achondrit, (engl. = achondrite) meteorit litic format preponderent din silicați larg cristalizați și lipsit de → chondrule, nichel și fier. Se aseamănă cu unele roci terestre; reprezintă cca. 8% din totalul meteoriților. V.și → chondrit.

AFRICA DE SUD, Republica ~, stat în S Africii; 1,22 mil. km²; 33,75 mil. loc. (1988; 68,2 la sută negri; 18 la sută albi; 10,5 la sută metiși și 3,3 la sută asiatici). Limbi de stat: afrikaans și engleza. Cap.: Pretoria (reșed. guvernului) și Cape Town (reșed. parlamentului). Orașe pr.: Johannesburg, Soweto/Southwest Town, Durban, East London, Port Elizabeth. Este împărțit în patru prov. (Cape, Natal, Orange, Transvaal) și nouă teritorii autonome indigene. Relief predominant de podișuri străbătute de lanțuri muntoase nu prea înalte; excepție M-ții Scorpiei (Drakensberg) cu alt. max.: 3.657 m; în lungul țărmului înguste cîmpii litorale. Climat tropical în N și subtropical în restul terit., moderat de alt.; în NV (deșertul Kalahari) și pe litoralul vestic (deșertul Namib) ariditate accentuată. Mari expl. de aur (664,6 t. 1985, locul I pe glob), diamante (10,2 mil. carate, 1985), min. de fier (29,84 mil. t. 1989), mangan (1,5 mil. t. 1989, locul 2 pe glob), nichel, crom (1,05 mil. t., 1985, locul 1 pe glob), bauxită, cupru, uraniu, metale rare (antimoniu, platină, titan). Expl. carbonifere (173,6 mil. t., 1989) și forestiere (4,5 mil. ha de pădure). Ind. A. de S., diversificată, produce energie electrică (156,74 miliarde kWh, 1989), fontă, oțel (9,1 mil. t., 1989), material rulant, autovehicule (montaj, 368,4 mii buc., 1988), tractoare, echipament pentru centrale electrice, mașini agricole, nave maritime, aparataj electrotehnic, utilaj minier, ciment (6,94 mil. t., 1989), țesături de lînă și bumbac, produse chimice, alim. (conserve de carne și de pește, lactate), zahăr (2,26 mil. t., 1988), hîrtie și celuloză etc. Predomină creșterea ovinelor (29,8 mil. capete, 1988), bovinelor (11,8 mil. capete, 1988), caprinelor (5,84 mil. capete, 1988), porcinelor (1,5 mil. capete, 1988), realizîndu-se o producție ridicată de carne, lînă (92,4 mil. t., 1988) și produse lactate. Pescuit intens (628,7 mii t. pește, 1986). Pe 10,8 la sută din terit. se cultivă porumb (6,9 mil. t., 1988), grîu (3,4 mil. t. 1988) cartofi (956 mii t. 1988), viță de vie (1,4 mil. t. struguri, 1988), tutun, citrice (620 mii t. 1988), arahide (231 mii t. 1988), banane, ananas ș.a. C. f.: 23,4 mii km² (c. 5,5 mii km electrificați). Căi rutiere: 184.520 km. Moneda 1 rand = 100 cents. Exportă aur, cărbune, produse siderurgice, diamante, metale neferoase, utilaje și mijloace de transport ș.a. și importă utilaje industriale și mijloace de transport, produse chimice, bunuri de larg consum, prod. alim. ș.a. – Istoric. Înainte de colonizarea europeană, terit. A. de S. a fost populat de boșimani, de hotentoți, iar apoi de polulația bantu. Colonizarea a fost începută de olandezi: în 1652 s-a întemeiat Colonia Capului (din 1806 în stăpînirea Angliei). Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în sec. 18-19 de buri și de englezi, aceștia și-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al sec. 19 burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar în deceniul 6 al sec. 19 republicile Transvaal și Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902). În 1910 se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal și Transvaal, care participă la primul război mondial, de partea Aliaților. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase pînă atunci sub un mandat instituit de Liga Națiunilor și mai tîrziu de O.N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferînd apartheid-ul. La 31 mai 1961 Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărît în nov. 1974 să suspende participarea delegației autorităților sud-africane la lucrările sale. Izolarea republicii A. de S. s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) și a proclamării independenței Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva Angolei și a Mozambicului (1981), apoi împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana și Zambia (1986), pe ca le-a acuzat că sprijină mișcarea SWAPO (Angola) și Congresul Național African. Amploarea mișcărilor de protest ale populației de culoare a determinat introducerea stării de urgență pe întreg teritoriul (12 iun. 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internațională luptei împotriva apartheid-ului a constrîns guvernul să facă un șir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Național African. În 1991 s-a adoptat o legislație prin care apartheid-ul a fost abandonat. A. de S. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral ales exclusiv de populația albă, iar cea executivă de președinte și de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Adunării.

ALBANIA, stat în V Pen. Balcanice; 28,7 mii km²; 3,2 mil. loc. (1989). Limba oficială: albaneza. Cap.: Tirana. Orașe pr.: Shkodër, Durrës, Vlorë, Elbasan, Korcë. Este împărțit în 26 districte. Relief predominant muntos (85 la sută din terit.), cu vîrfuri mai semețe la ganița de E; în lungul litoralului o cîmpie mai extinsă în partea centrală (Muzeqe). Climă mediteraneană în V și temperat-continenetală în E (în munți). Expl. de petrol și bitum, de cărbune, de min. de cupru, crom, nichel, fier. Întreprinderile înd. ale A. fabrică: ciment, produse textile, oțel, tractoare, produse petroliere (3 mil. t., 1988), îngrășăminte chimice, cherestea și hîrtie, zahăr (45 mii t., 1988), conserve de fructe, țigări ș.a. Din supr. țării 24,8 la sută se cultivă cu cereale, sfeclă de zahăr, măslini, viță de vie (88 mii t struguri, 1988), citrice ș.a. Pe pășuni (13,8 la sută din supr. țării) se cresc ovine (1,4 mil. capete, 1988), caprine (0,98 mil. capete, 1988), bovine. C. f.: 380 km. Căi rutiere: 2,7 mii km. Moneda: 1 leka = 100 qindarka. Exportă petrol și produse petroliere, bitum, min. de fier și de crom, cupru, produse alim. (conserve de fructe, țigarete, vinuir ș.a.) și importă mașini și utilaje, mijloace de transport, produse chimice, semifabricate, textile, bunuri de consum. – Istoric. Locuit în antic. de triburi ilirice și trace, terit. A. face parte din Imp. Roman (167 î. Hr. – 395 d. Hr.) apoi, timp de 9 sec. din Imp. Bizantin. Primele state feudale albaneze iau ființă în sec. 12-14. Rezistența înverșunată opusă expansiunii otomane începută în 1389 cunoaște apogeul (1443-1468) sub Gjergj Kastrioti (Skanderbeg). După 1479 A. devine pentru mai mult de 4 sec. prov. a Imp. Otoman. în urma răscoalelor antiotomane (1908-1912), în cursul primului război balcanic, Congresul Național Albanezde la Vlorë proclamă independența țării (28 nov. 1912), recunoscută pe plan internațional la Conferința de la Londra (1913). În timpul primului război mondial terit. A. devine teatru de operațiuni militare. În dec. 1924 puterea este preluată de Ahmed Zogu, care, după proclamarea A. ca republică (21 ian. 1925), devine președinte, iar din 1928, rege, sub numele de Zogu I (1928-1939). Atacată de Italia fascistă la 7 apr. 1939, A. este ocupată în cursul aceleiași luni, în ciuda rezistenței populare. Crearea Frontului de Eliberare Națională la Conferința de la Peza (16 sept. 1942), transformarea Comitetului Antifascist de Eliberare Națională în guvern democratic provizoriu în frunte cu Enver Hodja (Hoxha) (20 oct. 1944) duc la eliberarea întregului teritoriu de sub dominația fascistă (29 nov. 1944). La 11 ian. 1946, A. se proclamă republică populară. Guvernul controlat de comuniști adoptă o serie de măsuri, care pregătesc condițiile pentru instaurarea structurilor totalitare. Devenit Partdul Muncii (1948), partidul comunist manifestă inițial o totală fidelitate față de U.R.S.S., dar măsurile de destalinizare, adoptate de N.S. Hrușciov, determină distanțarea ulterioară a A. de U.R.S.S. și apropierea ei de R.P. Chineză. Criticile formulate de Partidul Muncii la adresa Partidului Comunist Chinez, după moartea lui Mao Zedung, duc la deteriorarea relațiilor între cele două partide și țări și la suspendarea asistenței economice oferite de China (1978). A. se angajează într-o politică de autoizolare, continuată după moartea lui Enver Hodja (11 apr. 1985) de succesorul său, Ramiz Alia. În 1989, acesta a inițiat însă contacte cu unele state occidentale, iar în 1990 a anunțat unele măsuri de atenuare a rigidității totalitare. În 1991, în cadrul modificărilor majore petrecute în viața politică internațională și ca urmare a exodului de populație în statele vecine, însoțit de puternice manifestații de stradă, regimul a fost nevoit să organizeze alegeri pluripartite. Alegerile au fost cîștigate de Partidul Muncii (fost Comunist, devenit ulterior Socialist). Organismul suprem legislativ este Adunarea Populară, aleasă pe patru ani, iar cel executiv Consiliul de Miniștri. Alegerile legislative din 22 mart. 1992 au fost cîștigate de Partidul Democratic, punîndu-se capăt regimului comunist din A. La 3 apr. 1992 președintele Ramiz Alia a demisionat. Parlamentul a ales în funcția de președinte pe liderul Partidului Democratic, Sali Berisha (8 apr. 1992).

*alfeníd n. (fr. alfénide, după numele chimistuluĭ Halphen [1850]). Un aliaj alb compus din aramă, zinc, nichel și fer întrebuințat (argintat) la făcut tacîmurĭ de masă. Se numește și metal Christofle. V. alpacă.

ALNICO s.n. Aliaj de aluminiu, nichel și cobalt. [< fr. alnico, cf. al(uminiu) + ni(chel) + co(balt)].

ALNICO s. n. aliaj de aluminiu, nichel și cobalt. (< fr. alnico)

ALPACA² s. f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. – Din germ. Alpaka.

ALPACA¹ f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, din care se fac diferite obiecte (tacâmuri, instrumente medicale, optice etc.). [G.-D. alpacalei] /<germ. Alpaka

ALPACA² s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc. – Germ. Alpaka.

ALPACA² s.f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, întrebuințat la fabricarea tacîmurilor, a instrumentelor medicale, optice etc.; argentan. [< germ. Alpaka].

ALPACA² s. f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan. (< germ. Alpaka)

ALUMÉL, s. m. Aliaj de nichel, mangan, aluminiu și siliciu, maleabil și ductil, cu proprietăți termoelectrice constante folosit (împreună cu cromel) la confecționarea termocuplurilor, pentru măsurarea temperaturii în intervale de 20-1.000 °C.

ANTIATLAS (ATLAS ES-SARHÎR), masiv muntos cristalin în S Marocului. Lungime: c. 600 km. Alt. max.: 3.304 m (Djebel Siroua). Zăcăminte de min. de cobalt, nichel și aur.

