ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

VACĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

ECLIPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

MORSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

CAL-DE-MARE s. v. morsă.

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

VACĂ-DE-MARE s. v. morsă.

VIȚEL-DE-MARE s. v. focă, morsă.

morsă (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

ALFABET ~e n. Totalitate a literelor folosite în scrierea unei limbi, așezate într-o ordine anumită. ◊ ~ul Morse alfabet folosit în telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii și puncte. /<fr. alphabet, lat. alphabetum

COLȚ² ~i m. 1) Dinte cu vârf ascuțit, situat între dinții incisivi și măsele; dinte canin. ~i de morsă. ~i de elefant. ◊ A-și arăta ~ii a-și da pe față firea agresivă. A fi la ~i cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înțelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de greblă. ~ de furcă. 4) Cui cu gămălia mare și crestată, care se aplică pe talpa încălțămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a încolți. 6) Proeminență cu vârf ascuțit. ~ de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimț. 8): Floare-de-~ mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase și ascuțite, care crește pe crestele stâncoase ale munților; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

MORSĂ ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru înot, având caninii superiori foarte dezvoltați. /<fr. morse

MORSE subst. invar. 1) Cod telegrafic care se folosește (puncte și linii) în loc de litere. 2) Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice ale unui astfel de cod. /<fr. morse

PINIPED ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere adaptate la viața acvatică, având membrele transformate în înotătoare (reprezentanți: foca, morsa etc.). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. pinnipedes

BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzînd transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

BUZĂR s.n. Aparat electromagnetic folosit la unele instalații telefonice ca mijloc de apel și ca mijloc de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator. [Scris și buzzer. / engl. buzzer].

MORSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

MORSE s.n. 1. Sistem de telegrafie care utilizează un alfabet compus din puncte și linii. 2. Aparat de telegrafie care transmite și recepționează semnale cu alfabetul compus din puncte și linii. ♦ Alfabet folosit pentru aceste semnale. [< fr. morse, cf. Morse – fizician american].

PINIPEDE s.n.pl. Ordin de mamifere acvatice din regiunile polare, cu membrele transformate în lopeți (foca, morsa); (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. piniped. / < fr. pinnipèdes. cf. lat. pinna – pană, pes, pedis – picior].

SIRENIENI s.m.pl. Ordin de mamifere acvatice, asemănătoare cetaceelor, cuprinzînd morsele etc.; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ni-eni, sg. sirenian. [< fr. siréniens].

ALFABET s.n. Totalitatea literelor care redau sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse v. morse (1). [Pl. -te, (rar) -turi. / cf. fr. alphabet, it. alfabeto < lat. alphabetum, gr. alpha, beta – a, b].

ONDULOGRAF s.n. Aparat pentru recepționarea și înregistrarea semnalelor telegrafice după codul Morse. [< ondula + -graf].

BUZER s. n. aparat electromagnetic la unele instalații telefonice, mijloc de apel și de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator. (< engl. buzzer)

MORSĂ s. f. 1. mamifer carnivor din mările polare asemănător cu foca. 2. dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)

MORSE s. n. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii. (< fr. morse)

ONDULOGRAF s. n. aparat pentru recepționarea și înregistrarea semnalelor telegrafice după codul Morse. (< fr. ondulographe)

PINIPEDE s. n. pl. ordin de mamifere carnivore avcatice din regiunile polare, cu corpul fusiform și membrele transformate în înotătoare (foca, morsa, otaria), (< fr. pinnipèdes)

SIRENIENI s. m. pl. ordin de mamifere erbivore acvatice, asemănătoare cetaceelor: lamantinul, morsa etc. (< fr. siréniens)

TRADUCTOR s. n. 1. dispozitiv al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pentru a putea fi măsurată cu o altă mărime. 2. organ al unui aparat telegrafic sau al unui receptor Morse care traduce impulsurile electrice primite în semnale sonore sau vizuale. 3. (cib.) dispozitiv la care alfabetul de ieșire e diferit de cel de intrare. (< fr. traducteur)

mursă (murse), s. f. – 1. Hidromel, melasă cu apă. – 2. Dulceață, partea dulce a unui lucru. – 3. Pulpă de fructe. Origine îndoielnică. Dacă ideea inițială e cea de „dulce”, ar trebui legat de sb. mrs, „zi de dulce”, cf. rom. „dulce” cu același sens; sb. mrsiti „a mînca carne”; bg. mărsjă „a mînca carne în zi prohibită”, rom. a se îndulci. Der. din lat. mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibilă fonetic (cf. Graur, BL, V, 106); explicația schimbăriil lui l › r prin intermediul unei influențe gr., cf. sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingătoare. Dacă acest cuvînt este identic cu mursă, s. f. (benghi, mișină, scobitură pe dinții cailor), după cum pare, atunci se poate presupune că înv., pentru a se obține alunițe artificiale pe față, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explică ușor prin analogie (după Candrea și Scriban, din lat. morsa „mușcătură”).

