GINANDRIE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

NUD, -Ă, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fără nici un veșmânt, complet dezbrăcat, gol. ◊ Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente. 2. S. n. Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat: spec. reprezentare în artele plastice a omului complet dezbrăcat. 3. Adj. Fără ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fără artificii, fără complicații; simplu; curat, pur. 4. Adj. (În sintagma) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it. nudo.

SAC, saci, s. m. 1. Obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui. ◊ Sac de dormit = sac special prevăzut de obicei cu un fermoar și cu o glugă, folosit mai ales de excursioniști pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = raniță; rucsac. ◊ Expr. Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume. A da de fundul sacului = a sărăci. A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea. A(-și) dezlega sacul = a se destăinui. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „cu” sau „de” care arată felul) Cantitate mare, grămadă. 2. Pânză de fuior, de câlți sau de buci din care se fac sacii (1). 3. Geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie. 4. Unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac (1) cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn. 5. (În sintagmele) Sac aerian = organ în formă de sac (1), caracteristic păsărilor, care menține ritmul de respirație al acestora în timpul zborului. Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, în care se formează polenul. Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, în care se află mai multe celule, printre care și oosfera. – Din lat. saccus.

POLEN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.

POLENIZAȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizație s. f.] – După fr. pollinisation.

POLIANDRĂ, poliandre, adj. (Rar; și substantivat, f.) 1. (Despre flori) Care are mai multe stamine. 2. (Despre femei) Căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandre.

FILAMENT, filamente, s. n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent, când este străbătut de curent electric. 3. Formație întunecoasă care apare în cromosferă, însoțind erupțiile solare. (din fr. filament, lat. filamentum)

LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spațiul dintre scenă și primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociație de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc semințele. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică. [Pl. și: loje] – Din fr. loge.

SIMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ◊ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăți, care este ușor de făcut, de înțeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preț sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ◊ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit. – Din fr. simple.

STAMINODIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode.

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

MONADELFĂ adj. (BOT.) monadelfică. (Stamină ~.)

stamină s. f., g.-d. art. staminei; pl. stamine

ANDROCEU ~e n. Totalitate a staminelor la o floare. /<fr. androcée

ANTERĂ ~e f. Sac mic cu polen la capătul de sus al staminei. /<fr. anthere

FILAMENT ~e n. 1) Formație organică filiformă, care intră în componența unui țesut animal sau vegetal; fibră. 2) Picioruș de susținere a anterei la o stamină. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent când este străbătut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum

NUD¹ ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu are nici o haină pe el; neîmbrăcat; dezbrăcat; gol. 2) (despre plante și despre părți ale lor) Care nu are peri sau puf. ◊ Floare ~dă floare fără petale și sepale, numai cu stamine. 3) și fig. (despre materiale din natură) Care este lipsit de artificiu; natural; simplu. Piatră ~dă. 4) fig. Care este exprimat direct, fără ocolișuri; nevoalat. Afirmație ~dă. /<lat. nudus, it. nudo

A POLENIZA ~ez tranz. (plante) A fecunda transportând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza

POLENIZARE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza

POLIANDRĂ ~e adj. și substantival 1) (despre plante) Care are mai multe stamine; cu mai multe stamine. 2) (despre femei) Care are mai mulți soți; cu mai mulți soți. [Sil. -li-an-] /<fr. polyandre

SIMPLU ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu compus) Care este omogen prin compoziția sa. Substanțe ~e. ◊ Floare ~ă floare cu un singur rând de petale și de stamine. 2) (în opoziție cu complicat) Care poate fi înțeles de oricine; necomplicat; elementar. Problemă ~ă. 3) și adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ◊ ~ ca bună ziua foarte simplu. 4) (în opoziție cu dublu) Care constă dintr-o singură parte. Ușă ~ă. 5) (despre persoane) Care nu se evidențiază din alții; de rând. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca preț sau calitate. Încălțăminte ~ă. [Sil. sim-plu] /<fr. simple

STAMINĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis

ANDROFOR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele. ♦ Peduncul care poartă anteridia. [< fr. androphore, cf. gr. aner – bărbat, phoros – care poartă].

AUTOPOLENIZARE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].

CHENOPODIACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine și pistil, fără stipele, al căror fruct este o achenă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chénopodiacées, cf. gr. chen – gîscă, pous – picior].

DIADELF s.n. Androceu în care staminele sunt împreunate în două mănunchiuri. // adj. (Despre stamine) Împreunate în două mănunchiuri. [Pron. di-a-. / < fr. diadelphe].

DICLIN, -Ă adj. (Despre flori) Care poartă organe ale unui singur sex (stamine sau pistil); (despre plante) care posedă astfel de flori. [< fr. dicline, cf. gr. di – despărțit, kline – pat].

DIPLOSTEMON, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din stamine dispuse pe două cercuri concentrice, care alternează cu elementele periantului. [< germ. diplostemon, cf. gr. diploos – dublu, stemon – ață].

GEITONOGAMIE s.f. (Bot.) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă. [Gen. -iei. / < germ. Geitonogamie, cf. gr. geiton – aproape, gamos – unire].