ARSENIURĂ ~i f. Combinație a arseniului cu un metal. ~ de nichel. /<fr. arséniure

ataxit, (engl.= ataxite) meteorit sideritic cu fier și mai mult de 10 % nichel, în cadrul căruia se individualizează lamele microscopice de kamacit (aliaj de Fe-Ni) orientate într-o masă de plessit (concreștere cu separații poligonale).

AYACUCHO, oraș în partea central sudică a Perú-ului, la SE de Lima; 80 mii loc. (1985). Expl. de cupru, nichel, argint și sulf. Ind. text. și a piel. Artizanat (ceramică, filigran). Turism. Universitate (1677). Fondat de F. Pizzaro în 1539, a purtat (pînă în 1825) numele de Guamanga (Huamanga). Aici generalul A.J. de Sucre a învins (9 dec. 1824) pe spanioli consfințind independența Perú-ului.

BAHÍA [baia], stat în E Braziliei; 561 mii km²; 11,5 mil. loc. (1989.) Centrul ad-tiv: Salvador. Expl. de min. de fier, cobalt, nichel, titan și diamante. Bumbac, tutun și porumb; cafeam zahăr.

BARISFERĂ s. f. Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel și fier; nife. centrosferă. – Din fr. barysphère.

BOEMIA 1. Denumirea terit. pe care s-a constituit statul ceh. 2. Denumirea Cehiei, în cadrul Imp. Habsburgic, între 1526 și 1918. 3. Podișul Boemiei, pod. cu aspect deluros și climat continental, în V Cehiei, încadrat de M-ții Sudeți, Metaliferi, Pădurea Boemiei și Colinele Ceho-Morave. Alcătuit din roci cristaline și metamorfice paleozoice. Alt. med.: 200-500 m. Adînc fragmentat și drenat de cursul superior al fl. Elba (Labe) și afl. săi Vltava și Ohře; zăcăminte de min. de plumb, zinc, wolfram, uraniu, cărbune, nichel, grafit. Se mai numește și Patrulaterul Boem. 4. Pădurea Boemiei (Ceský Les sau Böhmer Wald), masiv muntos la granița Ceho-Slovaciei cu Germania. Lungime; 80 km; alt. max.: 1.039 m (Ćerchov). Alcătuit din granite, gnaise și șisturi cristaline. Expl. forestiere.

BOTSWANA, Republica ~, stat în S Africii (fără ieșire la mare); 581,7 mii km²; 1,26 mil. loc. (1989), mai ales negri bantu (c. 94%). Limba de stat: engleza și tswana. Cap.: Gaborone. Țara corespunde în cea mai mare parte regiunii aride Kalahari, reg. cu un relief puțin variat (platou cu alt. în jurul a 1.000 m). Climat subtropical cu precipitații reduse (c. 450 mm/an în medie, pe alocuri în SV, sub 100 mm/an). Expl. de huilă (612 mii t, 1988), mangan, nichel, cupru (24,4 mii t, 1988), aur, diamante (15,2 mil. carate, 1988, locul doi pe glob), sare, azbest. Creșterea extensivă (pășunile ocupă 75,6% din terit. B.), a bovinelor (2,35 mil. capete, 1988), ovinelor, caprinelor (1,1 mil. capete, 1988). Se cultivă, pe 2,3% din supr. țării, mei, sorg (40 mii t, 1988), porumb, citrice, bumbac ș.a. C. f.: 716 km. Căi rutiere: 8 mii km. Moneda: 1 pyla = 100 thebe. Uniune vamală cu Africa de Sud, Namibia, Lesotho și Swaziland. Exportă diamante, concentrate de nichel-cupru, carne, textile și importă produse alim., combustibili, mașini și utilaje ind., produse chim. ș.a. – Istoric. Triburile de păstori beciuani (din marea familie bantu), imigrate în sec. 16 pe terit. B., împing spre zonele aride populația boșimană aborigenă. În 1885, partea nordică a ținuturilor locuite de beciuani devine, sub numele de Bechuanaland, protectorat britanic. Acesta, obține la 1 mart. 1965 dreptul la autoguvernare internă și se proclamă, la 30 sept. 1966, sub numele de B., stat independent în cadrul Commonwealth-ului. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Adunarea Națională, iar cea executivă de un cabinet condus de președinte.

BUREATIA, rep. autonomă în Federația Rusă (C.S.I.), în S Siberiei Orientale, creată la 30 mai 1923; 351,3 mii km²; 1,04 mil. loc. (1989). Cap.: Ulan-Ude. Relief muntos, cu climă temperat-continentală. Expl. forestiere (pădurile ocupă 80% din supr. rep.), de aur, nichel, wolfram, molibden, bauxită, grafit și cărbuni. Mari resurse hidroenergetice. Ind. de prelucr. a lemnului. Creșterea ovinelor, bovinelor; cereale, legume. C. f.: 543 km; navigație pe rîul Selenga și L. Baikal.

BURUNDI, Republica Burundi, stat în Africa central-estică (fără ieșire la mare); 27,8 mii km²; 5,3 mil. loc. (1989). Limbi de stat: kirundi și franceza. Cap.: Bujumbura. Relief de platouri înalte (1.000-2.000 m) și cîmpii în parte mlăștinoase în jurul lacurilor din NE și din SV (unde se află lacul Tanganiyka). Climă tropicală moderată de alt. Resurse de subsol: aur, staniu, nichel, azbest, puțin valorificate. Culturi de cafea (33 mii t, 1988), tutun, bumbac, cereale, manioc, ceai, bananieri. Mici întreprinderi alim. (bere, ulei de palmier, produse lactate) și textile. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 5,2 mii km. Moneda: 1 franc = 100 centimes. Exportă cafea (cca. 2/3), ceai, bumbac ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (cca. 2/5), combustibili, produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Terit. B., populat de triburi de agricultori bantu, este cucerit în sec. 15-16 de păstori tutsi imigranți din N, care devin pătura politică hegemonă și întemeiază un stat feudal care cunoaște o înflorire deosebită în sec. 18-19. Anexat de Germania (1899-1903), terit. B. este inclus în colonia Africa Germană de Est. În 1916 este ocupat de Belgia și unit (în 1922) cu Rwanda, formînd terit. Rwanda-Urundi sub tutela Societății Națiunilor (din 1946, a O.N.U.) și sub mandat de administrare belgian. La 1 iul. 1962, B. se proclamă stat independent avînd în frunte pe regele Mwambutsa IV. La 28 nov. 1966 monarhia este abolită, iar B. se proclamă republică. În 1972-1973 au avut loc violente conflicte între grupările etnice hutu și tutsi. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte împreună cu Comitetul de Salvare Națională.

BUTUAN, oraș în Filipine, în NE ins. Mindanao, port pe rîul Agusan; 220,2 mii loc. (1989, cu suburbiile). Expl. de min. de fier, nichel și aur. Centru agricol.

CANADA, stat în America de Nord; 9,97 mil. km² (inclusiv 755,2 mii km² de ape interioare); 26,25 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: engleza și franceza. Cap.: Ottawa. Orașe pr.: Montréal, Toronto, Vancouver, Winnipeg, Edmonton, Calgary, Québec. Pop. urbană: 76%. Este împărțit în 10 prov. și două terit. Relieful C. este foarte variat. În SE se dezvoltă ramurile de N ale sistemului muntos al Apalașilor, cu alt. reduse. Spre V se întinde vasta peneplenă, modelată de ghețarii cuaternari, a Scutului Canadian (50% din supr. țării), dispus în jurul G. Hudson. Podișul Preriilor este încadrat de scutul Canadian și Cordilieri (M-ții Stîncoși și M-ții Coastei; alt. max. 6.050 m în vf. Logan). Terit. C. este străbătut de mari fluvii (Sf. Laurențiu, Columbia, Mackenzie ș.a.). În SE, la granița cu S.U.A., se află cel mai mare sistem lacustru de pe glob (Superior, Huron, Erie, Ontario); dispune de alte mari lacuri de interior (Winnipeg, Lacul Sclavilor, Lacul Urșilor ș.a.). Arh. Arctic, ce depășește 80° lat. N, are un relief muntos cu alt. ce trec de 3.000 m. Climă temperată cu nuanțe oceanice spre țărmuri și continentală în interior. În N, climă aspră polară. Expl. de petrol (79,25 mil t, 1988), gaze naturale (99,37 miliarde m³, 1988, locul 3 pe glob), cărbuni (69,5 mil. t, 1989), min. de fier (39,8 mil. t. export, 1989), nichel (214 mii t, 1988, locul 1 pe glob), azbest (661 mii t, 1987), aur (114.951 kg, 1987), platină, cupru, zinc (1,35 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), plumb, uraniu (13.233 t, 1988, locul 1 pe glob), radiu, cobalt, antimoniu, bismut, molibden (12.388 t 1988, locul 2 pe glob), wolfram, săruri de potasiu (7,6 mil. t 1967, locul 2 pe glob). Mare producție de energie electrică (503,5 miliarde kWh, 1988, din care 66% se realizează în hidrocentrale). Ind. C. prelucrează petrol și produce oțel (15,1 mil. t, 1988), fontă (9,5, il. t, 1988), nave, automobile (1 mil. buc., 1988), utilaj forestier, aparatură electronică, avioane, aluminiu (1,53 mil. t, 1988) etc. C. dispune de un vast patrimoniu forestier (38,9% din terit.) pe baza căruia s-a dezvoltat o puternică ind. de prelucr. a lemnului, celulozei și hîrtiei (9,7 mil. t hîrtie de ziar, 1989, locul 1 pe glob). Ind. chimică (coloranți, cauciuc sintetic, fire și fibre sintetice), a mat. de constr. (ciment, 11,9 mil. t, 1988), alim. (conserve, pește, lactate) și textilă sînt bine dezvoltate. Se cultivă 5% din terit. țării cu grîu (24,4 mil. t, 1989), ovăz (3,55 mil. t, locul 3 pe glob), orz (11,7 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), secară, porumb (6,4 mil. t, 1989), plante furajere, sfeclă de zahăr, cartofi, tutun. Pomicultură în SV țării. Creșterea intensivă a animalelor: bovine (12,2 mil. capete, 1989), porcine (10,6 mil. capete, 1988), ovine (728 mii capete, 1989), se practică pe pășuni naturale (3,5% din terit.) și pe baza plantelor furajere. Pescuit (1,6 mil. t, 1988) și vînătoare. C. f.: 93,5 mii km. Căi rutiere non-urbane: c. 900 mii km, din care 133,5 mii km de autostrăzi. Parc auto: 11,7 mil. autoturisme, 3,5 mil. vehicule comerciale, 33.728 pipe-line-uri (1988). Flota comercială: 3.38 mil. t (1988). Turism (40,5 mil. turiști, 1986). Moneda: 1 dollar (canadian) = 100 cents. Exportă autovehicule, utilaje, echipament ind. (c. 40%), combustibili, hîrtie și produse din hîrtie, produse agricole, lemn, minereuri, produse siderurgice ș.a. și importă mijloace de transport (inclusiv subansamble), mașini și utilaje, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse textile, chimice ș.a. – Istoric. Locuită din timpuri străvechi de triburi amerindiene și de eschimoși (în partea de N a țării), C. a fost colonizată, începînd din sec. 17, de francezi. În urma Războiului de Șapte Ani (1756-1763), C. a fost inclusă în Imp. Britanic. La sfîrșitul sec. 18 s-a intensificat imigrația în C. din Marea Britanie, S.U.A. și din alte țări. În urma răscoalei din 1837, condusă de W. Mackenzie și L.J. Papineau, guvernul englez a fost nevoit să introducă cîteva reforme cu caracter liberal; în 1867, C. a primit statutul de dominion. A participat la primul război mondial alături de Antanta. În 1939, C. a întrat în război împotriva Germaniei hitleriste. C. este membră a N.A.T.O. (din 1949); nu face parte din Organizația Statelor Americane. La conducerea țării au alternat Partidul Liberal și Partidul Conservator Progresist, guvernarea celui dintîi fiind în ansamblu de mai lungă durată. Un loc important în viața politică l-a ocupat efortul populației francofone din Québec de a-și conserva identitatea lingvistică și culturală. Potrivit Constituției din 1982, C. este monarhie parlamentară, în cadrul Commonwealth-ului, șeful statului fiind, de iure, suveranul Marii Britanii, reprezentat de un guvernator general. De facto, statul este condus de un parlament federal bicameral, compus din Senat și Camera Reprezentanților, și de un guvern național.