BERING 1. Vitus Jonassen B. (1681-1741), navigator și explorator danez în serviciul Rusiei. A condus două expediții ruse în Kamceatka (1725-1730, 1733-1741 ), în timpul cărora a traversat (1728) marea și str. care azi îi poartă numele, ajungînd pe țărmul de NV al Pen. Alaska și în Arh. Aleutine. 2. Mare în N Oc. Pacific, între Pen. Kamceatka, Alaska și Arh. Aleutine, cu țărmuri puternic crestate. Pr. golfuri: Anadîr, Norton, Bristol; 2,3 mii km². Ad. max.: 5.500 m; ad. med.: 1.598 m. Salinitate medie: 31,5‰. În ea se varsă fl. Yukon și Anadîr. Pescuit. Vînătoare de balene, morse și foci. 3. Str. care desparte Asia de America de Nord, unind apele Oc. Pacific, cu cele ale Oc. Înghețat. Lățime: 35-86 km. Ad. min.: 36 m. Ad. max.: 70 m. Închisă de ghețuri multe luni pe an; este străbătută de curentul rece Oya-Șivo. Printre ins. Diomede trece granița dintre Federația Rusă și S.U.A. și linia de schimbare a datei. Străbătută pentru prima dată de S.I. Dejnev în 1648, dar denumită în cinstea lui B. (1). 4. Ghețar montan de vale în S Pen. Alaska (S.U.A.), în culmea Chugach-St. Elias. Lungime max.: 203 km (cel mai mare ghețar din America de Nord). Lățime max.: 43 km. Supr.: 5,8 mii km². Coboară pînă în apele G. Alaska.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentînd sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sînt reprezentate prin linii și puncte. – Fr. alphabet (lat. lit. alphabetum).

FAR mijloc de semnalizare optică. Farul de aerodrom este destinat identificării aerodromului, amplasat pe sau în imediata apropiere a acestuia. Facicolele de lumină (albe, colorate sau alternante albe-colorate cu frecvența de 12-30 / min.) nu trebuie umbrite de obstacole. Farul de identificare este destinat mai bunei identificări a aerodromului și emite fascicole de lumină verde sub formă de semnale de identificare în codul morse cu frecvența de 6-8 cuvinte / min.

vacă-de-mare (morsă) s. f., g.-d. art. vacii-de-mare; pl. vaci-de-mare

a trimite avion expr. (deț.) a trimite un mesaj dintr-o celulă în alta sau dintr-un penitenciar în altul (prin gardian, prin alfabetul Morse, printre gratii, prin deținuții transferați etc.).

morse (aparat, sistem, alfabet) s. n.

Morse (engl.) [pron. mors] (nume de persoană) s. propriu

fonomorse s. n. ◊ „Prin însăși natura sa telefonul este inaccesibil persoanelor lipsite de simțul auzului. Dar acest handicap va dispărea în curând datorită aparatului fonomorse creat de italianul F. Pentru folosirea lui nu este nevoie decât să se cunoască alfabetul morse.” Sc. 21 VII 73 p. 6 //din fono- + morse//

