viganắu, viganauă, s.n. (reg.) Rochie fără mâneci, confecționată din stofă de lână, deschisă doar la gât, introdusă în Ardeal prin sec. XIX: „O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat” (Bilțiu, 1996: 324). ■ „E o piesă de port care în satele pur românești se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte sau sub influența satelor cu populație maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult” (Bănățeanu 1965: 79). – Din magh. viganó (DER, MDA). ■ La origine, provine de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestită pe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată (Bănățeanu, 1965: 79).