CAPE [kéip] (KAAP), prov. în SV Rep. Africa de Sud; 641,4 mii km² (inclusiv terit. Walvis Bay din Namibia); 5,1 mil. loc. (1985). Centrul ad-tiv: Cape Town. Expl. forestiere și de min. de fier, nichel, azbest, mangan, cupru, diamante, min. radioactive, fosforite. Grîu, porumb, tutun, citrice; bananieri și ananas; viticultură; pomicultură. Creșterea animalelor.

CARBONIL (< fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.

CENTROSFERĂ s. f. 1. Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel și fier; nife. 2. (Biol.) Regiune care înconjură centriolul și are rol activ în diviziunea celulară. – Din fr. centrosphère.

CHINA, Republica Populară Chineză, stat în Asia cuprinzînd o parte din Asia Centrală și din Asia Orientală, cu o largă ieșire la Oc. Pacific (linia țărmurilor măsoară 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; țara cu cea mai numeroasă pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orașe pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este împărțit în 23 de prov., cinci reg. autonome și trei orașe de subordonare republicană. În funcție de condițiile orohidrografice, de climă și vegetație poate fi împărțită în China de Est și China de Vest. În China de Est întră reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremități și o întinsă cîmpie interioară, climă temperată cu precipitații de 750-1.000 mm/an și ierni aspre; C. de Nord drenată de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podiș de Loess (parțial), Cîmpia Chinei de Nord și M-ții Tzinlin; climă temperată de tranziție; C. Centrală cuprinde o vastă cîmpie vălurită, traversată de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasă înaltă (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) și Pod. Yunnan; climă subtropicală (media lunii ian. 6 °C, cu precipitații 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasă traversată de rîuri scurte (excepție fl. Xijiang / fl. Perlelor), în care zona litorală este bine populată; climă caldă-musonică. Ins. Taiwan și Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu înguste cîmpii litorale. Climă tropicală musonică. În C. de Vest intră următoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai întinsă și înaltă, include sectorul de N al M-ții Himalaya (alt. max.: 8.848 m în vf. Chomolungma), cel estic al M-ților Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podișul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minimă: 2.700 m) și depr. Tsinghai (alt. minimă: 3.200 m). Climă aspră cu precipitații bogate în S și reduse în NV; Xinjiang, vastă zonă endoreică în Asia Centrală, la N de M-ții Altîn Tagh, cuprinde două sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) și Jungaria, podiș semideșertic prin care trecea odinioară celebrul „Drum al mătăsii”. Ele sînt separate de M-ții Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munți lung de 2.500 km și în care unele depr. tectonice se află sub nivelul mării (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezintă Mongolia interioară ce include sectoare ale M-ților Marele Hingan, ale Marelui Podiș de Loess și ale Deșertului Gobi; climă rece, precipitații reduse. Mari zăcăminte de: cărbune, min. de fier, mangan, petrol, șisturi bituminoase, metale neferoase, prețioase și rare, sare ș.a. Ind. extractivă este bine dezvoltată: expl. de cărbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxită (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfați naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrică (593,5 miliarde kWh, 1988), oțel (59,1 mil. t, 1988), fontă (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., mașini agricole, material feroviar, automobile și autocamioane, nave maritime și fluviale, produse electronice și electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloză și hîrtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m țesături de bumbac, 1988, mătase naturală, țesături din lînă, covoare ș.a.), conf. și tricotaje, produse alim. (ceai, țigarete, făină, conserve, ulei, zahăr ș.a.); ind. atomică și aerospațială. Veche tradiție în prod. meșteșugărească (sticlă, porțelanuri, obiecte de artă ș.a.). Terenuri arabile reprezintă 9,7% din supr. țării, pășunile 32,2%, iar pădurile 12,2%. Se cultivă orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), grîu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapiță (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfeclă de zahăr, trestie de zahăr (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iută (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondială), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinină, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas ș.a. Pomicultură (inclusiv plantații de citrice), legumicultură, viticultură. Creșterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), păsări; sericicultură, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vînătoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere și speciale). Căi rutiere: c. 1 mil. km; căi navigabile interne: 136 mii km. Flota comercială maritimă: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exportă textile și conf. c. 25%, produse agricole și alim., petrol și prod. chimice, piei, bumbac, fosfați, mașini și utilaje, metale ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate și materii prime ind., produse chimice, produse alim. ș.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri străvechi, leagăn al uneia dintre cele mai strălucite civilizații antice (milen. 3 î. Hr.), s-a constituit în sec. 18 î. Hr. statul Shang, care în sec. 11 î. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urmă s-a destrămat în mai multe formațiuni de sine stătătoare, unificate de-abia în sec. 3 î. Hr., sub dinastia Qin. În timpul dinastiei Han (206 î. Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Răscoala țărănească a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slăbit statul chinez, care s-a destrămat. S-a unificat din nou în 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pînă la începutul sec. 10 sub dinastia Tang. Între 1279 și 1368 C. a fost ocupată de mongoli. În timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Război Țărănesc (1628-1645), înăbușit cu ajutorul manciurienilor, care însă au cucerit întreaga țară, instaurînd dominația dinastiei Qing (1644-1911). În sec. 19, în urma celor două „războaie ale opiului” (1840-1842 și 1856-1860) și a încheierii unor tratate înrobitoare cu Marile Puteri, începe pătrunderea capitalului străin în C., amplificată, către sfîrșitul sec., după înăbușirea răscoalei populare I-he-tuan. Revoluția din 1911-1913, condusă de Sun Zhongshan, a răsturnat dinastia manciuriană, C. devenind republică. În timpul primului război mondial s-a intensificat lupta antiimperialistă și antifeudală. În 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. În 1924-1927 s-a desfășurat primul război civil revoluționar, în care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez împotriva forțelor conservatoare din nord. Însă, în 1927 conducătorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunistă. În cursul celui de-al doilea război civil revoluționar (1927-1937), comuniștii chinezi au creat Armata Roșie Chineză și baze revoluționare la sate. În 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar în 1937 a început un război pentru cucerirea întregii Chine. În timpul războiului de eliberare (1937-1945) forțele armate create și conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. În 1946 Gomindanul a întrerupt tratativele inițiate de P.C. Chinez, în 1945, în vederea formării unui guvern de coaliție, ceea ce a provocat al treilea război civil revoluționar (1946-1949), în cursul căruia Armata Populară de Eliberare a înfrînt forțele armate gomindaniste; rămășițele acestora s-au retras în ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamată Republica Populară Chineză. În 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineză la O.N.U. R.P. Chineză este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al O.N.U. În 1954 a fost adoptată prima constituție de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) președintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales președintele R.P. Chineză (1954). Încercarea de a forța dezvoltarea economică a țării („Marele salt înainte”), întreprinsă între anii 1958 și 1960, a eșuat. În 1965 a fost lansată „Marea revoluție culturală proletară”, amplu program de îndoctrinare a populației cu ideologia comunistă în varianta maoistă. „Revoluția culturală” a fost însoțită de grave excese și acte de violență împotriva celor considerați „adepți ai capitalismului” (în realitate adversarii extremismului stîngist). După moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stîngiști condus de soția sa („banda celor patru”) a fost inlăturat. Din 1982, conducătorul de fapt al țării devine Deng Xiaoping, care lansează un amplu program de reforme, menit să modernizeze structurile societății chineze în cadrul menținerii socialismului. Cererile formulate de studenți privind democratizarea vieții politice au fost însă respinse și manifestațiile acestora din Beijing reprimate dur (Piața Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, după o lungă perioadă de tensiune și confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontieră (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a făcut posibile vizite reciproce la cel mai înalt nivel de partid și de stat (1989, 1991). În C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, științei și tehnologiei; politica externă cunoaște o largă deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relațiilor de cooperare politică, economică și culturală cu țările industrializate și cu cele în curs de dezvoltare. Potrivit constituției, puterea executivă este deținută de președintele republicii și de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativă de Adunarea Națională a Reprezentanților Populari (între sesiunile ei de Comitetul Permanent).

CLORÍTE (< fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.

CONSTANTAN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan].

CONSTANTAN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.

CONSTANTAN n. Aliaj de cupru și nichel, cu rezistență specifică mare și constantă, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. /<fr. constantan

CONSTANTAN s. n. aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă. (< fr. constantan)

CROMÉL s. n. Aliaj de nichel (60-80 la sută), crom (16 la sută), fier (2 la sută) și mangan (1 la sută), rezistent, maleabil și ductil cu rezistivitate electrică și refractaritate mari, folosit pentru confecționarea rezistențelor electrice și a termocuplurilor (în asociere cu alumel).

CROMNICHEL s. n. aliaj de crom, nichel și fier. (< germ. Chromnickel)

CROMNICHEL s.n. Aliaj de crom, nichel și fier. [< germ. Chromnickel].

