PASIFLÓRĂ (< fr., lat.) s. f. Gen de plantă din familia pasifloraceelor, cu flori mari, strălucitoare (Passiflora). Există c. 300 specii de p. răspândite în America de Sud, Asia, Africa Orientală și Oceania. Folosite în industria farmaceutică la producerea pasifloralului. În România se cultivă ca plantă decorativă Passiflora caerulea, numită și ceasornic sau floarea pasiunii, originară din America de Sud, cu petale albe-verzui, dublate de o coroniță de radii filiforme la bază purpurii și la vârf albastre, cu pistilul și staminele mari, divergente.