COD¹ (< fr., lat. codex „culegere”) s. n. 1. Ansamblul unor reguli de conduită, de precepte, de prescripții; documentul ce le cuprinde. 2. (Dr.) Culegere de legi; codex (3). 3. Act normativ, cuprinzînd sistematizarea și unificarea principalelor norme dintr-o anumită ramură a dreptului (ex. c. civil, c. de procedură civilă, c. de procedură penală, c. muncii, c. penal). 4. Sistem de semnale sau de semne convenționale cu semnificații bine precizate, ale căror combinații sînt folosite pentru transmiterea unor mesaje (ex. c. Morse, c. Bodo, c. telegrafic). ◊ C. meteorologic = sistem de simboluri adoptat prin convenție internațională, pentru transmiterea concisă, rapidă și completă a mesajelor meteorologice necesare elaborării hărților sinoptice. ◊ C. de semnale = dicționar în care sînt înscrise semnificațiile combinațiilor de semnale optice, acustice sau radio, între nave și uscat. ◊ C. de pavilioane = ansamblul format din numărul minim de pavilioane, flamuri și triunghiuri necesare pe o navă pentru a semnaliza conform unui cod de semnale. 5. (INFORM.) Corespondență biunivocă între simboluri a două alfabete (în general unul este format din cifrele unui sistem de numerație), avînd drept scop trecerea de la o formă de reprezentare a informației la alta. ◊ C. ASCII (A[merican] S[tandard] C[ode] for I[nformation] I[nterchange]) = c. cu șapte cifre binare pentru alfabetul format din cifrele zecimale, literele mari și mici ale alfabetului englez, semnele de punctuație, operatorii aritmetici și logici, simbolurile pentru controlul comunicației și editare. ◊ C. binar = c. alcătuit din cifrele sistemului de numerație binar, 0 și 1. * C. mașină = c. binar în care fiecare cuvînt cu sens corespunde unui simbol al alfabetului format din operațiile pe care le poate executa o unitate centrală de prelucrare. 6. C. genetic = sistem unic în care mesajul genetic se găsește în însăși structura acizilor nucleici: ansamblul codonilor determină secvența aminoacizilor în proteine; ordinea înlănțuirii lor este dirijată de un ARNm, matrice pentru ARNt, care se atașează pe ea succesiv, conform regulii de complementaritatea bazelor nucleice (adenină, uracil, citozină); fiecărui codon din ARNm îi corespunde un ARNt care poartă un anticodon. Identificarea codonului corespunzător unui anume loc în acid se face cu ajutorul unui tabel ce rezumă c.g. universal, în care fiecare codon are, în ordine, o bază la stînga, una în partea de sus și a treia în dreapta tabelului.

*anfíbiŭ, -ie adj. (vgr. amphibios, d. amphi, în amîndoŭă părțile, și bios, viață). Zool. Care poate trăi și în aer, și în apă, ca foca, broasca, crocodilu ș. a. Fig. Iron. Nehotărît, cu doŭă părerĭ: om anfibiŭ. S. n. pl. Ordin de mamifere (foca, morsa) și subdiviziune de reptile (broasca, salamandra) care trăĭesc și în apă, și pe uscat. – Fals amf-.

POPOV, Aleksandr Stepanovici (1859-1905/1906), fizician rus. Pionier al radioelectricității. A inventat antena de radiorecepție (1895) și a realizat unul dintre primele aparate de recepție radiotelegrafică (1896); a reușit să emită și să primească semnale morse.

FRANZ JOSEF [franț ió:zef], arh. în Europa arctică, în N M. Barents, la E de Arh. Spitsbergen, format din 187 ins.; aparține Federației Ruse; 16 mii km². Acoperit de gheață și stânci vulcanice. Alt. max.; 620 m. Faună polară (urli albi, vulpi argintii, morse, foci). Stații meteorologice. Descoperită în 1873, de o expediție austro-ungară.

*mors m. (fr. morse, d. finezu mursu, mors; rus. morž). Un mamifer anfibiŭ carnivor care ajunge pînă la șapte metri de lungime. Oameniĭ îl vînează pentru grăsimea, pelea și ivoriu dinților luĭ. V. focă, otarie.

MORSE [mó:s], Samuel Finley Bresse (1791-1872), pictor și inventator american. A realizat (1837) un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) și a inventat (1838) alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.

PINIPÉDE (< fr. {i}; {s} lat. pinna „pană” + pedis „picior”) s. n. pl. Ordin de mamifere placentare, carnivore acvatice, cu corpul fusiform și membrele transformate în înotătoare și care vin pe uscat penbtru odihnă, reproducere și pentru alăptarea puilor (ex. foca, leul-de-mare, morsa). Sunt vânate pentru grăsime, carne și piele.