CROMNICHEL s. n. Aliaj care conține 10-20% crom, 60-70% nichel, restul fier, folosit la construcția rezistențelor bobinate care lucrează la temperaturi înalte. – Din germ. Chromnickel.

crovangal s. n. (cuv. rus.) ◊ „Specialiștii din Leningrad au pus la punct un nou aliaj. Format pe bază de nichel prin adaosuri de crom, vanadiu și galliu, aliajul denumit «crovangal», se distinge printr-o ductibilitate excepțională.” R.l. 6 II 84 p. 6 (din cro[m] + van[adiu] + gal[liu])

CUBA, Republica ~, stat în America Centrală insulară, ocupînd insula cu același nume și alte ins. mai mici din apropiere (în total c. 1.600 ins.); 111 km²; 10,51 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Havana. Orașe pr.: Santiago de Cuba, Camagüey, Holguin, Guantánamo. Este împărțit în 14 prov. și o municipalitate cu regim special. Relief ușor vălurit, care în E se ridică în masivul Sierra Maestra (alt. max.: 2.560 m). Climă tropicală cu precipitații abundente; cicloane (uragane) devastatoare afectează în fiecare an ins. Expl. de crom (13 mii t, 1987), nichel (35,9 mii t, 1987), cobalt, min. de fier, cupru, sulf, petrol. Terenurile agricole ocupă 55,3% din supr. țării. Cultura de bază o reprezintă trestia de zahăr (51,7% din supr. cultivată, 73,5 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), alături de care se mai cultivă – pe plantații – bananieri, mango, arbori de cafea, citrice. Pentru consumul intern se cultivă orez (550 mii t, 1989), batate, manioc, porumb ș.a. 25,3% din supr. țării este ocupată de pășuni pe care cresc bovine (4,93 mil. capete, 1989); creșterea porcinelor (2,5 mil. capete, 1989). Pescuit: 231,3 mii t. (1988). Este bine dezvoltată ind. zahărului (8,2 mil. t, 1989), a tutunului (279 mil. buc. țigări de foi, 15,4 miliarde țigarete, 1987), a alcoolului (rom), conservelor de fructe tropicale. Ind. țării mai produce: energie electrică (15,2 miliarde kWh, 1989), oțel, nichel (8,9 mii t, 1987), îngrășăminte chimice (fosfatice mai ales), autovehicule, mașini și utilaje ind., receptoare radio și de televiziune, anvelope, ciment (3,76 mil. t, 1989), țesături, produse alim. C. f.:14,7 mii km. Căi rutiere: 27 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă zahăr brut (c. 3/4), alte produse alim., tutun, țigarete, min. de nichel, produse petroliere ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alimentare, textile ș.a. – Istoric. Locuită din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guanahatabei, cibonei și taino), C. (descoperită de Columb în 1492) a fost cucerită de conchistadorii spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe, iar pentru munca pe plantații au fost aduși, în sec, 16-19, sclavi negri din Africa. Lupta de eliberare națională împotriva dominației coloniale concretizată prin războiul din 1868-1887 și răscoala din 1895-1898, condusă de José Marti și Antonio Maceo, precum și Războiul Hispano-American (1898) au dus la proclamarea independenței Republicii C. la 12 febr. 1901. În 1925 a fost creat Partidul Comunist din Cuba. Dictatura lui Machado (instituită în 1925) a fost răsturnată în 1933, în urma unei puternice mișcări populare; ulterior, puterea a fost acaparată de un alt dictator, F. Batista (1940-1944 și 1952-1958). În cel de-al doilea război mondial, C. a făcut parte din coaliția antihitleristă. La sfîrșitul anului 1956, un grup de cubanezi, în frunte cu Fidel Castro Ruz, a organizat lupta armată împotriva dictaturii lui Batista; regimul acestuia a fost răsturnat șa 1 ian. 1959, puterea fiind preluată de un guvern condus de Fidel Castro Ruz. Acesta a introdus o politică de naționalizare, fapt ce a provocat embargoul american asupra comerțului cubanez. În 1961 a avut loc o tentativă de invazie a exilaților cubanezi în Golful Porcilor, care au fost respinși. Ca urmare, C. a fost exclusă din Organizația Statelor americane și supusă unei blocade comerciale (1962), pe care a reușit să o depășească datorită susținerii economice directe din partea U.R.S.S. Instalarea de către sovietici a unor rachete în C., în 1962, a provocat o criză între cele două mari puteri, soldată cu retragerea rachetelor. În 1976 a intrat în vigoare o nouă constituție. C. este o republică socialistă. Deteriorarea progresivă a situației economice și încordările politice au generat un masiv flux de emigrări legale și ilegale. Șeful statului și al guvernului este președintele Consiliului de Stat. Organul legislativ este Adunarea Națională a Puterii Populare.

CUNIAL s.n. (Metal.) Aliaj de cupru, nichel și aluminiu. [Pron. -ni-al. / < fr. cunial, cf. Cu(pru) + Ni(chel) + Al(uminiu)].

CUNIAL s. n. aliaj de cupru, nichel și aluminiu. (< fr. cunial)

CUNICO s.n. (Metal.) Aliaj de cupru, nichel și cobalt. [< fr. cunico, cf. Cu(pru) + Ni(chel) + Co(balt)].

CUNICO s. n. aliaj de cupru, nichel și cobalt. (< fr. cunico)

CUPRONICHEL s. n. Denumire dată aliajelor de cupru și nichel. – Din germ. Kupronickel, fr. cupro-nickel.

CUPRONICHEL s.n. Aliaj de cupru și nichel. [Cf. germ. Kupronickel, fr. cupronickel].

CUPRONICHEL s. n. aliaj de cupru și nichel. (< fr. cupronickel)

DENICHELA, denichelez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. – De⁴ + nichela.

DENICHELA vb. tr. a înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. (< fr. dénickeler)

DENICHELA vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. [Cf. fr. dénickeler].

DÍLVER (< fr. {i}; {s} Dilver) s. n. Aliaj fier-nichel, cu un coeficient de dilatare termică egală, la variații mari de temperaturi, cu cel al sticlei și al platinei, folosit la fabricarea electrozilor, pentru becuri electrice, tuburi electronice etc.

DOLOMÍT (DOLOMÍTĂ, s. f.) s. n. (< fr. {i}; {s} Dolomien) Carbonat anhidru dublu de calciu și magneziu, cu impurități de fier (în proporții mari se numește ankerit), mangan, nichel, format pe cale hidrotermală, sedimentar prin substituire metasomatică a calcarelor și ca depunere primară în bazinele saline, împreună cu gipsul și anhidritul. Are culoare alb-cenușie, luciu sticlos și aspect de mase compacte zaharoide. Utilizat ca fondant în siderurgie, piatră de construcție, îngrășământ chimic etc.

EDISON [édsən], Thomas Alva (1847-1931), inventator american. Autor al unui sistem telegrafic multiplu de transmisie simultană a mesajelor (1876-1877). A inventat microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (patentat în 1878), lampa electrică cu incandescență, cu filament de cărbune (1879), dulia și soclul cu filet (soclul E.), diverse aparate pentru iluminatul electric: un contor electric, siguranțe fuzibile, întreruptorul rotativ. În 1882 a condus lucrările primei centrale electrice (New York) și a construit un dinam. A descoperit (1883) emisia termoionică (efect E.), care stă la baza electronicii moderne. A mai inventat: o mașină de fabricat ciment Portland (1903), acumulatorul alcalin fier-nichel (1914) și diverse echipamente pentru tehnica de cinema.

ELINVAR s. n. aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. (< fr. élinvar)

ELINVAR s. n. Aliaj de oțel, crom și nichel, cu elasticitate constantă la temperatura de lucru, folosit în construcția unor instrumente de măsură de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabilă].

ELINVÁR (< fr. {i}; {s} gr. él[asticité] + invar[iable]) s. n. Oțel bogat aliat cu nichel (35%), cu crom (c. 10%) uneori și cu mangan și wolfram, având elasticitate constantă până la max. 100°C, folosit în construcția unor instrumente de măsurat de precizie.

ELINVAR s.n. Aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. [< fr. élinvar].

ÉRBIU (< fr. {i}; {s} localit. Yterby) s. n. Element chimic (Er; nr. at. 68, m. at. 167,26) din grupa lantanoidelor; metal alb-argintiu (d 9,045, p. t. 522°C, p. f. 2.510 °C); intră în componența aliajelor magnetice cu fier, cobalt, nichel. A fost descoperit de chimistul și medicul suedez C.G. Mosander (1843).

ERITREEA, stat în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie (875 km); 117,4 mii km²; 3.67 mil. loc. (1993). Limbi oficiale: tigriga și araba. Religie: creștină (copți 50%), islamică (50%). Cap.: Asmara. Orașe pr.: Massawa, Keren, Aseb, Agordat. Este împărțită în zece prov. Relief accidentat reprezentat de prelungirile nordice ale Masivului Ethiopian (alt. max.: vf. Simba, 3.248 m) și de M-ții Danakil (alt. max.: 2.130 m). O îngustă câmpie însoțește țărmul Mării Roșii, iar în depr. Danakil (SE țării) există sectoare cu alt. sub nivelul mării. Climă tropicală aridă în reg. joase (sub 200 mm/an) și cu precipitații mai bogate (până la 1.000 mm/an) pe versanții răsăriteni ai Masivului Ethiopian. Râurile (multe temporare) sunt scurte, excepție Tekeze și Atbara (la granița cu Ethiopia) și Baraka. Vegetație xerofită în depr. Danakil și în câmpia litorală, savane cu pâlcuri forestiere în reg. înalte. Resurse de subsol variate (min. feroase, crom, nichel, huilă, aur, azbest ș.a.) practic nevalorificate. Se exploatează doar sarea (din apa mării) și sărurile de potasiu. Economia este predominant agrară, în care creșterea animalelor joacă un rolul principal. Pe 5% din terit. se cultivă cereale (orz, porumb, grâu, teff), bumbac, tutun, cafea. Mici supr. ocupate de citrice și bananieri. Ind. slab dezvoltată (prelucrarea produselor agricole, rafinarea petrolului importat, materiale de constr.), concentrată în Asmara, Aseb și Massawa. Infrastructură insuficientă, degradată de îndelungatul conflict militar. C. f.: 310 km. Porturi: Massawa și Aseb, ultimul asigurând accesul Ethiopiei la mare. Moneda: 1 birr = 100 cents. Exportă produse animaliere, cafea și importă combustibili, bunuri manufacturate, produse alimentare. – Istoric. Parte componentă a Regatului Aksum (primele sec. ale milen. 1 d. Hr.), terit. E. a fost ocupat, în sec. 8, de către arabi, iar în perioada următoare a fost disputat de către etiopieni, portughezi, otomani, egipteni și italieni. Colonie a Italiei (din 1890), iar după ocuparea Ethiopiei de către trupele italiene (1935-1936), E. a fost inclusă în Somalia italiană. În 1941 a fost eliberată de trupele anglo-etiopiene. S-a aflat sub administrația Marii Britanii până în 1952, când, în urma unei rezoluții a Adunării Generale a O.N.U., a fost integrată Ethiopiei ca regiune autonomă. În 1962 statul federal al E. a fost lichidat și aceasta a fost transformată în o prov. a Ethiopiei. În aceste condiții s-a declanșat o puternică și îndelungată mișcare de gherilă (soldată cu aproape 100.000 de victime și o jumătate de milion de refugiați), condusă de Frontul de Eliberare a Eritreei (fondat în 1958, din 1970, Frontul Popular de Eliberare a Eritreei – F.P.E.E.). După prăbușirea regimului marxist al lt.-col. Hailé Mariam Mengistu, F.P.E.E. a ocupat la 24 mai 1991 cap. Asmara (ultimul centru de rezistență etiopian); în urma referendumului (23-24 apr. 1993) desfășurat sub egida O.N.U. E. și-a proclamat independența (24 mai 1993). În febr. 1994, F.P.E.E. se transformă în partid politic – Frontul Popular pentru Democrație și Justiție. În E. s-a instituit un regim prezidențial cu parlament interimar (Consiliul Legislativ).

FERÍTĂ (< fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.