HAPLOSTEMON, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format dintr-un singur cerc de stamine. [< germ. haplostemon, cf. gr. haploos – simplu, stemon – urzeală].

INTRORS, -Ă adj. (Bot.; despre stamine) Ale căror antere se deschid spre interiorul florii. [< fr. introrse, cf. lat. introrsum – înăuntru].

MONADELF, -Ă adj. (Bot.; despre stamine) Care formează un mănunchi; (p. ext.; despre plante) cu staminele reunite într-un singur mănunchi; monadelfic. [< fr. monadelphe, cf. gr. monos – unul, adelphos – frate].

PERIGIN, -Ă adj. (Despre stamine) Care este inserat pe periant, care formează un cerc în jurul ovarului. ♦ (Despre plante) Care are staminele dispuse în acest fel; periginic. [Cf. fr. périgyne, it. perigino].

PERIGINIE s.f. Însușirea de a fi perigin; mod de așezare a staminelor specific plantelor perigine. [Gen. -iei. / < fr. périgynie].

POLEN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].

ROZACEE¹ s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, avînd ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées].

SINANTER, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formînd un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].

TETRADINAM, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din șase stamine, din care patru sunt mai lungi, ca la crucifere. [Cf. fr. tétradyname].

TRIDINAM, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din șase stamine, dintre care trei sunt mai lungi. [< fr. tridyname].

gonofor s. m. Parte a receptaculului unei flori care poartă staminele și pistilul. (< fr. gonophore)

AMARILIDACEE s.f.pl. Familie de plante cu flori colorate, cu staminele și cu ovarul aderent la caliciu, avînd ca tip ghiocelul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amaryllidacées].

ANDROCEU s.n. Totalitatea staminelor unei flori. [< fr. androcée, cf. gr. aner – bărbat, oikia – casă].

ANTERĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit].

BORAGINACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu stamine alterne petalelor și ovar cu patru încăperi, conținînd fiecare cîte un ovul, din care fac parte miozotisul, limba-mielului etc.: (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. borraginacées].

CASTRARE s.f. Acțiunea de a castra; castrație. ♦ (Bot.) Îndepărtarea staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. [< castra].

FILAMENT s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera. 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent cînd este străbătut de un curent electric. [Pl. -te, -turi. / < fr. filament].

GINANDRIE s.f. (Biol.) 1. Existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. Formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. [Gen. -iei. / < fr. gynandrie, cf. gr. gyne – femeie, aner – bărbat].

MONANDRĂ adj.f. (Despre flori) Cu o singură stamină. [< fr. monandre].

stam, stami, s.m. (înv.) stamină.

POLIANDRĂ adj., s.f. 1. (Femeie) care este căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. 2. (Floare) cu mai multe stamine. [Pron. -li-an-. / < fr. polyandre].

STAMINAL, -Ă adj. Referitor la stamine. [Cf. fr. staminal].

STAMINĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna].

STAMINIFER, -Ă adj. Care poartă stamine. [< fr. staminifère].

STAMINODIU s.n. Stamină modificată, devenită sterilă. [Pron. -diu. / < fr. staminode, cf. lat. stamen – stamină, gr. eidos – formă].

ADELFIE¹ s. f. concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri). (< fr. adelphie)

AMARILIDACEE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele și ovarul aderent la calciu: ghiocelul. (< fr. amaryllidacées)

AMBIGEN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)

ANDROCEU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée)

ANDRODINAMIE s. f. însușire a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus. (< fr. androdynamie)

ANDROFOR s. n. peduncul din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele. (< fr. androphore)

ANTOFOR s. n. axă florală, între caliciu și corolă, care poartă petalele, staminele și pistilul. (< fr. anthophore)

BISEXUAL, -Ă adj. cu ambele sexe; cu stamine și pistil; hermafrodit; bisexuat. (< fr. bisexuel)

CASTRARE s. f. acțiunea de a castra; castrație. ◊ îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. ◊ (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm. (< castra)

DIADELF, -Ă I. adj. (despre stamine) reunit în două fascicule. II. s. n. androceu în care staminele sunt împreunate în două fascicule. (< fr. diadelphe)

FANEROGAMĂ I. adj. plantă cu pistile și stamine aparente. II. s. f. pl. încrengătură a plantelor cu flori; spermatofite, antofite. (< fr. phanérogame/s/)

FEMEL, -Ă I. adj. de sex feminin. ◊ (despre flori) prevăzut cu pistil, fără stamine. II. s. f. animal de sex feminin; (peior.) femeiușcă. (< fr. femelle, lat. femella)

GINANDRIE s. f. 1. existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. (< fr. gynandrie)

HETERANDRU, -Ă adj. (despre flori) cu stamine de lungimi și forme diferite. (< fr. hétérandre)

HETEROMORFIE s. f. 1. heteromorfism. 2. sterilitate a florilor generată de existența deosebirilor de lungime între stil și stamine. (< fr. hétéromorphie)

HETEROSTEMONIE s. f. prezența la aceeași plantă a unor stamine de forme și lungimi diferite. (< fr. hétérostémonie)

