SINANTER, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formînd un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].