FERNICO s.n. Aliaj de fier, nichel, cobalt și mangan. [< fr. fernico, cf. Fer + Ni(chel) + Co(balt)].

FERNÍCO (< fer + nichel + cobalt) subst. Aliaj de fier cu nichel, cobalt și mangan, cu coeficient de dilatare egal cu cel al sticlei, folosit la confecționarea electrozilor de trecere etanșă prin sticlă (ex. sârma de susținere a filamentelor lămpilor de incandescență).

FERONICHEL s. n. aliaj de fier și nichel. (< fr. ferronickel)

FERONICHEL s.n. Aliaj de fier și nichel.

FERONICROM s. n. aliaj de nichel, crom și fier, eventual mangan și molibden. (< fero- + ni/chel/ + crom)

FREIBERG [fráiberc], oraș în E Germaniei (Saxonia), pe râul Mulde, la poalele M-ților Metalici; 48,6 mii loc. (1991). Expl. de plumb și zinc. Metalurgie neferoasă (plumb, zinc, nichel, cositor). Constr. de mașini agricole, echipament electric, instrumente optice. Ind. poligrafică, textilă, a celulozei și hârtiei, piel. și încălț., porțelanului. Cercetări atomice. Catedrală (sec. 15). Castelul Freudenstein. Academia de mine (fundată în 1765).

FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale și mătăsoasă, care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte ușor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării. 2. Asociere de mici cristale de apă, care se formează iarna în atmosferă și care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada. 3. (La pl.) Crăpături intermitente, grupate și fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri, obținut din boabe de ovăz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi tăiați fin. – Et. nec.

GALVANOPLASTIE ~i f. Reproducere a unui obiect prin depunerea electrolitică (de cupru, aur, nichel etc.) pe tiparul lui. /<fr. galvanoplastie

GALVANOTIPIE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.

GARNIERIT (< fr. {i}; {s} n. pr. Garnier) s. n. Silicat natural hidratat de siliciu, întâlnit sub formă de mase moi, cripto-cristaline sau pământoase, de culoare verde-albăstruie; se formează ca produs de alterație a rocilor olivinice în serpentine. Conține 4-25% nichel.

GARNIERIT s. n. silicat natural hidratat de nichel. (< fr. garniérite)

GARNIERIT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite.

GARNIERIT s.n. Silicat natural hidratat de nichel. [Pron. -ni-e-. / < fr. garniérite, cf. Jules Garnier – inginer francez].

GOIAS, stat în centrul Braziliei; 340,2 mii km²; 4 mil. loc. (1991). Centrul ad-tiv: Goiânia. Expl. de min. de fier, nichel, titan, aur și forestiere. Tutun, bumbac, porumb, cacao, cafea și trestie de zahăr. Creșterea bovinelor.

gologán m. (rus. golován, căpățînos, d. golová, vsl. glava, cap, adică „monetă cu un cap pe ĭa”. V. glavă, haldan). Vechĭ. Monetă de aramă de treĭ parale. Azĭ. Monetă de aramă saŭ de nichel: un gologan de 5, de 10 banĭ (pînă la războĭu mondial). – În Mold. nord și galagan (după pron. rus.).

GRAFITIZÁRE (după fr. graphitisation) s. f. Proces de separare, la temperaturi înalte, a grafitului din combinații chimice ale carbonului în aliajele de fier, nichel, crom etc. G. este mult folosită la obținerea fontelor maleabile.

groșíță f., pl. e (d. groș). Vechĭ. O mică monetă austriacă de argint de diferite valorĭ în cursu timpuluĭ: 2, 4 și 6 parale, 2, 3 și 5 crăițarĭ, 10 și 20 de crăițarĭ, avea rolu gologanuluĭ pînă la introducerea moneteĭ de nichel. (Ĭorga, Negoț. 226).

GWERU (GWELO), oraș în centrul Rep. Zimbabwe, pe râul omonim; 79 mii loc. (1987). Nod de comunicații. Expl. de aur, nichel, platină, azbest, cromite. Prelucr. metalelor, ciment, produse textile și alim. Oțeluri speciale. Centru agricol.

ILLIUM s. n. Aliaj conținând nichel, crom, fier, cupru, anticorosiv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. – Din fr. illium.

INCONEL s. n. aliaj de nichel, crom și fier. (< fr., engl. iconel)

INCONEL s. m. Aliaj pe bază de nichel, rezistent la temperaturi înalte și coroziune. – Din fr., engl. inconel.

INVAR n. Aliaj de oțel cu mult nichel din care se confecționează instrumente și aparate de mare precizie. /<fr. invar

INVAR s. n. oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. (< fr. invar)

INVAR s.n. Oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. [< fr. invar].

INVAR s. n. Oțel aliat cu mult nichel, caracterizat printr-o dilatare foarte mică și folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. – Din fr. invar.

IRAN Republica islamică ~ (al-Jomhūrῑ-ye Eslamῑ Irān), stat în SV Asiei, în Orientul Mijlociu, cu ieșire la M. Caspică, G. Persic și G. Oman; 1,6 mil. km²; 65,8 mil. loc. (1994). Limba oficială: persana (farsi). Religia: islamică (șiiți) 99%. Cap.: Teheran (Tehrān). Orașe pr.: Mashhad, Esfahān, Tabrῑz, Shῑrāz, Akwāz, Bākhtārān, Qom, Rasht, Hamadān. Este împărțit în 24 provincii. Relieful este reprezentat printr-un podiș central (pod. Iranului) cu alt. între 300 m și 1.800 m, ocupat de două deșerturi întinse (Dasht-e-Kavῑr și Dasht-e-Lūt) și înconjurat de munți înalți: în N, lanțul M-ților Elburz (alt. max.: 5.604 m, vf. Demavend sau Damāvand), în NE Khurasan și în V și SV lanțul M-ților Zagros, continuat cu M-ții Zaristan și Fars. În NV se află un sector al Pod. Armeniei. Climat subtropical continental excesiv, cu precipitații reduse. Stre M. Caspică și G. Persic clima este mai umedă (500-1.000 mm/an). Rețea hidrografică săracă (râul Karun, lacul Urmia). Vegetație cu caracter stepic și semideșertic, cu excepția reg. țărmurilor (păduri cu aspect tropical) și a versantului nordic al M-ților Elburz (pădure temperată). Economia țării se bazează, în principal, pe exploatarea și prelucr. petrolului, care asigură 20% din PNB și peste 90% din exporturi. Expl. de petrol (171,3 mil. t, 1992, locul 4 în lume; rezerve: 12,6 miliarde t, 1994, locul 5 pe glob), de gaze naturale (54,9 mil. m³, 1995; rezerve: c. 14 miliarde, 14 miliarde m³, locul 2 pe glob), min. de mangan, crom, cupru, plumb, zinc, fier, nichel, antimoniu, argint, bauxită, magnezit, sulf, azbest, sare gemă și huilă. Ind. prelucrătoare, în care este ocupată 1/3 din totalul populației active, produce: energie electrică (68,4 miliarde kwh, 1992), fontă, oțel, aluminiu, cupru și plumb rafinat, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, frigidere, derivate din petrol (benzină 5,9 mil. t, 1992), îngrășăminte chimice, acid sulfuric, sodă caustică, anvelope, ciment, țesături de lână și bumbac, sticlărie, piel. și încălț., zahăr (866 mii t., 1992), produse lactate, bere, țigarete. Agricultura concentrează c. 40% din populația activă și asigură 20% din PNB, principalul sector fiind producția vegetală. Peste 50% din supr. țării este neproductivă; 8,6% din supr. țării (între care c. 6 mil. ha irigate) se cultivă cu grâu (11,5 mil. t, 1994), orez (2,7 mil. t, 1994), porumb, orz, mei, sorg, cartofi (2,85 mil. t, 1994), tutun, bumbac, sfeclă de zahăr (4,7 mil. t, 1994), trestie de zahăr, soia, floarea-soarelui, in, susan, ricin, kenaf, legume (tomate 1,94 mil. t, 1994, fasole, mazăre, ceapă, năut, linte), pepeni, fructe (mere 1,69 mil. t, 1994, locul 7 pe glob, pere, caise, migdale, alune, struguri, 1,88 mil. t, 1994, locul 7 pe glob); plantații de citrice (lămâi 640 mii t, 1994, locul 5 pe glob), curmali, ceai (75 mii t, 1994), smochini, măslini, fistic (locul 1 pe glob). Se cresc ovine (45,4 mil. capete, 1994, locul 4 pe glob), caprine (23,5 mil. capete, 1994), bovine (7,1 mil. capete, 1994), bubaline, asini și catâri (2 mil. capete, 1994), cămile. Pescuit: 344 mii t (1993). Veche tradiție meșteșugărească (covoare persane, piel., ceramică). C. f.: 5,1 mii km. Căi rutiere: 151,1 mii km. Pipe-line-uri: 3,5 mii km. Flota comercială: 6,7 mii t. r. b. (1995). Moneda: 1 rial = 100 dinari. Turism slab dezvoltat, dar cu obiective de importanță mondială: locurile istorice au vestigii antice (îndeosebi persane) cum sunt Persepolis cu împrejurimile, Susa, Pasargada, Damghan, Bam sau din perioada postsasanidă (mai ales din sec. 11-18), Esfahān, Hamadān (ambele și cu vestigii persane), Shῑrāz, Tabrῑz, Bākhtārān, Mashhad, Yazd, apoi capitala Teheran (cu monumente vechi și moderne), țărmul M. Caspice cu stațiuni balneoclimaterice (Ramsar, Babolsar) și de sporturi de iarnă, lanțul muntor Elburz etc. Export: petrol și produse petroliere, gaze naturale, bumbac, fructe, țesături (covoare), lână și piei, autovehicule. Import: mașini, utilaje echipament ind., bunuri de lard consum, produse chimice și alim., animale vii etc. – Istoric. În mil. 3 î. Hr., în partea de SV a teritoriului I., s-a constituit statul Elam (cu capitala la Susa), legat și influențat de civilizația mesopotamiană. După stabilirea, în milen. 2 î. Hr., a indo-europenilor (mezii și perșii), se constituie regatul mezilor (sec. 8 î. Hr.), supus de regele perșilor, Cyrus II, care cucerește Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.) și pune bazele Imp. Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Sub Darius I, imperiul atinge maxima întindere teritorială: din Tracia și Egipt până la Ind, dar eșuează în încercarea de a supune Grecia (Războaiele medice). Imp. Persan este cucerit (334-330 î. Hr.) de Alexandru Macedon, iar, după moartea acestuia, teritoriul devine o parte a Regatului Seleucid. În sec. 3 î. Hr., se constituie Regatul Parților (240 î. Hr.-226 d. Hr.), care rivalizează cu Im p. Roman, apoi cu Imp. Bizantin. În urma cuceririi arabe (635-651), pe teritoriul persan se răspândește religia islamică. Inclus în Califatul de Bagdad, a fost cucerit (1258) de către mongoli. În perioada 1502-1736, sub dinastia Safavizilor, se consolidează pe teritoriul I. un stat care atinge apogeul sub Abbas cel Mare, iar șiismul devine religie de stat. Sub dinastia Kajarā (1775-1925), ca urmare a declinului, Persia pierde întinse teritorii din N, ocupate de Rusia, și face obiectul Tratatului anglo-rus (1907), care delimitează zonele de influență ale celor două mari puteri. În 1908, au fost descoperite primele zăcăminte petrolifere, făcând din I. unul dintre cei mari exportatori de țiței din lume. Un puternic curent novator și de emancipare națională, culminând cu instituirea (1906) parlamentului (Mejlis), împiedică, după primul război mondial, transformarea țării într-un protectorat de facto britanic și îl aduce pe tron pe Reza Khan (1925). Fondator al dinastiei Pahlavi, el schimbă denumirea țării în Iran (1935). Simpatizant al Germaniei naziste, Reza a fost constrâns să abdice în favoarea fiului său, Mohammad Reza, după ocuparea I. (1941) de trupe britanice și sovietice (evacuate în 1945-1946). Încercarea primului ministru M. Mossadegh de a elimina (1951-1953) capitalul străin din industria petrolieră eșuează. În perioada 1965-1977, șahul lansează o amplă politică de modernizare (laicizarea sistemului de învățământ, drepturi egale pentru femei ș.a.) și occidentalizare a I., ceea ce provoacă via nemulțumire a clerului islamic, al cărui exponentt devine ayatollahul Khomeini. Sub presiunea crescândă a opoziției, care îl acuza pe șah că s-a îndepărtat de valorile tradiționale islamice, acesta este silit să părăsească țara, iar puterea este preluată de Consiliul Revoluționar Islamic, în frunte cu Khomeini (1979). Noua constituție, care intră în vigoare la 3 dec. 1979, proclamă I. republică islamică. Relațiile I. cu S.U.A. cunosc o progresivă deteriorare, care culminează cu luarea ca ostatici a personalului ambasadei americane din Teheran (nov. 1979-ian. 1981). În I. se instaurează un regim islamic fundamentalist, controlat de cler. Disputa teritorială legată de posesia zonei Shatt al-Arab generează un lung și costisitor război cu Iraqul (1980-1988), soldat cu aproximativ un milion de victime. După moartea lui Khomeini (3 iun. 1989), se accentuează divergențele între fundamentaliști și reformatori. Sprijinul acordat de I. grupărilor fundamentaliste și antiisreraliene, îndeosebi în Liban, a generat încordări în raporturile cu S.U.A. și Europa Occidentală. Alegerea în funcția de președinte al țării (23 mai 1997) a lui M. Khatami, reprezentant al curentului moderat, a dus la un început de relaxare a relațiilor interne și internaționale. Republică parlamentară, conform Constituției adoptate la 3 dec. 1979. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral (Adunarea Consultativă Islamică – Mejlis) și de Consiliul pentru protecția Constituției numit de ayatollah, iar cea executivă, de un președinte și un Consiliu de miniștri.

