Definiția cu ID-ul 955152:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară de grosime variabilă, răsucită din două sau trei fire groase de bumbac și, de obicei, îmbrăcate în mătase colorată; șiret1 (2). Purta în ochiul stîng o sticlă de ochelari, legată cu șnur negru. CAMIL, PETRESCU, O. I 193. Adina, n-ai pierdut cumva pachetul?... Adina, vezi să nu se desfacă șnurul. C. PETRESCU, O. P. I 99. ♦ Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, izolate între ele și strînse într-un înveliș protector, avînd diverse întrebuințări în tehnică; cordon (I 2). Să se aducă încă un bec. A fost adus cel de semnale Morse, cu șnurul lung după el. BOGZA, A. Î. 314. 2. Șiret1 (1). Dar cînd se pleacă să-și dezlege șnurul de la ghete, simte un fior prin spate. VLAHUȚĂ, O. A. III 88.