*telegráf n., pl. e (vgr. têle, departe, și grápho, scriŭ). Un aparat electric pin ale căruĭ țăcăniturĭ, transmise pe sîrmă, te poțĭ înțelege cu cineva la miĭ de chilometri. O frumoasă plantă erbacee (originară din Ecŭator) care se întinde „ca un telegraf”, cu florĭ micĭ albe mirositoare și care se întrebuințează la decorat balcoanele ș. a. (boussingaultia basseloides). – În ainte de a exista telegrafu electric, era cel numit aerian, care consista în semnalizarea de pe o înălțime pe alta, maĭ ales (în caz de alarmă, cum era cînd năvăleaŭ barbariĭ) pin focurĭ. Atuncĭ se dădea, sfoară’n țară. În Francia, Gulielm Amontons la 1690, se gîndi să posteze din loc în loc oamenĭ cu telescoape ca să observe semnalele, care nu eraŭ știute de cît la stațiunile extreme. În fine, la 1791, Claudiŭ Chappe, imagină ingenioasa luĭ mașină cu brațe (inaugurată la 1794), care a subsistat pînă la 1844, cînd s’a adoptat telegrafia electrică, perfecționată de Wheatstone și de Morse. Astăzĭ liniile telegrafice străbat toate țările și mările (V. cablu). Forma aparatelor variază, dar se reduce la treĭ părțĭ: un aparat expeditor saŭ manipulator, sîrma și un aparat primitor saŭ receptor. Une-orĭ caracterele transmise se arată pin mișcarea circulară a unuĭ ac pe un cadran (telegraf cu cadran); alte-orĭ, prin niște țăcăniturĭ, ele se întipăresc, supt forma unor puncte și liniĭ divers combinate, pe o bandă de hîrtie care se desfășoară (telegrafu Morse); alte-orĭ, chear telegrama transmisă apare în litere latine (telegrafu Hugues). Niște așezărĭ speciale aŭ mărit încă ĭuțeala comunicațiunilor electrice, permițînd să se expedieze de odată pe aceĭașĭ sîrmă chear patru telegrame. În fine, grație Francezuluĭ Branly, care a descoperit principiu, și Italianuluĭ Marconi, care l-a pus în practică, s’aŭ construit aparate de telegrafie fără sîrmă, pin care undele electrice se aruncă departe pintr’un aparat numit radiator și impresionează alt aparat numit receptor saŭ coheror, pe care se reproduc semnele convenționale ale alfabetuluĭ Morse. – La 1852, Americanu Samuil Morse inventă alfabetu telegrafic care-ĭ poartă numele. Ideĭa descopeririĭ ĭ-a venit pe cînd se înturna din Europa pe bordu unuĭ vas francez numit „Sully”. La masa căpitanuluĭ se discutase mereŭ despre transmisiunile electrice la distanță. În ainte de a debarca la Newyork, Morse adresă căpitanuluĭ aceste cuvinte: „Am făcut o invențiune care va fi o adevărată minune. Aduceți-vă aminte că asta s’a întîmplat pe bordu acestuĭ vas la 13 Octobre 1852”. Profeția s’a realizat pe deplin.

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

RADIOELECTRICITÁTE (< fr. {i}) s. f. Capitol al electromagnetismului care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. În 1896 savantul rus A.S. Popov a transmis prin „Morse” la 250 m numele „Heinric Hertz” – primul mesaj transmis de om prin radiocomunicație.

VACĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-Domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ◊ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice. Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

ECLIPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ALFABET, alfabete, s. n. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentînd sunetele de bază ale unei limbi. Alfabetul latin. Alfabetul chirilic. Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie și în care literele sînt reprezentate prin linii și puncte. ◊ Fig. Dinu Păturică putea să se laude că a învățat pe dinafară alfabetul norocului. FILIMON, C. 102.

MORSE s. n. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

MORSĂ, morse, s. f. Mamifer marin carnivor din Atlanticul de nord și din Pacificul de nord, cu trupul lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre foarte scurte în formă de lopeți și cu coadă mică; caninii superiori dezvoltați la ambele sexe ies afară din gură ajungînd la masculi la o lungime de 70-80 cm (Trichechus rosmarus); vacă-de-mare.

MORSE s. n. Aparat telegrafic care lucrează cu alfabetul Morse (alfabet format din puncte și linii care reprezintă literele, cifrele și semnele de punctuație ale scrierii obișnuite). ♦ Aparatul de recepție al telegrafului.

VACĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din familia bovinelor, crescut pentru laptele și carnea lui; carnea acestui animal, p. ext. carne de orice bovină. Femeile ieșiseră pe la porți ca să deschidă vacilor, căci se întorcea cireada satului de la pășune. CAMIL PETRESCU, O. I 14. În timpul nopții o vacă mare, bălțată, fătase un vițel roșu, pintenog. BART, S. M. 84. Îl azvîrle în cireada boilor și-a vacilor. CREANGĂ, P. 66. Mîncatu-s de răutate Ca iarba de vaci cu lapte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. ◊ Expr. Vacă (bună) de muls = persoană(mai rar situație) de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. Așa trecu un cîrd bun de vreme și baba tot mai mult se-ncredința că a dat peste o vacă bună de muls. SANDU-ALDEA, D. N. 189. Din cărți culegi multă înțelepciune; și la dreptul vorbind nu ești numai așa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22. ♦ Femela unor animale sălbatice. V. ciută, cerboaică. 2. Fig. Calificativ injurios dat unei femei (proaste, neîndemînatice). ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și s-a întors mai puțin instruit și mai puțin lămurit decît plecase. Unul cică s-a dus odată bou la Pariz, unde-a fi acolo, și a venit vacă. CREANGĂ, A. 13. – Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = nume dat unor insecte late și lungărețe, de culoare roșie, punctate cu negru, care mișună la începutul primăverii pe scoarța arborilor și pe lîngă zidurile caselor (Ligaeus equestris). Se mișcau domol vacile-domnului, roșii, punctate cu negru. SADOVEANU, E. 111. Vaca-domnului... de coloare roșie și... cu pete negre și pui albi. MARIAN, INS. 424.