ÎNCĂLZIRE AERODINAMICĂ fenomen termodinamic complex, constând în încălzirea învelișului părții frontale și a bordurilor de atac ale componentelor portante, în special a aparatelor aerospațiale care traversează atmosfera densă. Încălzirea aerodinamică este provocată de frânarea energică datorată comprimării aerului prin unde de șoc (v.) și unele fenomene de vâscozitate. Protejarea învelișurilor de efectele încălzirii aerodinamice, care poate provoca pierderea stabilității materialelor din care se confecționează curent aceste părți, se face prin utilizarea aliajelor termorezistente cu: nichel, titan sau metalo-ceramice; acoperirea părților expuse cu straturi refractare sau cu materiale care prin încălzire sublimează, absorbind puternic căldura; prin răcirea învelișurilor etc.

KARELIA 1. Republică în NV Federației Ruse (din 1991); 172,4 mii km²; 794,2 mii loc. (1994). Cap.: Petrozavodsk. Expl. forestiere, de fosforite, nichel, cupru și min. de fier. Creșterea renilor. Vânătoare, pescuit. Întemeiată la 8 iun. 1920. Locuitorii (kareli), de religie ortodoxă, vorbesc o limbă din familia uralică, ramura fino-ugrică. 2. Istmul Kareliei, istm situat între G. Finic (la V) și L. Lagoda (la E), pe terit. Federației Ruse, cu lățimea max. de 105 km și înălțimi cuprinse între 50 și 173 m. Are numeroase lacuri (cel mai mare: Vuoksa). Orașe pr.: Sankt Petersburg, Vîborg, Sestrorețk.

kimberlit s. n. ◊ „Cercetătorii [...] au observat că în acele locuri unde în subsol se află formațiuni de kimberlit (rocă ultrabazică diamantiferă), în frunzele plantelor se acumulează săruri de metale grele cum sunt vanadiul, nichelul sau cobaltul, microelemente care sunt însoțitoarele nemijlocite ale diamantelor.” I.B. 27 X 84 p. 8 (din fr. kimberlite)

KÓVAR s. n. Aliaj ternar cu compoziția 54% fier, 27% nichel și 19% cobalt; are coeficientul de dilatare termică egal cu al sticlei și al platinei și este folosit în fabricarea becurilor electrice, a tuburilor electronice etc.

KOVAR n. Aliaj de fier, nichel și cobalt, folosit la fabricarea becurilor electrice, a tuburilor electronice etc. / Orig. nec.

LABRADOR 1. Peninsulă în NE Americii de Nord, în Canada, între G. Hudson (V), str. Hudson (NV), M. Labrador (N și NE) și G. Sf. Laurențiu (E); 1,6 mil. km². Țărmuri dantelate, cu mai multe golfuri (James, Ungava, Groswater ș.a.) și nenumărate insule mici. Relief predominant deluros, cu alt. medie de 200-800 m. Alt. max.: 1.652 m (vf. Caubvik din M-ții Torngat, în N). Numeroase lacuri (Melville, Smallwood Réservoir, Réservoir La Grande Deux, Réservoir La Grande Quatre, Réservoir Pimpuacan, Réservoir Gouin, Albanel ș.a.) și râuri scurte (Churchill, Koksaok, George, Kanairiktok, St.-Augustin, Aguanus ș.a.). Climă subpolară în N, cu vegetație de tundră, și temperată în S, cu păduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru și lemn. În pen. L. se află prov. Québec și cea mai mare parte a prov. Newfoundland. Orașe pr.: Québec, Harbour, Hopedale, Gagnon, Salluit, Chicoutimi, Nain, Cartwright, Inukjuak, Chisasibi. În jurul anului 1000, navigatorul normand (viking) Left Eriksson a atins țărmul de E al pen. L., în 1497, exploratorul John Cabot a descoperit-o, în 1500-1501 a fost vizitată de navigatorul portughez Gaspar Côrte-Real, iar în 1508 și 1534, Sebastian Cabot și, respectiv, Jacques Cartier i-au explorat țărmurile. 2. Curentul ~, curent rece în NV Oc. Atlantic, care se formează în M. Baffin, traversează str. Davis, se îndreaptă spre SE, pe lângă țărmul de N și NE al pen. L., depășește ins. Newfoundland și ajunge până la aproximativ 42° lat. N, unde se întâlnește cu Golfstromul. Viteza: 1-2 km/h. Temp. apei: între -1°C și +5°C iarna și între 2°C și 10°C vara. Salinitate: 31-34‰. Transportă aisberguri. 3. Marea ~, mare în NV Oc. Atlantic, între pen. L., ins. Țara lui Baffin și ins. Groelanda; 1,07 mil. km². Ad. max.: 4.316 m. Temp. apei între 2 și 3,5°C. Salinitatea 35‰. Pescuit.

LAPONIA (în finlandeză LAPPI, în norvegiană LAPLAND) și în suedeză LAPPLAND), regiune în extremitatea de N a Europei, extinsă în N Pen. Scandinave și în V pen. Kola, pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei și Federației Ruse, situată în cea mai mare parte dincolo de Cercul Polar. Supr.: c. 388,5 mii km². Relief de podiș, cu roci dure, șlefuit de eroziunea glaciară, mai fragmentat în V. Climă arctică. Numeroase lacuri și mlaștini. Vegetație predominant de tundră, iar în S păduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru, apatit. Creșterea renilor; expl. forestiere; vânătoare și pescuit. Orașe pr.: Narvik, Riksgränsen, Lom, Mo (Norvegia), Kiruna, Gällivare, Åsele (Suedia), Muonio, Utjjoki, Lokka (Finlanda), Murmansk, Kola, Moncegorsk (Federația Rusă).

MAGNETOFLEX s. n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel și cupru, folosit pentru solicitări foarte mari; magniflex. – Din germ. Magnetoflex.

MAGNETOFLEX s. n. aliaj feromagnetic de fier, nichel și cupru, folosit pentru solicitări mecanice foarte mari. (< germ. Magnetoflex)

MAGNEZIU n. Metal solid, de culoare albă-argintie, ușor maleabil, ductil și fuzibil, care arde în aer producând lumină puternică și este folosit, mai ales, la fabricarea aliajelor ușoare, în fotografie și în metalurgia nichelului. /<fr. magnésium

MAGNEZIU s. n. Element chimic, metal moale, ușor, de culoare albă-argintie, maleabil și ductil, folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium.

MAGNICO s. n. Aliaj feromagnetic de fier, magneziu, nichel și cobalt. – Din fr. magnico.

MAGNICO s.n. Aliaj de magneziu, nichel și cobalt. [< fr. magnico < mag(neziu) + ni(chel) + co(balt)].

MAGNICO s. n. aliaj de magneziu, nichel și cobalt. (< fr. magnico)

MAGNIFLEX s. n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel și cupru, folosit pentru solicitări mecanice foarte mari; magnetoflex. – Din germ. Magniflex.

MAGNO s. n. aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. (< germ. Magno)

MAGNO s. n. Aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. – Din germ. Magno.

MAILLECHORT [MAI-ȘOR] s. n. aliaj de zinc, aramă și nichel, care imită argintul, folosit la fabricarea tacâmurilor. (< fr. maillechort)

*maillechórt n., pl. urĭ (fr. maillechort, pron. maĭîșor, cuv. compus arbitrar de la Maillot și Chorier, numele a doĭ lucrătorĭ Lionejĭ care aŭ imaginat acest aliaj). Aliaj de aramă, zinc și nichel, de coloarea argintuluĭ și din care se fac tacîmurĭ de masă, ornamente de hamurĭ ș. a.

MAILLECHORT s.n. Aliaj de zinc, aramă și nichel, care imită argintul, folosit mai ales la fabricarea tacîmurilor. [Pron. maișor. / < fr. maillechort, cf. Maillot și Chorier, numele inventatorilor].

MAILLECHORT [majəʃór] (< fr.; {s} n. pr. Maille[t] + Chor[ier]) s. n. Denumire a unei serii de aliaje din cupru, zinc și nichel în proporții diferite, de culoare argintie și cu rezistență mare față de agenții externi; sunt folosite la fabricarea aparatelor de precizie, a instrumentelor medicale, a tacâmurilor. După compoziție, aliajul se numește alpaca, argentan etc.

MANGANÁL s. n. Aliaj cu 0,6-0,9% carbon, 12% mangan, 3% nichel și restul fier. Are rezistență excepțională la uzură, tenacitate mare și reziliență bună.