HOMOSTEMONIE s. f. uniformitate a staminelor la aceeași plantă. (< fr. homostémonie)

INFER adj. inv. (despre ovar) situat dedesubtul punctelor de inserție ale sepalelor, petalelor sau staminelor. (< fr. infère, lat. inferus)

LEPISMĂ s. f. 1. insectă cu corpul gri-argintiu, care trăiește în locurile umede ale caselor. 2. stamină cu aspect scuamiform, la baza ovarului. (< fr. lépisme)

MEDIFIX, -Ă adj. (mai ales despre antera staminelor) fixat de un organ la mijloc. (< fr. médifixe)

MONADELF, -Ă adj. (despre stamine) care formează un mănunchi. (< fr. monadelphe)

MONANDRĂ adj. (despre flori) cu o singură stamină. (< fr. monandre)

MONOSTEMON, -Ă adj. (despre flori) cu un singur verticil de stamine. (< fr. monostémone)

PERIANDRIC, -Ă adj. care înconjură staminele. (< fr. périandrique)

PERIGIN, -Ă adj. (despre stamine) inserat pe periant, un cerc în jurul ovarului. ◊ (despre plante) cu staminele dispuse în acest fel. (< fr. périgyne)

PERISTILIC, -Ă adj. 1. referitor la peristil. 2. (despre stamine) situat în jurul stilului. (< fr. péristylique)

POLEN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< fr., lat. pollen, germ. Pollen)

POLENIC adj. sac ~ = fiecare dintre cavitățile din anterele staminelor în care se formează polenul. (< fr. pollinique)

POLENIZARE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)

POLIANDRĂ adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. (< fr. polyandre)

POLISTEMON, -Ă adj. (despre flori) cu numeroase stamine. (< fr. polystémone)

POLISTEMONIE s. f. prezența în floare a numeroase verticile de stamine. (< fr. polystémonie)

PROTERANDRIE s. f. 1. dezvoltare a organelor reproducătoare mascule înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. ◊ maturizare a staminelor înaintea stigmatelor în cadrul aceleiași flori. 2. caracter al speciilor animale la care același individ este mai întâi mascul, apoi femelă. (< fr. protérandrie)

PROTEROGINIE s. f. 1. maturizare a stigmatelor înaintea staminelor la aceeași floare; protoginie. 2. caracter al speciilor de animale la care același individ este mai întâi femelă, apoi mascul. (< fr. protérogynie)

ROZACEE¹ s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu staminele inserate pe caliciu: trandafirul. (< fr. rosacées)

STAMINAL, -Ă adj. referitor la stamine. (< fr. staminal)

STAMINĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen)

STAMINI- elem. „stamină”. (< fr. stamini-, cf. lat. stamen, -inis)

STAMINIFER, -Ă adj. care poartă stamine. (< fr. staminifère)

STAMINIFORM, -Ă adj. în formă de stamină. (< fr. staminiforme)

STAMINODIU s. n. stamină modificată, devenită sterilă. (< fr. staminode)

-STEMON, -STEMONIE elem. „stamină, filament”. (< fr. -stémone, -stémonie, cf. gr. stemon)

TETRADINAM, -Ă adj. (despre androceu) cu patru stamine mai lungi și două mai scurte, ca la crucifere. (< fr. tétradyname)

TETRANDRĂ adj. (despre flori) cu androceul din patru stamine. (< fr. tétrandre)

TRIANDRĂ adj. (despre flori) cu androceul din trei stamine. (< fr. triandre)

ANDROCEU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Fr. androcée (< gr.).

ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.).

CAMERARIUS, Rudolf Jacob (1665-1721), botanist și fiziolog german. Prof. univ. la Tübingen. Promotor al cercetării genetice. A contribuit la fundamentarea teoriei sexualității în lumea vegetală; a descris rolul staminelor, pistilului și polenului în fertilizare.

*agám, -ă adj. (vgr. ágamos, d. a-, fără, și gámos, căsătorie). Bot. Se zice despre plantele fără stamine și pistilurĭ, ca ciupercile.

*androcéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. anér, gen. andrós, mascul, și -ceŭ din gĭneceŭ). Bot. Totalitatea staminelor (organelor mascule) la florĭ.

REPRODUCĂTÓR (< reproduce, după fr. reproducteur) s. m. (ZOOT.) sistem ~ = Ansamblu de organe implicate în procesul reproducerii sexuate a organismelor. La angiosperme, s.r. este situat la nivelul florii și este alcătuit din stamine (organele masculine) și carpele (organele feminine). La mamifere, s.r. este format din gonade (testicule și ovare), conducte genitale (epididim, canal deferent și canal ejeculator la mascul, trompe uterine, uter și vagin la femelă), organe genitale externe (penis la mascul, vulvă la femelă) și glande anexe.

*etamínă f., pl. e (fr. étamine, d. étaim, partea cea maĭ supțire a lîniĭ peptănate, d. lat. stamen, fir de furcă. V. stamină). Un fel de stofă supțire cu firele rare, dar ceva maĭ deasă de cît canvaŭa.