morsă, s.f. – v. mursă („mied”).

mursă, murse, (morsă), s.f. – (reg.) 1. Miere de albină amestecată cu apă; mied. Utilizată ca leac pentru diferite boli: „Cu mierea faci on picuț de mursă și descânți cu mursa aceia” (Bilțiu, 1990: 270). 2. Seva copacului; vlastă, mâzgă (ALRRM, 1973: 553). – Lat. (aqua) mulsa „dulce” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară de grosime variabilă, răsucită din două sau trei fire groase de bumbac și, de obicei, îmbrăcate în mătase colorată; șiret¹ (2). Purta în ochiul stîng o sticlă de ochelari, legată cu șnur negru. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Adina, n-ai pierdut cumva pachetul?... Adina, vezi să nu se desfacă șnurul. C. PETRESCU, O. P. I 99. ♦ Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, izolate între ele și strînse într-un înveliș protector, avînd diverse întrebuințări în tehnică; cordon (I 2). Să se aducă încă un bec. A fost adus cel de semnale Morse, cu șnurul lung după el. BOGZA, A. Î. 314. 2. Șiret¹ (1). Dar cînd se pleacă să-și dezlege șnurul de la ghete, simte un fior prin spate. VLAHUȚĂ, O. AL. II 88.

SEDNA (în credințele eschimoșilor), zeița vieții marine, reprezentată ca o femeie cu un singur ochi sau ca o morsă, locuind pe fundul oceanului; ea influențează vânatul și pescuitul și prevestește iarna polară.

ANIMALE CARNIVORE. Subst. Carnivore. Animal carnivor, animal carnasier; carnivor. Lup, lupușor (dim.), lupoi (augm.); lupoaică, lupoaie (înv. și reg.); pui de lup, lupan (reg.); lupărie (rar). Vulpe, vulpișoară (dim.), vulpiță, vulpoaică; vulpoi; pui de vulpe, vulpan (pop.); vulpărie. Cîine; cîine-sălbatic, dingo; cîine-enot, bursuc-cu-barbă; șacal; hienă. Urs, ursuleț (dim.), ursac (pop.); ursoaică, ursoaie (rar), ursă (reg.); pui de urs, ursuleț; urs-brun, urs carpatin; urs alb, urs polar; urs negru, baribal; grizzly; ursărime (rar). Jder; jder-de-piatră, beică; dihor; hermină; hermelină, cacom (înv. și reg.), helge (reg.); nevăstuică; viezure, bursuc, bursucel (dim.). Vidră, lutră; noriță, nurcă; vizon. Rîs, linx; rîsoaică (rar); pisică-sălbatică. Pisică, pisicuță (dim.); motan, motănaș (dim.), motănel, motănime. Leu, leușor (dim.), leuț; leoaică. Tigru, tigrișor (dim.), tigră (înv.), tigroaică, tigresă (rar), tigroaie (înv.). Leopard, ghepard; panteră, panteră-neagră; cuguar, puma; jaguar; panteră-de-zăpadă, uncia, irbis, leopardul zăpezilor. Focă; morsă, vacă-de-mare; ontarie; urs-de-mare; leu-de-mare. Adj. Carnivor, carnasier. Lupesc. Vulpesc, vulpăresc (rar). Ursăresc (rar). Pisicesc; felin. Leonin (livr.). Cîinesc, canin. Adv. Lupește. Vulpește. Cîinește. Pisicește. V. cîine, glasuri de animale, pisică.

cal-de-mare s. v. MORSĂ.

MORSĂIASA, (Sd XVI), n. marital *Morsa, cf. magh. morzsa „fărîmă”.

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (reg.) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

alfabet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 9 / Pl: ~e / E: fr alphabet, lat alphabetum] 1 Totalitatea literelor așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi și din care se alcătuiesc cuvintele Cf alfavita, azbuche. 2 Orice sistem convențional de (alte) semne scrise pentru reprezentarea sunetelor cuvintelor unei limbi. 3 (Muz) Sistem de notație a sunetelor muzicale. 4 (Îs) ~ fonetic Alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice. 5 (Îs) ~ ul Morse Alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte.

baud sm [At: DN³ / P: bo / E: fr baud] (Teg) Unitate de viteză corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă.

vacă-de-mare s. v. MORSĂ.

vițel-de-mare s. v. FOCĂ. MORSĂ.

eclipsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clips (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclisă, clip~, (îvr) ~si, ~cliză sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.

morsă¹ sf [At: CADE / Pl: ~se / E: fr morse] Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 m, gros, greoi, cu ochii mici, cu membre scurte, în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici Si: cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus).

morsă² sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 632 / Pl: ~se / E: fr mors] Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă.

morsă³ sf vz mursă

morse si [At: DM / E: fr morse] 1 (Șîs alfabet ~) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. 2 (Îs) Aparat sau telegraf ~ Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice cu acest cod.

ondulograf sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr ondulographe] Aparat de recepție și de înregistrare a semnalelor telegrafice după codul Morse, folosit în radiotelegrafie.

vacă sf [At: PO 45/24 / Pl: vaci, (îrg) vace / E: ml vacca] 1 Animal domestic din subfamilia bovinelor (femela taurului (1)), crescut mai ales pentru lapte și carne. 2 (Pgn; de obicei lpl) Taurine. 3 (Pop; irn; îe) S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) ~ Se spune despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. 4 (Pfm; îs) ~ (bună) de muls Persoană sau situație de care cineva abuzează pentru a trage foloase materiale. 5 (Pfm; îe) A rămâne ca ~ca la poartă nouă A rămâne mirat, dezorientat, perplex în fața unei situații (noi sau neașteptate). 6 (Pop; îla) (Get-beget) coada vacii Neaoș (1). 7 (Îal) De origine rurală. 8 (Pfm; șdp; îe) A veni (sau a pleca) de la coada vacii A proveni din mediul rural. 9 (Reg; îe) A cere lapte de la o ~ stearpă A cere cuiva imposibilul. 10 (Mol; îe) A nu-i fi (cuiva) vacile acasă A fi indispus. 11 (Mun; îe) A mulge (lapte de la) două vaciA obține foloase (materiale) concomitent din două părți. 12 (Prc) Carne de vacă (1), folosită ca aliment. 13 (Pop; prc) Piele de vacă (1). 14 (Trs; îcs) De-a ~ca Joc executat de flăcăi la priveghi¹. 15 (Reg) Grămadă (mică) de crengi, de obiecte etc. folosită de copii în jocul de-a petrecul. 16 (De obicei determinat prin „încălțată”) Epitet injurios pentru o persoană, mai ales pentru o femeie grasă, nesimțită sau proastă. 17 (Trs; pex; șîs ~ de bivol) Bivoliță (1). 18 (Reg; pex; șîs ~ sălbatică, ~ de cerb) Ciută (1). 19 (Zlg; îc) ~-de-mare² Morsă¹ (Odobaenus rosmarus). 20 (Ent; îc) ~ca-Domnului (reg; ~ca-lui-Dumnezeu, ~ca-lui-Cristos, ~ca-popii) Insectă din ordinul hemipterelor, care are corpul plat și alungit, aripile superioare de culoare roșie cu puncte negre, iar toracele și abdomenul de culoare neagră cu dungi roșii Si: (reg) boul-Domnului (Pyrrhocoris opterus). 21 (Ent; reg; îc) ~ca-lui-Dumnezeu, ~ca-Maicii-Domnului, ~ca-popii Buburuză (Coccinella septempunctata). 22 (Ent; reg; șîc ~ca-lui-Dumnezeu) Rădașcă (Lucarnus cervus). 23 (Ent; Trs; îc) ~ca-lui-Dumnezeu Scripcar (Saperda carcharias). 24 (Ent; Mun; îc) ~-puturoasă Ploșniță de câmp (Palomena prasina). 25 (Arg; îs) ~ cu lapte Prostituată exploatată de un proxenet. 26 (Îas) Femeie leneșă și rea.

vițel sm [At: (a. 1499) D. BOGDAN, GL. / Pl: ~ei / E: ml vitellus] 1 Puiul (de sex masculin al) vacii, de la naștere până la un an. 2 (Pex) Junc. 3 (Îe) A trăi ca ~ul la oraș A duce un trai plin de lipsuri și greutăți. 4 (Mun; îe) A trăi ca ~ul la curtea boierească A duce un trai îmbelșugat. 5 (Liv; îe) A înjunghia (sau a tăia) ~ul cel gras A da o petrecere îmbelșugată în familie, mai ales în cinstea întoarcerii cuiva. 6 (În textele biblice; determinarea „de aur” fiind subînțeleasă) Idol de aur făcut de vechii evrei, pe vremea lui Moise, la poalele muntelui Sinai, după asemănarea boului Apis din Egipt. 7 (Liv; îs) ~ul de aur Cultul bogăției, al banului. 8 (În Vechiul Testament) Fiecare dintre cei doi idoli de aur, făcuți în timpul lui Ieroboam I, după asemănarea vițelului de aur din vremea lui Moise. 9 (Fam; rar; dep) Bărbat (tânăr) prost. 10 (Fam; gmț; îs) ~ mânzat Bărbat necăsătorit. 11 (Prc) Carne de vițel (1), folosită ca aliment. 12 (Prc) Pielea prelucrată a vițelului (1). 13 (Pex) Puiul (de sex masculin al) bivoliței. 14 (Pex) Puiul (de sex masculin al) ciutei. 15 (Zlg; pop; îc) ~-de-mare Focă (1) (Phoca vitulina). 16 (Zlg; reg; îac) Morsă (Odobaenus rosmarus). 17 (Îvp; prc) Raniță militară din piele de vițel (1). 18 (Ast; îvr; lsg) Constelația taurului.