MANGANIN n. Aliaj de cupru, mangan și nichel, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. manganine

MANGANIN s. n. aliaj de cupru, mangan și nichel, la fabricarea de rezistențe electrice. (< fr. manganine)

MANGANIN s.n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit la fabricarea de rezistențe electrice. [< fr. manganine, cf. rus. manganin].

MANGANIN s. n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. manganin.

MANITOBA [mænitəubə] 1. Lac în S Canadei, în partea de S a provinciei cu același nume, la 248 m alt., la 72 kmV de L. Winnipeg, de care este legat prin râul Dauphin; 4.706 km²; lungime: 225 km; lățime max.: 45 km; ad. max.: 7 m. Descoperit în 1738 de călătorul francez Pierre de la Vérendrye, care i-a atribuit numele de Lacul Preriilor. Numele actual, care s-a impus ulterior, derivă de ma Manitu. Pescuit. 2. Provincie în partea central-sudică a Canadei, cu ieșire la G. Hudson; 650 mii km²; 1,1 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Winnipeg. Expl. forestiere și de petrol, cupru, zinc, nichel, aur, crom și beriliu. Siderurgie; ind. electrotehnică, chimică, alim. Culturi de cereale. Pescuit. Hidroenergie.

MEGAPERM s. n. Aliaj de nichel, fier și mangan cu înaltă permeabilitate magnetică. – Din germ. Megaperm.

MERCALLOY s. n. aliaj de tip alpaca din cupru, nichel, zinc, cu adaos de fier și plumb, foarte plastic, folosit pentru aparaturi electrice, medicale etc. (< germ. Mercalloy)

MERCALLOY s. n. Aliaj de tip alpaca din cupru, nichel, zinc cu adaos de fier și plumb, foarte plastic, întrebuințat în construcția aparaturii electrice, medicale etc. – Din germ. Mercalloy.

MERCUR 1. V. Hermes. 2. Prima planetă a sistemului solar, situată la o distanță medie de Soare de 58.343.169,3 km (70.310.998,9 km la afeliu și 46.375.339,7 km la periheliu). Are un diametru de 4.880 km și masa de 3,28 • 10²³ kg (0,055 din masa Pământului), cu o densitate de 5,42 g/cm³ (a doua ca mărime după cea a Pământului). Perioada de revoluție (anului mercurian): 87,97 zile terestre; perioada de rotație: 58,64 zile (o zi pe M. durează doi ani mercurieni). Temperatura în timpul zilei atinge 700 K (427°C), iar în timpul nopții 100 K (-173°C). Suprafața planetei, fotografiată de nava spațială Mariner 10, în anii 1974 și 1975, prezintă regiuni foarte accidentate, cu numeroase cratere având diametre cuprinse între 100 m și 30-40 km. Datorită, probabil, impactului cu un asteroid, în urmă cu c. 3,8 • 10⁹ ani, a fost format un crater cu diametrul de 1.300 km (Bazinul Caloris), care a lăsat urme și la antipod. M. are o atmosferă extrem de rarefiată (presiunea este de 10^-7 din cea terestră), cu urme de sodiu, oxigen, heliu, potasiu și hidrogen. Nucleul planetei, cu un diametru de c. 3.600 km este metalic (fier, nichel ș.a.) și constituie 70% din masa planetei. Nava spațială Mariner 10 a detectat și un câmp magnetic mult mai slab decât cel terestru (1974-1975).

METEORÍT (< fr. {i}) s. m. Fragment de corp ceresc provenit din spațiul cosmic, care poate străbate atmosfera Pământului ajungând până la sol (ex. aeroliții, tectilele etc.). În funcție de compoziția lor chimică există sideriți sau m. metalici (conținând în principal fier și nichel), sideroliți, cu compoziție mixtă (metalico-pietroasă) și aeroliți sau m. litoizi, având în compoziție numai silicați. Impactul acestora cu solul produce (uneori) explozii, cratere, cutremure și incendii (ex. m. tungus). Se apreciază că anual cad pe Pământ c. 20.000 t de m. În apropiere de Grootfontein (Namibia) au fost găsite, în 1920, rămășițele celui mai mare m. din lume (Hoba West), având greutatea de c. 60 t.

MEZOSFERĂ s. f. 1. înveliș între 1200 și 2900 km în adâncimea Pământului, în care predomină sulfurile și oxizii metalelor grele (fier, nichel și magneziu). 2. strat atmosferic dintre stratosferă și ionosferă. (< fr. mésosphère)

MEZOSFERĂ s.f. 1. Învelișul cuprins între 1200 și 2900 km în adîncimea Pămîntului, în care predomină sulfurile și oxizii metalelor grele (fier, nichel și magneziu). 2. Strat atmosferic care se întinde deasupra stratosferei între 40 și 80 km altitudine. [< fr. mésosphère, cf. gr. mesos – mijloc, sphaira – sferă].

MILLERIT, millerite, s. n. Sulfură naturală de nichel, de culoare galbenă ca alama și cu luciu metalic puternic. – Din fr. millérite.

MILLERÍT (< fr. {i}; {s} n. pr. W.H. Miller) s. n. Sulfură naturală de nichel, cristalizată în sistemul romboedric. Are culoarea galbenă ca alama, urmă neagră-verzuie și luciu metalic puternic. Este unul dintre cele mai bogate minerale de nichel.

MILLERIT s.n. (Min.) Sulfură naturală de nichel. [< fr. millérite].

MINAS GERAIS [ʒəráis], stat în E Braziliei; 586,6 mii km²; 16,5 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Belo Horizonte. Expl. de min. de fier, mangan, grafit, beriliu diamante nichel, wolfram, aur, bauxită și forestiere. Tutun, orez, porumb. Creșterea animalelor. Pescuit.

modem, modemuri, s.n. (pop., înv.) 1. aliaj din alamă și nichel, care imită argintul; pacfon. 2. mină.

MOND, Ludwig (1839-1909), chimist și industriaș britanic de origine germană. Stabilit în Marea Britanie (1867). Autorul unui procedeu de recuperare a sulfului din reziduurile obținute în procesul Leblanc de producere a sodei. Împreună cu J.T. Brunner, a construit (1872) o fabrică de obținere a sării. A descoperit oxidul de nichel, pe care l-a folosit la producerea acestui metal în stare pură.

MUMETAL s. n. Aliaj de nichel, crom, cupru și fier, cu permeabilitate magnetică mare, întrebuințat la fabricarea miezurilor magnetice pentru transformatoare. [Pr.: miumetal] – Din engl. mumetal.

NEW BRUNSWICK [nju: bránzuik], provincie în SE Canadei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 73,4 mii km²; 762 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Fredericton. Expl. de cărbune, gips, cupru, nichel, plumb, zinc, argint și forestiere. Cartofi, fructe. Pescuit.

Ni, simbol chimic pentru nichel.

NICHEL s.n. (Chim.) Metal feromagnetic alb-argintiu, inoxidabil, asemănător fierului, întrebuințat la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. [< fr. nickel, germ. Nickel].

NICHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel)

NICHEL n. Metal feromagnetic alb-argintiu, maleabil și ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuințat la confecționarea instrumentelor medicale, a obiectelor de uz casnic, la obținerea unor aliaje cu proprietăți anticorosive etc. /<fr. nickel, germ. Nickel

nichel s. n., simb. Ni

NICHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.

NÍCHEL (< fr., germ. {i}) s. n. Element chimic (Ni; nr. at. 28, m. at. 58,71, p. t. 1.452°C, p. f. 2.840°C, gr. sp. 8,90), metal alb-cenușiu, lucios, maleabil și ductil, feromagnetic. Se găsește în natură sub formă de sulfuri, de arseniuri etc. Se extrage prin reducerea cu cărbune a oxidului obținut prin prăjirea minereului. Formează combinații stabile în starea de valență 2; este rezistent la acțiunea agenților chimici; se folosește la obținerea unor oțeluri speciale, a unor aliaje (argentan, alpaca, constantan, nichelină etc.) și la nichelare. Fin divizat, piroforic, este utilizat drept catalizator în reacțiile de hidrogenare. A fost descoperit (1751) de chimistul și mineralogul suedez Axel F. Cronstedt.

NICHELA vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică un metal cu o pojghiță subțire de nichel. [Cf. fr. nickeler].

A NICHELA ~ez tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de nichel; a spoi cu nichel. /<fr. nickeler

NICHELA vb. tr. a acoperi un metal cu un strat subțire de nichel. (< fr. nickeler)

NICHELA, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

NICHELAJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

NICHELAT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

NICHELCARBONIL s. (CHIM.) tetracarbonil de nichel.

NICHELIFER, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

NICHELINĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc din care se execută sârma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice și unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickéline.

NICHELINĂ ~e f. 1) Aliaj de cupru și de nichel (cu adaos de zinc), întrebuințat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenură de nichel de culoare roșie-arămie, întrebuințată la extragerea nichelului. /<fr. nickeline

NICHELINĂ s.f. 1. Arseniură de nichel naturală. 2. Aliaj de nichel, cupru și zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. nickeline].

NICHELINĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline)

NICHELÍNĂ (< fr. {s}) s. f. 1. Aliaj de 55% cupru și 45% nichel, uneori cu adaos de zinc, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. 2. (MINER.) Arseniură de nichel, cristalizată în sistemul hexagonal; are culoarea roșie-arămie, urma brună-neagră și luciul metalic. Poate servi la extragerea nichelului.

NICRÓM (< fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250°C). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.

NICROM s. n. aliaj de nichel și crom, rezistent la temperaturi înalte. (< fr. nichrome)

NICROM s.n. Aliaj de fier, crom și nichel. [< fr. nichrome, cf. ni(chel) + crom].

NICROM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

NICROM n. Aliaj de nichel și de crom (cu adaos de fier sau de mangan), rezistent la temperaturi înalte, întrebuințat, mai ales, la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. nichrome

NICROTÉRM (< fr.; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chro[me] „crom” + gr. thermos „cald”) s. n. Aliaj de 60% nichel și 15-25% crom, cu adaos de carbon, fier, siliciu etc., rezistent la temperaturi înalte (1050°C) și la medii corosive; se folosește la confecționarea unor vase, cutii etc. pentru industria alimentară, chimică etc.

NICROTERM s. n. aliaj de nichel și crom, cu adaos de carbon, fier, siliciu etc., rezistent la temperaturi înalte și la medii corosive. (< fr. nichrotherme)

NIFE s. n. parte centrală a Pământului, din nichel și fier; barisferă. (< fr. nifé)

NILVAR s. n. oțel cu compoziție asemănătoare invarului, conținând nichel, fier, carbon și impurități de fabricație. (n. com.)

NONTRONÍT (< fr. {i}; {s} n. pr. Nontron, oraș în Franța, Dordogne) s. n. Mineral argilos conținând fier și aluminiu, galben-verzui sau verde-brun, pământos, mat. Când conține nichel este utilizat pentru extragerea acestuia.

NORILSK, oraș în Federația Rusă, situat la 70° lat. N, în apropiere de vărsarea fl. Enisei; 159 mii loc. (1995). Expl. de nichel, cupru, cobalt și cărbuni. Metalurgia cobaltului, cuprului, nichelului; mat. de constr. Teatru.