POLÉN (< germ., fr.; {s} lat. pollen „făină, pulbere fină”) s. n. Pulbere, în general gălbuie, constituită din grăuncioare microscopice (15-200 μ), care conțin gameții masculini; sunt produse de antenele staminelor. P. căzut pe stigmatul florii germinează, formând tubul polinic, care transportă gameții până la ovul.

POLENIZÁRE (< poleniza) s. f. Proces de natură fizico-mecanică, întâlnit numai la plantele cu flori, care constă în transferul polenului, prin diferite mijloace, de pe anterele staminelor androceului pe stigmat. P. poate fi: directă (autogamă, homogamă, autopolenizare), caracteristică plantelor hermafrodite, în care polenul de pe antere trece pe stigmatul aceleiași flori (propriu-zisă) sau pe stigmatul altei flori din aceiași inflorescență (geitonogamă); indirectă (alogamă, heterogamă, încrucișată), în care polenul de pe anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori de pe alt individ. Transferul de polen este efectuat de vânt (p. anemofilă), de apă (p. hidrofilă) sau de animale (p. zoofilă), și anume: de păsări (p. ornitofilă), insecte (p. entomofilă), lilieci (p. chiropterofilă), melci (p. malacofilă) etc.

PERIÁNT (< fr. {i}; peri- + gr. anthos „floare”) s. n. (BOT.) Înveliș floral format dintr-un număr variabil de frunzișoare modificate, libere sau mai mult ori mai puțin concrescute, care înconjură staminele și carpelele. P. poate fi dublu (caliciu și corolă diferențiate prin culoare) sau simplu, numit perigon (format din elemente de aceeași culoare numite tepale).

floáre f., pl. florĭ (lat. flos, flóris m., it. fiore m. în sud și f. în nord; pv. cat. sp. pg. flor f., fr. fleur f. E rudă cu germ. blume). Acea parte dintr’un vegetal care conține unu saŭ amîndoŭă organele reproductoare și care de multe orĭ e ornată cu colorĭ strălucitoare și se deschide primăvara. Plantă care produce florĭ frumoase. Mucegaĭ pe un lichid orĭ și pe alt-ceva. Chim. Produs ușor și volatil obținut pin sublimare saŭ descompunere: floare de pucĭoasă. Ornament de metal orĭ de pele la gaura ușiĭ ca să n’o roadă cheia. Fig. Partea cea maĭ bună, elită: floarea armateĭ. Ornament poetic în vorbire: florĭ retorice. Floarea etățiĭ, tinereța; floarea cheiĭ, partea care intră în broască. Floare la ureche, lucru ușor, fleac: pentru mine e floare la ureche a trece Dunărea în not. De florile măruluĭ (saŭ cuculuĭ), degeaba, fără folos. Această basma e albă floare (saŭ curată floare) e ca floarea de albă. A fi în floare, a fi în timpu celeĭ maĭ marĭ strălucirĭ (cum e p. om tinereța, p. o societate bunu mers ș. a.). Copil din florĭ, bastard. Bot. Floarea călugăruluĭ, văcărică. Floare de ceară, ceară. Floare domnească (Trans.), garofă. Floarea grîuluĭ, albăstriță. Floarea regineĭ, tudeliță. Floarea soareluĭ (pin Mold. și soarea soareluĭ și răsărită), o mare plantă erbacee din familia compuselor, heliánthus anuus (ajunge pînă la o înălțime de doĭ metri, face florĭ foarte marĭ galbene cu o mulțime de semințe oleaginoase, care se mănîncă ca medicament contra vermeluĭ numit panglică. E originară din Perú și Mexic. V. eliotrop, eliant). Floarea vîntuluĭ, traducerea numeluĭ anemoneĭ. Floarea voĭniculuĭ, usturoiță. – În Cod. Vor. Și froare. – Florile-s organele reproductoare ale planteĭ, că’n ele se formează semințele. O floare se compune dintr’un cálice (format dintr’un număr variabil de sepale), dintr’o corolă (compusă și ĭa din petale), din stamine (care aŭ fiecare un săculeț numit anteră (plin de polen) și din pistil (ovar, stil și stigmate), care, dezvoltîndu-se, devine fruct. Coada floriĭ saŭ fructuluĭ se numește pedúncul.

LATÍR (< lat.; {s} gr. lathyros „măzăriche”) s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze penat-compuse, inflorescență în racem pedunculat, flori violete, roz, albe sau galbene, care au porțiunea liberă a filamentelor staminelor de aceeași lungime. Pot fi furajere (Lathyrus sativus), ornamentale (Lathyrus odoratus) etc. Specia furajeră este foarte rezistentă la secetă și se cultivă mult în India, Spania și N Africii.

* poliándră adj. f., pl. e (d. poliandrie). Cu maĭ mulțĭ bărbațĭ: femeĭe poliandră (saŭ: poligamă). Bot. Care are maĭ multe stamine.

poliandríe f. (compus d. polys, mult, și anér, andrós, bărbat). Starea uneĭ femeĭ cu maĭ mulțĭ bărbațĭ: poliandria există în Tibet. Bot. Starea plantelor care aŭ 20 de stamine saŭ maĭ multe pe un pistil simplu saŭ multiplu.