baud [bo] s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, care corespunde transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. • /<fr. baud; cf. nm. pr. Émile Baudot, inginer francez.

vacă s.f. 1 Femela taurului (domestic); restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă v. bou. (Get-beget) coada vacii v. coadă. Vacă (bună) de muls v. mulge. A da șapte boi și șapte vaci v. șapte. ♦ (de obicei determ. prin „încălțată”) (Epitet injurios pentru o) femeie grasă și leneșă sau proastă, nesimțită. 2 Compuse: (zool) vacă-de-mare = morsă (Odobaenus rosmarus); (entom.) vaca-Domnului = insectă heteropteră, cu corpul lățit și lunguieț, cu aripile superioare de culoare roșie, cu două puncte negre, cu toracele și cu capătul abdomenului negre, cu dungi roșii (Pyrrhocoris apterus). • pl. vaci. /lat. vacca.

MANIPULATOR s. m., s. n. 1. S. m. Persoană care mînuiește aparate, mecanisme etc., manipulant; persoană care mînuiește bani, fonduri, bunuri. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W. Manipulator de valori. LEG. EC. pl. 295. 2. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează diverse piese. Cf. DP. 3. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice. Telegraful lui Morse. . . se compune esențialmente din patru părți, și anume:1) pila electrică, 2) manipulatorul, 3) linia telegrafică și 4) receptorul. PONI, F. 282, cf. DP. – Pl.: (1) manipulatori, (2, 3) manipulatoare. - Și: (învechit, 1) mînipulătór s. m. PONTBRIANT, D. – Manipula + suf. -tor. Cf. fr. m a n i p u l a t e u r. – Mînipulătór : prin apropiere de mînă.

!Morse s. propriu n. (alfabet ~, cod ~, în ~)

vacă-de-mare (morsă) s. f., g.-d. art. vacii-de-mare; pl. vaci-de-mare

buzzer [’bazər] s.n. Aparat electromagnetic care produce un sunet intermitent caracteristic, folosit la unele instalații telefonice ca mijloc de apel și ca mijloc de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator. • scris și buzăr. pl. -e. /<engl. buzzer.

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

MORSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic compus din combinații de puncte și linii care reprezintă literele alfabetului, cifrele și semnele ortografice. Cf. DM, LTR². ♦ (Mai ales în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat care servește la transmiterea semnalelor telegrafice, utilizînd codul telegrafic descris mai sus. Cf. DM, LTR². – De la n. pr. Morse. / /

MORSĂ¹ s. f. Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre scurte în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici; regional cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus). Cf. CADE, LTR², DER. – Pl : morse. – Din fr. morse.

MORSĂ² s. f. Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă. Sulurile se construiesc din oțeluri speciale . . . și pot fi: a) cu morsă, b) fără morsă, c) cu morsă și inel de frînă. IONESCU-MUSCEL, TES. 632. – Pl: morse. – Din fr. mors.

MORSĂ³ s. f. v. mursă¹.

mórsă, s.f. v. mursă („mied”).

múrsă, murse, (morsă), s.f. (reg.) 1. Miere de albină amestecată cu apă; mied. ■ (med. pop.) Utilizată ca leac pentru diferite boli: „Cu mierea faci on picuț de mursă și descânți cu mursa aceia” (Bilțiu, 1990: 270). 2. Seva copacului; vlastă. – Lat. (aqua) mulsa „dulce” (Șăineanu, Scriban, MDA).

