din fire netede de lână, cu o țesătură specială.

CREP¹ n. 1) Țesătură fină de lână sau de mătase, ușor încrețită. 2) Bucată din această stofă, de culoare neagră, care se prinde la haine în semn de doliu. /<fr. crêpe

MATLASÁ (< fr.) vb. I tranz. A căptuși un material textil sau un articol de îmbrăcăminte din stofă, mătase, tricot etc., cu un material mai gros (lână, vată, vatelină, tricot scămoșat etc.), întins sub suprafața primului și fixat cu ajutorul unor cusături care scot, în relief, un anumit model.

SHETLAND [ʃétlənd] (cuv. engl.) subst. Stofă fină, foarte moale, șesută din fire lungi de lână, pieptănate sau cardate.

PALIU¹ s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)

CAMGARN n. 1) Lână cu fir lung care capătă, după pieptănare, o uniformitate deosebită. 2) Stofă fină confecționată din astfel de fire. /<germ. Kammgarn

TARTAN s. n. 1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția. ◊ șal, pled din astfel de stofă. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)

voluminozitate s. f. Caracterul a ceea ce este voluminos ◊ „Pe lângă aspectul îmbunătățit al stofelor, se economisesc, totodată, până la 30 la sută din firele de lână, dat fiind că buclajul conferă lânii voluminozitate.” Sc. 1 XII 76 p. 5 (din voluminos + -itate)

PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.

PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.

FOTĂ, fote, s. f. 1. Parte componentă a costumului popular românesc (bogat ornamentată) purtată de femei, formată dintr-o țesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului, ținând locul fustei, sau din două bucăți de stofă acoperind partea din față a corpului (ca un șorț) și pe cea din spate. 2. (Rar) Șorț purtat de cârciumari, de ospătari etc. – Din tc. fota.

FOTĂ, fote, s. f. 1. Piesă a costumului popular românesc (bogat ornamentată) purtată de femei, formată dintr-o țesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului, ținând locul fustei, sau din două bucăți de stofă acoperind partea din față a corpului (ca un șorț) și pe cea din spate. 2. (Rar) Șorț purtat de cârciumari, de ospătari etc. – Din tc. fota.

fotă sf [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 311/36 / Pl: ~te / E: tc fota] 1 (Înv) Șort confecționat dintr-o stofa colorată, de origine orientală. 2 (Asr) Șorț alb purtat de cârciumari, de ospătari etc. 3 Parte componentă a costumului popular românesc (bogat ornamentată) purtată de femei, formată dintr-o țesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului, ținând locul fustei, sau din două bucăți de stofa acoperind partea din față a corpului (ca un șorț) și pe cea din spate Si: opreg, vâlnie, zadie Cf păstură, pestelcă, zăvelcă.

pișcura¹ [At: CIAUȘANU, V. 188 / V: pisc~, (cscj) ~cori, ~uli / Pzi: pișcur, ~rez / E: pișca] 1 vt (Reg) A pișca (1). 2 vt (Olt; c. i. firele de lână) A toarce neuniform, cu porțiuni mai groase și mai subțiri. 3 vr (Mun; d. haine, stofe etc.) A se roade ușor. 4 vr (Mun; d. grâu) A rămâne nedezvoltat. 5 vi (Reg; îf pișcori) A căuta să înșele pe alții. 6 vt (Ban; d. băuturi alcoolice) A pișca (17).

FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: (2) franjă s. f.] – Din fr. frange.

MIZIL, oraș în jud. Prahova, situat în Câmpia Săratei, la poalele Dealului Istrița, pe cursul superior al râului Ghighiu; 16.981 loc. (2000). Nod feroviar și rutier. Fabrici de mobilă, poliuretan, saltele, stofe pentru mobilă și produse alim. (conserve de legume și fructe, preparate din carne). Filatură de lână. Centru viticol și de vinificație. Vestigii din Epoca bronzului. Localitatea apare menționată documentar la 6 iul. 1585, cu numele de Istau. În sec. 18-19, aici a funcționat o stație de poștă cu cai (menzil), pe drumul dintre Buzău și Ploiești, fapt ce a determinat schimbarea localității din Istau în M. Declarat oraș în 1870. Bisericile Sf. Ioan (1857) și Adormirea Maicii Domnului (1865).

FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: franjă s. f.] – Din fr. frange.

clav sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: lat clavus] 1 Bandă de stofă purpurie pe care o purtau senatorii și cavalerii peste tunică în Roma antică. 2 Margine de lână purpurie întrețesută în toga pretextă la cetățenii romani mai mici de cincisprezece ani.

franj sn [At: ARDELEANU, D. 147 / V: (2) ~ă sf (pl: ~je) / Pl: ~uri / E: fr frange] 1 Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte Si: (îrg) frânghie¹ (1) Cf canaf ciucure, (pop) țurțure. 2 (Fiz) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. 3 (Atm) Formație filamentoasă care alcătuiește marginea unui organ.

plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă^[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploamă (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plaponă), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere. corectat(ă)

mohair sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 160 / P: ~ha-ir / V: (înv) muh~, mulhaier, (reg) mohai, muhai / Pl: ~uri / E: fr mohair, cf tc muhayer] 1 Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc. 2 Fir de mohair (1). 3 Scul de mohair (2). 4 Tricotaj de mohair (2). 5 (Pex) Postav țesut din lână amestecată cu păr de capră angora sau cu fire de mătase.

CLAV s. n. 1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. 2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani. (< lat. clavus)

zăbun¹ sn [At: (a. 1679) IORGA, S. D. V, 528 / V: (îrg) ~bon, zab~, zeban, zobon, zabon, (reg) zăpun, zăvun, zebon, zob~, zuban, zubău (Pl: zubane), zubon / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: bg забун] 1 (Înv) Haină (lungă) fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. 2 (Înv) Anteriu (1). 3 (Înv) Haină groasă (lungă), cu (sau fară) mâneci, confecționată din lână sau din bumbac și împodobită cu cusături, purtată mai ales de țărani. 4 (Înv) Vestă. 5 (Reg; csnp; îf zobon) „Cârpă din stofă de proastă calitate”.

melană s. f. (text.) Fibră sintetică textilă asemănătoare cu lâna ◊ „Noua fabrică a uzinei din Săvinești va produce anual 5000 tone fibre sintetice melană. Melana își va găsi întrebuințarea la stofe de paltoane și costume, la covoare și blănuri artificiale.” Sc. 15 XI 63 p. 1; v. și I.B. 11 VIII 80 p. 2; v. și cardat (din me[tan] + lat. lana; FC I 152; DC; DEX, DN3)

pănură sf [At: ECONOMIA, 168/12 / V: ponoră, punără / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml paenula] 1 Țesătură groasă de casă, făcută din fire de lână, care se folosește mai ales la confecționarea hainelor țărănești Si: aba, postav, (reg) dimie. 2 (Pgn; reg) Țesătură. 3 (Pgn; reg) Stofă. 4 (Reg) Bor la pălărie. 5 (Fig; reg) Fel. 6 (Fig; Trs) Categorie. 7 (Îe) A fi (tot) de-o ~ (cu cineva) A fi la fel, a fi de aceeași categorie cu cineva. 8 (Îvr) Origine.

comănac¹ sn [At: URECHE, ap. LET. I, 162/23 / V: (Mar) căm~, ~ăiac, ~manac, ~mandac, cum~, cumărac / Pl: ~ace / E: srb kalamank] 1 (îrg) Acoperământ al capului asemănător cu comănacul¹ (6) purtat odinioară de bărbați. 2 (Pop; îe) A fi cu ~ A fi voinic. 3 (Înv) Căciuliță de mătase sau de stofa scumpă, purtată de femei. 4 (Îrg) Cască. 5 (Îrg) Pălărie de paie. 6 Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. 7 (Înv; îe) A-și pune capul sub (sau în) ~ A se călugări. 8 (Trs) Capac de căldare. 9 (Reg) Locul pe care este așezată soba. 10 (Bot; reg; îc) ~ul ciobanului Cerențel (Geeum rivale).