PASIFLÓRĂ (< fr., lat.) s. f. Gen de plantă din familia pasifloraceelor, cu flori mari, strălucitoare (Passiflora). Există c. 300 specii de p. răspândite în America de Sud, Asia, Africa Orientală și Oceania. Folosite în industria farmaceutică la producerea pasifloralului. În România se cultivă ca plantă decorativă Passiflora caerulea, numită și ceasornic sau floarea pasiunii, originară din America de Sud, cu petale albe-verzui, dublate de o coroniță de radii filiforme la bază purpurii și la vârf albastre, cu pistilul și staminele mari, divergente.

*protogín, -ă adj. (vgr. prótos, primu și gyné, femeĭe). Bot. Se zice despre florile ermafrodite în care pistilu se coace în aintea staminelor. S. n. Min. O rocă acidă eruptivă care constitue masivu munteluĭ Alb (mont Blanc).

PROTANDRÍE (< proto- + gr. andro- „bărbat”) s. f. 1. Situație în care staminele unei flori ajung la maturitate înaintea gineceului, împiedicând autopolenizarea. 2. Situație întâlnită la unele nevertebrate coloniale când indivizii masculi ajung la maturitatea sexuală înaintea celor femeli.

stamină s. f., g.-d. art. staminei; pl. stamine

corolă f. Bot. partea floarei care înfășură staminele și pistilul.

stamine n. Bot. organul bărbătesc al florilor.

*stamínă f., pl. e (fr. étamine [d. lat. stámina, pl. de la stamen, filament], supt infl. luĭ etamină). Bot. Organu masculin al floriĭ, compus din filament, anteră și polen.

AUTOGAMĂ, autogame, s. f., adj. (Plantă) la care polenizarea se face direct (cu polen din staminele florii în care se află pistilul). [Pr.: a-u-] – Din fr. autogame.

SAC, saci, s. m. 1. Obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui. ◊ Sac de dormit = sac special prevăzut de obicei cu un fermoar și cu o glugă, folosit mai ales de excursioniști pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = raniță; rucsac. ◊ Expr. Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume. A da de fundul sacului = a sărăci. A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea. A (-și) dezlega sacul = a se destăinui. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „cu” sau „de” care arată felul) Cantitate mare, grămadă. 2. Pânză de fuior, de câlți etc. din care se fac sacii (1). 3. Geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie. 4. Unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac (1) cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn. 5. (În sintagmele) Sac aerian = organ în formă de sac (1), caracteristic păsărilor, care menține ritmul de respirație al acestora în timpul zborului. Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, în care se formează polenul. Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, în care se află mai multe celule, printre care și oosfera. – Lat. saccus.

SIMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ◊ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăți, care este ușor de făcut, de înțeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preț sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ◊ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit. – Din fr. simple.

STAMINODIU, staminodii, s. n. (Bot.) Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode.

LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spațiul dintre scenă și primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociație de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc semințele. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formațiune anatomică. [Pl. și: loje] – Din fr. loge.

POLEN, polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.

POLENIZAȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizație s. f.] – După fr. pollinisation.

POLIANDRĂ, poliandre, adj. (Rar; și substantivat, f.) 1. (Despre flori) Care are mai multe stamine. 2. (Despre femei) Care are în aceiași timp mai mulți soți. [Pl: -li-an-] – Din fr. polyandre.

GINANDRIE s. f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni și dominației celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul și gineceul, datorată concreșterii staminelor și pistilului. – Din fr. gynandrie.

NUD, -Ă, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fără nici un veșmânt, complet dezbrăcat, gol. ◊ Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul dintre aceste două elemente. 2. S. n. Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat; spec. reprezentare în artele plastice a unui corp omenesc gol. 3. Adj. Fără ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fără artificii, fără complicații; simplu; curat, pur. 4. Adj. (În sintagma) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it. nudo.

ACICLIC, -Ă, aciclici, -e, adj. (Despre flori) Ale cărui organe (bractee, sepale, petale, stamine și carpele) sînt așezate pe o linie spirală continuă.

ANTERĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul.

MALVACEE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, ale cărei flori au cinci petale și numeroase stamine; fructul este o capsulă. Bumbacul este o plantă din familia malvaceelor.

OLEACEE s. f. pl. Familie de arbuști și arbori cu flori gamopetale, cu două stamine și două cîrpele concrescute, cuprinzînd, printre altele, ca specii: măslinul, liliacul etc.

NUD², -Ă, nuzi, -de, adj. 1. Fără veșminte; neîmbrăcat, gol, neacoperit. Pe Isis nudă o scosesem din cupa florilor de crini. MACEDONSKI, O. I 230. Floare nudă = floare fără petale, care are numai stamine și pistil sau numai unul din aceste două elemente. ♦ Fig. Curat, pur. Dacă mai avusese unele îndoieli, vijelia nervilor mei le spulberase, lăsînd în locul lor nuda certitudine. GALACTION, O. I 104. 2. (Jur.; numai în expr.) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpînește cineva, fără însă a se bucura (vremelnic) și de uzufructul ei.

