LATÍR (< lat.; {s} gr. lathyros „măzăriche”) s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze penat-compuse, inflorescență în racem pedunculat, flori violete, roz, albe sau galbene, care au porțiunea liberă a filamentelor staminelor de aceeași lungime. Pot fi furajere (Lathyrus sativus), ornamentale (Lathyrus odoratus) etc. Specia furajeră este foarte rezistentă la secetă și se cultivă mult în India, Spania și N Africii.