MANITOBA [mænitəubə] 1. Lac în S Canadei, în partea de S a provinciei cu același nume, la 248 m alt., la 72 kmV de L. Winnipeg, de care este legat prin râul Dauphin; 4.706 km²; lungime: 225 km; lățime max.: 45 km; ad. max.: 7 m. Descoperit în 1738 de călătorul francez Pierre de la Vérendrye, care i-a atribuit numele de Lacul Preriilor. Numele actual, care s-a impus ulterior, derivă de ma Manitu. Pescuit. 2. Provincie în partea central-sudică a Canadei, cu ieșire la G. Hudson; 650 mii km²; 1,1 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Winnipeg. Expl. forestiere și de petrol, cupru, zinc, nichel, aur, crom și beriliu. Siderurgie; ind. electrotehnică, chimică, alim. Culturi de cereale. Pescuit. Hidroenergie.