RECEPTACUL, receptacule, s. n. 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. – Variante: receptaclu, receptacol s. n.

PISTIL¹, pistiluri, s. n. 1. Organul femel reproducător al plantelor fanerogame format dintr-o parte mai umflată, numită ovar, prelungită printr-un gît îngust, numit stil, al cărui vîrf, ca o gămălie de ac, se numește stigmat. S-a observat că dacă pe stigmatul pistilului nu cade polenul staminelor, ovulele nu vor da semințe. BOTANICA 76. 2. Obiect de sticlă, de porțelan etc. cu care se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice.

RUTIȘOR s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vîrfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe cu numeroase stamine verzi sau liliachii (Thalictrum aquilegifolium ). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom galben tîrîtor și cu numeroase flori mici dispuse în umbele (Thalictrum flavum).

POLEN, (rar) polenuri, s. n. Pulbere, de obicei galbenă, în care se găsesc celulele mascule ale plantelor cu flori și care se produce în antenele staminelor. Albinele grele de mierea suptă și cu picioarele încărcate de polen se întorc seara din îndepărtate finețe. C. PETRESCU, S. 180. Suflul renăscător al vîntului dezrobește polenurile și le împrăștie. ANGHEL, PR. 115.

UNTSEXUAT, -Ă, unisexuați, -te, adj. (Despre flori) Care are numai stamine sau numai pistil (uneori ambele elemente, unul fiind însă rudimentar, steril); p. ext. (despre plante) care are florile numai cu stamine sau numai cu pistil.

SIMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. (În opoziție cu compus) Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; neamestecat. Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus cu una din consoane. CREANGĂ, A. 88. ◊ Corp simplu v. corp (4). Floare simplă = floare a cărei corolă e compusă dintr-un singur rînd de petale și un rînd de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp care se conjugă fără verbe auxiliare. Prezentul indicativului este un timp simplu. 2. Care este lipsit de artificialitate, neprefăcut (v. natural); p. ext. care nu este complicat, nu prezintă dificultăți, este ușor de făcut, de manevrat, de înțeles, de rezolvat. Această simplă povestire, a rătăcirii unui copil pe drumurile și prin dumbrava de la marginea tîrgușorului, nu putea fi scrisă decît de un om care are multe și diverse însușiri de poet și de artist. IBRĂILEANU, S. 5. ◊ (Adverbial) Toate s-au petrecut în vis, firesc, simplu, rapid și agreabil. C. PETRESCU, O. P. I 105. Se așeză simplu pe marginea patului. REBREANU, R. I 245. ◊ (Ec. pol.) Producție de mărfuri simplă v. producție (1). Cooperație simplă v. cooperație. 3. (În opoziție cu dublu) Care e într-un singur plan, care se întîmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Substantivat) Partidă de sport între doi adversari. Cea mai disputată probă a fost cea de simplu băieți. 4. Lipsit de podoabe, modest; p. ext. fără valoare, inferior în ce privește calitatea sau prețul. Cortina simplă... fără nici o podoabă, odihnește ochii. STANCU, U.R.S.S. 72. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Sub simplele vestminte s-ascunde cîteodată O inimă de ură și de trădări curată, Precum sub manta d-aur a omului bogat S-ascunde cîte-un suflet de patimi degradat. BOLINTINEANU, O. 62. ♦ (Adverbial) Doamna Raspal e îmbrăcată simplu. VLAHUȚĂ, O. AL. II 7. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de afectare, de rafinament, de prefăcătorie sau de răutate; modest, sincer, cinstit. Țărani ardeleni, simpli și liniștiți, unii venind din pădure cu un topor în mînă, alții de pe ogoare cu o coasă pe umăr. BOGZA, C. O. 305. Între bătrînii aceia simpli, cu sufletele pline de iubire, se simțea în adevăr ca într-un colț de viață nouă. SADOVEANU, O. IV 24. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port. EMINESCU, O. I 146. ♦ Lipsit de cultură, de rînd; (peiorativ) necioplit. Bătrînii părinți... sînt oameni simpli, naivi, de modă veche, trăindu-și sfîrșitul în căsuța lor gospodărească de țară. SADOVEANU, E. 241. Consternarea ordonanței îi făcea bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa. REBREANU, P. S. 80. 6. (Precedînd numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult decît; sadea, curat. Vartolomeu Diaconu aprobă din simplă bună-cuviință. Nu pricepea ce vrea să spună străinul. C. PETRESCU, A. 288. El văzu ochii lui Bozan înecați, aprinși ca de febră, și nu știa dacă sînt lacrimi sau simplă sudoare. SAHIA, N. 31. M-am dus să fac cunoștință cu orașul, mai întîi ca simplu călător. BASSARABESCU, S. N. 22. ◊ Expr. Pur și simplu v. pur. (Familiar) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit, om de rînd.

STAMINĂ, stamine, s. f. Organ masculin de reproducere al florii, care conține polenul. Luna lui iunie este aceea care ne aduce aceste flori prea albe, din al căror potir staminele apar ca niște cruciulițe de aur. GALACTION, O. I 340.