ORSK, oraș în Federația Rusă, pe fl. Ural, în S m-ților Ural; 274 mii loc. (1997). Nod feroviar. Metalurgia neferoaselor (nichel) și rafinarea petrolului. Constr. de mașini grele, de utilaj pentru constr.; produse chimice, textile și alim. (conserve de carne). Teatru. Muzeu. Fondat în 1735.

OȚEL (< sl.) s. n. 1. Aliaj fier-carbon cu conținut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau până la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea o. se face în convertizoare și în cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o largă întrebuințare în tehnică pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea sa. ◊ O. aliat = o. care, pe lângă carbon, conține o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se îmbunătăți proprietățile. Se deosebesc o. slab aliate (cu până la 5% elemente de aliere) și o. înalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere). ◊ O. rapid = o. cu adaos de wolfram, crom și vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se menține și la temperaturi de 500-600°C. Se folosește la confecționarea sculelor. ◊ O. inoxidabil = oțel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar în medii puternic oxidante și la temperaturi ridicate. ◊ O. profilat = bare de oțel obținute prin laminare și având în secțiune forma de pătrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc. ◊ O.-beton = semifabricat de o. folosit la confecționarea armăturilor elementelor de construcție din beton armat. Are în general o secțiune circulară, mai rar ovală sau în formă de pătrat. Se folosește și o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, formă sub care aderența la beton este mai bună. ◊ Loc. De oțel = foarte tare. 2. (La pl., în forma oțeluri) Sorturi diferite de o. (1); obiecte fabricate din o. (1). 3. (Înv. și pop., la pl. în forma oțele) Pușcă, pistol.

OȚEL ~uri n. 1) Aliaj de fier, carbon și alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent și elastic, de culoare argintie-cenușie. ◊ De ~ (sau tare ca ~ul) foarte tare, foarte rezistent. Braț de ~ braț viguros. Voință de ~ voință fermă, nestrămutată. ~ aliat oțel care, pe lângă carbon, mai conține și alte elemente (crom, nichel etc.). 2) la pl. Varietăți ale acestui aliaj. /<sl. ocelu

pacfon s. n. – Aliaj de cupru, zinc și nichel. Germ. Packfong.

pacfon(g), s.n. (înv.) 1. aliaj de alamă și nichel, care imită argintul. 2. (reg.; la pl. pacfonturi) obiecte de pacfong.

PACFONG s.n. Aliaj de aramă, de nichel și de zinc, folosit în special la fabricarea tacîmurilor. [Var. pacfon s.n. / cf. germ. Packfong, fr. pacfung].

*pacfón(g) n. (fr. germ. packfong, cuv. chinezesc). Un aliagiŭ de cupru, nichel și zinc care seamănă a argint și care se întrebuințează în China. – Vulg. și pafhon.

PACFONG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfon s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung.

PACFONG s. n. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor. (< germ. Packfong, fr. pacfung)

PERMALLOY s. n. Aliaj de fier și nichel folosit la confecționarea de miezuri magnetice pentru aparate de măsură, la amplificatoare magnetice etc. – Din fr. permalloy, germ. Permalloy.

permalloy s. n. Aliaj de fier și nichel cu mare permeabilitate magnetică ◊ „Specialiștii de la Centrul de fizică tehnică din Iași [...] au conceput și elaborat o nouă tehnologie, pe baza căreia au fost obținute primele aliaje permalloy, materiale metalice de înaltă permeabilitate magnetică.” R.l. 26 V 81 p. 5 [pron. părmăloi; scris și permaloi] (din engl. perm[eable] + alloy; cf. fr. permalloy; PR 1923; DN3)

PERMALLOY LOI/ s. n. aliaj de fier și nichel, cu mare permeabilitate magnetică. (< engl. permalloy)

PERMALOI s.n. Aliaj de fier și nichel, cu mare permeabilitate magnetică. [Pron. -loi, scris și permalloy. / < germ. Permalloy, engl., fr. permalloy – nume comercial].

PERMINVAR s. n. Aliaj de nichel și cobalt sau de nichel, cobalt și molibden, cu permeabilitate magnetică mare, folosit în industria electrotehnică. – Din fr. perminvar.

PERMINVAR s. n. aliaj de nichel și cobalt cu permeabilitate magnetică mare, în industria electrotehnică. (< fr. perminvar)

PERMINVAR s.n. Aliaj de nichel și cobalt (eventual și molibden) cu permeabilitate magnetică mare, întrebuințat în industria electrotehnică. [Nume comercial].

PERTH [pə:θ], oraș în SV Australiei, situat în estuarul fl. Swan, la 16 km de vărsarea acestuia în Oc. Indian, centru ad-tiv al statului Australia de Vest; 1,1 mil. loc. (2001). Nod de comunicații; port fluvio-maritim. Aeroport. Constr. de tractoare, rafinărie de petrol (Kwinana). Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), chimică, textilă, de prelucr. a lemnului, a încălțămintei, cauciucului, cimentului, alim. Centru minier (aur, nichel, cărbune). Centru comercial (minereuri, produse agricole). Universități (1911, 1975). Conservator. Grădină botanică; grădină zoologică. Catedrală anglicană și catolică. Fundat în 1829, devine oraș în 1856; a cunoscut o rapidă dezvoltare o dată cu descoperirea zăcămintelor de aur la Coolgardine (în 1890) și cu deschiderea portului Fremantle (în 1897).

1) pitác și (vechĭ, azĭ în Serbia) petác m. (bg. petak, sîrb. pètak, gologan de 5 banĭ, d. pet, cincĭ; rus. pĕaták, pĭesă de 5 capeicĭ. V. patacă și șaștac). Vechĭ. O monetă austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturacĭ (Ĭorga, Negoț. 222 și 226). Est. Fam. Gologan, ban de aramă saŭ de nichel. Banĭ, parale: are pitacĭ! V. beșlic și pendar.

PLATINIT s. n. aliaj de oțel și nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)

PLATINIT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr. platinite].

PLATINIT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.

PLATINIT n. Aliaj de fier și de nichel, întrebuințat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid și a lămpilor cu incandescență. /<fr. platinite, germ. Platinit

PLATINIT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.

PLATINOID s. n. aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. (< fr. platinoïde, germ. Platinoid)

PLATINOID s.n. Aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. [Pron. -no-id. / < fr. platinoïde].

PLATINOID, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid.

POLIDIMIT s. n. sulfură naturală de nichel. (< fr. polydymite)

POLIDIMIT s. n. Sulfură de nichel naturală, de culoare cenușie, cristalizată în sistemul cubic. – Din fr. polydymite, germ. Polydymit.

PORI (în suedeză BJÖRNEBORG), oraș în SV Finlandei, situat la gura de vărsare a fl. Kokemäen în G. Botnic, la 160 km NNV de Turku; 75,9 mii loc. (2000). Nod feroviar. Aeroport. Port. Metalurgia cuprului și nichelului. Constr. navale. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, a celulozei și hârtiei, alim. Teatru (1884); Muzeul Satakunta (f. 1888). Întemeiat în sec. 12, apare menționat documentar în 1365 cu numele Ulvila, iar cu denumirea actuală în 1558.

SABATIER [sabatié], Paul (1854-1941), chimist francez. Prof. univ. la Toulouse. Studii asupra reacțiilor catalitice („Cataliza în chimia organică”). A descoperit, împreună cu asistentul său, abatele J.-B. Senderens (1856-1936), metoda de hidrogenare catalitică cu metale fin divizate (nichel, cobalt ș.a.) pe care a aplicat-o succesiv la sinteza metanolului, la hidrogenarea huilei. M. de onoare al Acad. Române (1925). Premiul Nobel pentru chimie (1912), împreună cu V. Grignard.

SANTA ISABEL 1. Ins. în partea central-estica a arh. Solomon, în SV Oc. Pacific, situată la 64 km SE de ins. ins. Choiseul, de care este separată prin str. Manning, și la 80 km NV de ins. Guadalcanal; 3,8 mii km²; 225 km lungime; 32 km lățime max. Orașe pr.: Kia, Baolo, Buala. Plantații de cocotieri. Zăcăminte de nichel (descoperite în 1960). Ocupată de Germania (1886-1899). 2. V. Malabo.

SASKATCHEWAN [səskætʃiuən] 1. Râu în partea central-sudică a Canadei; 1.939 km (de la izv. râului Bow); supr. bazinului hidrografic: 383 mii km². Se formează prin unirea (la 50 km E de orașul Prince Albert) a râului S. de Sud (1.392 km) cu râul S. de Nord (1.287 km) și se varsă în lacul Cedar din complexul lacustru Winnipeg, în aval de localitatea The Pass. Râul S. de N izvorăște din ghețarul Columbia din m-ții Columbiei (M-ții Stâncoși) și trece prin Edmonton, iar S. de Sud se formează prin confl. râurilor Bow și Oldman, care izvorăsc din lacul Grassy (M-ții Stâncoși), și trec prin Saskatoon. Pe râul S. de Sud a fost construit barajul Gardiner (1958-1967), în amonte de orașul Outlook, în urma căruia s-a format lacul de acumulare Diefenbaker (4 miliarde m³) ale cărui ape pun în mișcare turbinele unei hidrocentrale. Navigabil. pe 1.450 km. Irigații (c. 400.000 ha). Îngheață în iernile geroase pe perioada nov.-apr. Râul S. a fost descoperit în 1691 de Henry Kelsey. 2. Provincie în partea central-sudică a Canadei, cu relief de câmpie, străbătută de râul omonim; 651,1 mii km²; 994,8 mii loc. (2003). Partea sudică intră în zona de preerie; în N păduri, lacuri și mlaștini. Centrul ad-tiv: Regina. Expl. de petrol, gaze naturale, uraniu, lignit, aur, argint, nichel, crom, plumb, sare ș.a. Expl. forestiere. Culturi de cereale. Creșterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. Creată în 1905.

SIDEROLÍT (< fr. {i}; {s} gr. sideros „fier” + lithos „piatră”) s. m. Denumire generică a meteoriților feroși-pietroși, având un conținut ridicat de fier cu nichel, silicați (piroxeni, olivină, anortit) etc.

SMALTINĂ s.f. Arseniură naturală de cobalt, care conține și nichel și fier. [< fr. smaltine].

SORMAIT s. n. aliaj dur al fierului, cu adaosuri de nichel, siliciu și mangan, material de încărcare a pieselor de mașini supuse la uzură mare.

TETRACARBONIL DE NICHEL s. (CHIM.) nichel-carbon.

VIPLĂ s.f. Aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit mai ales în dentistică. [Scris și wiplă. / < germ. Wiepla(metall) – nume comercial].

VIPLĂ s. f. aliaj inoxidabil de oțel amestecat cu nichel și crom, folosit în stomatologie. (< germ. Wiepla)

VIPLĂ s. f. Aliaj de oțel cu crom și nichel, inoxidabil și rezistent la acizi, întrebuințat în tehnica dentară. – Din germ. Wiepla.

VIPLĂ ~e f. Aliaj de oțel, crom și nichel, inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuințat în tehnica dentară. [Sil. vi-plă] /<germ. Wiepla

ZARATIT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din fr. zaratite.

ZARATIT, zaratituri, s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Fr. zaratite.