NICHELÍNĂ (< fr. {s}) s. f. 1. Aliaj de 55% cupru și 45% nichel, uneori cu adaos de zinc, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. 2. (MINER.) Arseniură de nichel, cristalizată în sistemul hexagonal; are culoarea roșie-arămie, urma brună-neagră și luciul metalic. Poate servi la extragerea nichelului.