STAMINIFER, -Ă, staminiferi, -e, adj. (Despre flori sau părți ale florilor) Care este purtător de stamine.

STAMINODIU, staminodii, s. n. Stamină modificată, devenită sterilă.

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

ABELIA R. B., ABELIA, fam. Caprifoliaceae. Gen originar din estul Asiei și Mexic, cca 25 specii, tufe înalte de 2 m, foarte decorative. Tulpini erecte, pubescente sau glabre. Frunze întregi sau dentate, alterne sau cîte trei. Flori (caliciul oblong, subțire, corolă companulată, 2-4 bractee albe sau rozaeee, 4 stamine) scurt-pedunculate, în vîrful tulpinii sau plasate lateral. Fructul cu 3 loji, dintre care numai una are o sămînță.

ACACIA Mill., ACACIA, fam. Leguminosae. Gen originar din ținuturile calde ale Australiei și Africii, cca 450 de specii, arbori și arbuști (2-30 m înălțime). Frunze delicate, asemănătoare celor de ferigă, dublu-penat-compuse sau cu filodii. Stipelele lipsesc sau sînt foarte mici, pergamentoase, uneori transformate în spini. Flori în capitule rotunde, spice sferice sau oblonge, de obicei hermafrodite, galbene-strălucitoare, uneori albe, odorante, înveliș floral dublu. Stamine numeroase, libere. Caliciul și petalele, de multe ori, slab dezvoltate, încît floarea pare a fi formată dintr-un buchet de stamine lungi. Fructul este o păstaie (pergamentoasă, pieloasă sau lemnificată) (Pl. 1, fig. 4).

ACAENA (L.), ACENA, fam. Rosaceae. Gen originar din Noua Zeelandă, Mexic, America de S, cca 58 specii, tufe cu tulpini tîrîtoare și frunze penate. Flori (axul florii în exterior cu spini, caliciul cu 5-7 lobi, 1-10 stamine) mici, în spice erecte. Fructul este o achenă.

Acaena glaucophylla Bitt. Specie ale cărei flori au stil și stamine roșii. Tulpină tîrîtoare, roșiatică, glabră. Frunzele de la bază penate, cele de la vîrf dințate, albăstrui, netede pe ambele părți.

Acaena lucida Vahl. Specie cu flori (capitul mic, 5-6 mm diametru, sferic, stil alb și stamine roșii) la subsuoara frunzei penate. Tîrîtoare, cu frunziș bogat.

Acaena splendens Hoolc. f. et Arn. Specie cu inflorescența în formă de spic (5-6 sepale, stilul alb, stamine roșii). Tulpină erectă, ramificată, mătăsos-pubescentă. Frunzele albe-argintii, pubescent-mătăsoase, penate.

ACER L., ACER, fam. Aceraceae. Gen originar din Europa, Asia, America de N și Africa de N, cca 120 specii, arbori, mai rar arbuști. Frunze opuse, rar compuse, pețiolate, palmat-lobate și nervate. Flori pe tipul 5 sau 4, stamine 8 (10); poligame, rar unisexuat-monoice sau dioice, în panicule, raceme sau corimbe. Fructele, lung-aripate, samare.

ACONITUM L. OMAG DE GRĂDINĂ, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile muntoase ale emisferei nordice, cca 35 specii, erbacee, vivace, otrăvitoare. Flori hermafrodite (sepala superioară sub formă de coif acoperă 2 petale nectarifere, toate sepalele colorate, stamine numeroase), variază de la alb la roșu, unicolore sau bicolore, lung-pedunculate, în raceme sau panicule. Frunze alterne dispuse în verticil, mai rar radicale, adînc-divizate. Fruct, 3-5 folicule.

Acorus calamus L. Specie erbacee (înaltă pînă la 1,50 m) aromatică, cu rizom cărnos, tîrîtor, ramificat, puternic înrădăcinat. Frunze alterne, lungi, cu lățimea uniformă, cu vîrf ascuțit, așezate pe 2 rînduri. Spadice tubulos, lung pînă la 22 cm. Flori (periantul cu 6 foliole, 6 stamine) galbene. Fruct, bacă.

ACTINIDIA Lindl., ACTINIDIA, fam. Actinidiaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 37 specii, arbuști, liane. Flori (5 sepale, 5 petale, număr mare de stamine) hermafrodite și unisexuate, rar dioice, albe, singulare sau în ciorchine, în axa frunzei. Frunze ovate, lungi pînă la 15 cm și late pînă la 10 cm, cu pețiol lung, simple, alterne, slab-serate.

Actinidia arguta Miq. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, cca 2 cm diametru, parfumate, albe. la bază maronii, stamine purpur. Ramuri glabre cu măduvă maronie. Frunze glabre, ovat-eliptice, pînă la 14 cm lungime, cu vîrf scurt, ascuțit, dentate, lung-pețiolate. Arbust cățărător, în mod obișnuit cca. 6 m înălțime, iar în condiții favorabile de climă, cca 50 m. Fruct, bacă comestibilă.