MURSĂ¹ s. f. 1. Apă îndulcită cu miere, obținută prin fierberea sau prin spălarea fagurilor storși sau a vaselor și a instrumentelor care au servit la storsul fagurilor, la strecuratul mierii (lb, DAMÉ, T. 120, BARCIANU, MARIAN, INS. 147, PAMFILE, I. C. 96, id. S. V. 211, TDRG, FRÎNCU-CANDREA, M. 103, com. din ZAGRA- NĂSĂUD, T. PAPAHAGI, M. 226, L. COSTIN, M. B. 142, CHEST. VI 153/20, 162/9, 11, 13, 16, 21, 25, 27, 32, 163/17, ALR II 4 158/105, 250, 279); (regional) băutură obținută, prin fermentare, din apă sau lapte îndulcite cu miere (in care se adaugă diferite substanțe aromatice), mied (1), hidromel, (regional) must (i 5) (LB, PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., com. PUȘCARIU, ALR I 1 690/280, ALR II 4 158/2, 130, 172, 310, 514, A V 22). Ce-mi deaderâ oțăt pentru mursă. DOSOFTEI, PS. 225/18. Vei uda vro cîtăva fărină cu mursă. ECONOMIA, 58/22. Colea vezi un șipot dă răchie, Ici dă proaspătă mursă un izvor. BUDAI-DELEANU, Ț. 325. Mursă de miere trecută în fermentație vinoasă. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 197. Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe la un loc cu o vadră de lapte dulce și cu una de miere și apoi ia mursa aceea și iute se duce de o toarnă în fîntînă din grădina ursului. CREANGĂ, P. 214. Paus se numește în Bucovina încă și vinul, miedul sau mursa care se duce la biserică . . . cînd se face parastas. MARIAN, Î. 158. Și mila de la măicuță E ca mursa din stecluțâ. id. NU. 406, cf. id. NA. 295, id. S. R. II, 75. Am dus la biserică doi colaci și un șip cu mursă. Com. din BILCA-RĂDĂUȚI. Și ti-o știut legăna De țî-i gura ca mursa. GR. S. VI, 241. Și-ș lasă măicuța dulce, Maică dulce ca morsa. T. PAPAHAGI, M. 40. E ca mursa ( = e foarte dulce). ZANNE, P, IV, 2. ◊ F i g. Izvoarăle apelor celor cu mursă de minuni curgătoare. MINEIUL (1776), 82^r2/32. ♦ (Regional) Miere stoarsă din faguri. Cf. PRECUP, P. 31. Păcurar cămeșă unsă Gura ta-i fagur și mursă. id. ib. ♦ (Regional) Apă îndulcită cu zahăr, sirop (PONTBRIANT, D., ALECSANDRI, T. 1 753, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, CHEST. VI 5, 6 supl., A V 15); s p e c. (prin Bucov.) sirop subțire cu care se ung plăcintele cînd se scot din cuptor (LEXIC REG. 105). 2. (Învechit) Suc, zeamă, sevă de plante, de fructe, de flori etc. V. m u s t (I 6), mustăreață (1). Cf. ANON. CAR. Mîngîierea spirituală și oarecare mursă, stoarsă din ierburi minunate . . . , produsă deodată în starea sănătății lui Caliman o prefacere neașteptată. ASACHI, S. L. II, 52. Mursă stoarsă din ierburi minunate. CALENDAR (1852), 20/33. Vinul armaș de Cotnar . . . , de culoare galbenă și gros la mursă. HEM 1 682. Mii de albine bîzîind zboară de pe o floare pe alta, ca să adune mursă pentru miere și ceară. CREANGĂ, GL. Să suflăm în mursa poamelor și a săminților din care se nutrește omul . . . și-apoi să învățăm pe oameni cum să stoarcă mursa aceasta, cum s-o fiarbă ca să fie mai tare și mai îmbătătoare și cum să facă din ea o băutură bună și dătătoare de chef ! SBIERA, P. 306. Străinul e tot străin ca și mursa de pelin. MARIAN, NU. 52. Căci dulceața cea de soacră . . . [E] ca mursa de venin. id. ib. 538. Mursî di peri. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ P. g e n e r. (Regional) Sevă; s p e c. seva arborilor; must (I 6), (popular) mustăreață (1), mîzgă (1). Cf. CONV. LIT. XLIV₂, 619, ALR I 957/217, 962/5, 34, 217, 361, ALR II 6 397/64, 362, A I 13, 20, VII 4, GLOSAR REG. ♦ (Regional) „Rachiu fiert întîia oară”. Era harnică velnița să fiarbă atîta mursă, cîtă li trebuia oamenilor. ȘEZ. VIII, 67, cf. ALR II/349. 3. (Regional) Must (I 8), [Bălegarul] de va sta în grămezi și-l va apuca ploaia, se scurge mursa din el. I. IONESCU, M. 426. – Pl.: murse. – Și: (regional) mulsă (TODORAN, GL., ALR I 1 690/257), morsă s. f. – Lat. mulsa.