ADENANDRA Willd., ADENANDRA, fam. Rutaceae. Gen originar din Africa de S, cca 28 specii, arbuști sau tufe aromate cu ramuri erecte. Frunze persistente, alterne, rar opuse, nedentate, glanduloase. Flori (5 sepale, 5 petale, 10 stamine, din care 5 sterile) în vîrful tulpinii.

ADENOPHORA Fiseh., ADENOFORA, fam. Campanulaceae. Gen originar din Asia și Europa Centrală, cca 55 specii, tufe cu tulpini erecte. Frunze pe margini dentate sau netede. Flori (marginea caliciului din 5 părți, corolă campanulată, stamine libere, la bază îngroșate, ovarul cu 3 secțiuni și stil lung ce depășește petalele albastre sau albe) în racem simplu sau compus sau în paniculă, în vîrful tulpinii. înflorește vara. Fruct, capsulă.

Adlumia fungosa Greene (syn. A. cirrhosa Raf.)), 3-5 cm înălțime. Flori (2 sepale mici, solzoase, 4 petale din care 2 concrescute, 4 stamine concrescute într-un tub dublu și un stil filiform) roz, roșii, albe, în ciorchine compact. înflorește vara-toamna.

ADOXA L., ADOXA, fam. Adoxaceae. Gen căruia i se cunoaște o singură specie: Adoxa moschatellina L. răspîndită în Europa, Asia Mică și America de N. Plantă înaltă pînă la 15 cm, cu un rizom albicios, din care cresc frunzele lung-pețiolate. Flori terminale (4 petale, 4 stile, bracteele și sepalele deformate în caliciu, 4-5 stamine), cîte 5 într-un capitul, înflorește primăvara.

ADROMISCHUS Lem., ADROMISCUS, fam. Crassulaceae. Gen originar din Africa de S, cca 44 de specii mici, mai mult sau mai puțin erecte, albicioase sau roșietice, uneori suculente, cu forme ciudate. Flori (5 petale, 10 stamine, ovar oblong, stil mai scurt, erect) în ciorchine. Frunze cu forme foarte variate.

Aechmea paniculata laterală. Flori efemere ce emerg din bracteele colorate, care persistă peste 6 săptămîni (sepale libere, stamine mai mult sau mai puțin concrescute la bază cu petalele, ovar triunghiular cu multe semințe, stigmate liniare sau puțin îngroșate, mai mult sau mai puțin în spirală) în spice, paniculă, sau spadice.

AEONIUM Webb et Berth., EONIUM, fam. Crassulaceae. Gen originar din Insulele Canare, cca 38 specii, suculente, perene, cu rozete, pe tulpini înalte. Frunze nedentate, înguste la bază, de obicei plate, marginea cu papile sau perișori. Flori galbene, albicioase pînă la roșii, pe tip 7-12, stamine de 2 ori mai multe (caliciul întins cu diviziuni triunghiulare sau lanceolate, petale oblonge sau lanceolate cu vîrf ascuțit), în inflorescențe dense. Semințe numeroase. Speciile solitare mor după înflorire (Pl. 3, fig. 14).

AESCHYNANTHUS Jack, ESCHINANTUS, fam. Gesneriaceae. Gen originar din Sumatra, Borneo și Jawa, cca 168. specii, grimpante sau pendente, perene. Frunze, de un verde puternic, opuse, cărnoase sau pieloase, ovate. Flori (caliciul cu 5 diviziuni sau 5 crestături, cilindrul corolei prelungit, marginea ei aproape cu două buze: cea superioară erectă sau îndoită spre interior, bilobată; cea interioară trilobată, cu lobii îndepărtați; 4 stamine exerte, antere perechi, stil cu stigmat nedivizat) în ciorchini, mai rar singulare, de un roșu-clar sau galben cu verde, terminale sau în axa frunzei, izbucnind din mici teci roșii-purpurii. Fruct, capsulă.

Aeschynanthus speciosus Hook. [syn. Trichosporum speciosum (Hook.) O. Ktze.]. Specie cu cîte 6-12 flori (caliciul ușor-pubescent, crestat pînă la bază, stamine și stil exerte, corolă pubescentă, roșie-oranj, pe fiecare segment cu o pată neagră în formă de semilună), cu peduncul foarte scurt, în ciorchine. Tulpină (cca 55 cm lungime) noduroasă. Frunze (cărnoase, ovat-lanceolate, lungi pînă la 10 cm și late pînă la 4 cm, cu vîrf ascuțit, slab-dentate) opuse sau cîte 3, în verticil (Pl. 3, fig. 16).

AETHIONEMA R. Br., ETIONEMA, fam. Cruciferae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 38 specii, erbacee sau semilemnoase, anuale sau perene, de multe ori glabre. Flori (caliciu cu 4 sepale, corolă cu 4 petale, lung-ungulate, 6 stamine, din care 4 mai lungi, 2 mai scurte, concrescute, stigmat bilobat) roz pînă la purpur, în raceme dense. Frunze nepețiolate, gri-verzi. Fruct, păstaie.