acău (-auă) s. n. – Măsură de capacitate (= 56 litri) folosită pe vremuri în Trans. < Mag. akό, din sl. okovῠ, cf. sb., cr. akov (Miklosich, Fremdw, 73; Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 475; Berneker 26).^[1]

antidrog adj. inv. Contra stupefiantelor ◊ „Poliția vamală italiană a capturat o cantitate de 120 litri ulei de hașiș [...] Această operațiune este apreciată ca una dintre cele mai importante realizate în Europa în ultimii ani, în cadrul luptei anti-drog.” Sc. 7 III 75 p. 6. ◊ „Inspectorii brigăzii anti-drog au reușit să descopere la Terremolinos sediul unui laborator clandestin în care erau fabricate diferite narcotice.” R.l. 19 V 75 p. 6. ◊ „Responsabilii luptei antidrog și, mai ales, cei din S.U.A. știu că, atât timp cât va exista o «supraproducție» în țările latino-americane, va fi dificil de luptat împotriva flagelului.” I.B. 4 VIII 86 p. 8; v. și Sc. 1 V 74 p. 4, Săpt. 10 VIII 82 p. 2, I.B. 12 I 84 p. 8; v. și supermarket (din fr. antidrogue; DMN; FC II 151, 281; DEX-S)

A AVEA am tranz. I. 1) A ține în posesiune; a stăpâni; a poseda; a deține. A avea casă. Câți bani ai? A avea profesie bună. ◊ A avea la dispoziție a utiliza după bunul plac; a dispune. Ce-am avut și ce-am pierdut puțin îmi pasă. 2) A conține în sine. Odaia are două ferestre. Cartea are trei capitole. Butoiul are 100 de litri. ◊ A avea o anumită vârstă a fi de o anumită vârstă. 3) A duce cu sine. Avea în mână o geantă. ◊ A avea numele (sau porecla, titlul) a purta numele (sau porecla, titlul). A avea ceva cu cineva a purta pică cuiva. 4) A percepe cu ajutorul simțurilor. 5) (urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) A fi necesar. Am de transcris un text. ◊ N-are (n-am,... ) decât mă (te, îl...) privește. 6) rar (urmat de o propoziție complementară) A pătrunde cu mintea; a ști. Are cum să iasă din încurcătură. 7) rar A se afla în realitate; a fi; a exista. Are cine mă ajuta. Are cine vorbi. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de suferință, durere fizică sau morală) Are ulcer stomacal. Are mare necaz. ◊ Ce ai? a) ce ți s-a întâmplat? b) ce te doare? N-are nimic! a) nu i s-a întâmplat nimic; b) n-are nici o importanță. 2) (sugerează ideea de a dispune) A avea multă energie. A avea capacitate de lucru. A avea o oră de răgaz. 3) (sugerează ideea de cunoaștere, urmat de o propoziție complementară) Am ce face. Are unde pleca. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): A avea asemănare a se asemăna. A avea bucurie a se bucura. A avea nădejde (sau speranță) a nădăjdui (sau a spera). A avea scăpare a scăpa. A avea un vis a visa. IV. (cu funcție de verb semiauxiliar) Avea să plece. Aveai să fii medic. V. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea perfectului compus) Am văzut. 2) (la formarea unor forme de viitor) Are să ajungă. /<lat. habere

balércă și (Cost.) barilcă f., pl. ĭ (rus. balyrka, rut. barilka, dim. d. barilo, pol. baryla, d. it. barile, fr. baril, butoiaș. Cp. cu holercă). Mold. Butoiaș (30-40 litri). Munt. Garniță de lapte. – Dim. -cúță, pl. e. V. buriŭ.

baniță (banițe), s. f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci și regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numește de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.

BARIL s.m. Unitate de măsură pentru volume în S.U.A. și în Anglia (folosită mai ales pentru produse petroliere), egală cu 158,98 litri. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. baril, cf. engl. barrel].

BARIL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, întrebuințată, în special, în S.U.A. și în Anglia. – Din fr. baril.

BAROCAMERĂ încăpere etanșă în interiorul căreia presiunea și temperatura se modifică în limitele comandate. Barocamerele au forme diferite și volume cuprinse între sute de litri și zeci de m³, putând fi vidate cu ajutorul unor etaje de pompe, simulându-se condiții de mediu de la altitudini mari și chiar din cosmos. Barocamerele sunt utilizate în scopul studierii comportării organismelor vii și a aparatelor în condiții cât mai apropiate de zborul real și pentru antrenamentul personalului navigant de pe avioanele de mare altitudine. Comportamentul este urmărit direct, prin hublouri sau vizoare sau indirect, prin televiziune cu circuit închis și aparate indicatoare.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

biogenerator s. m. (fiz.) ◊ „Noi tipuri de biogeneratori. În Anglia se acumulează anual circa 60 milioane tone de reziduuri agricole. Aceste resturi organice pot constitui o prețioasă materie primă pentru fabricarea de... gaz metan. În scopul valorificării lor au fost create două modele de biogeneratori de gaze, cu un volum de 227 litri și, respectiv, 1362 litri. Confecționate din cauciuc, aceste rezervoare se umplu cu gunoi de grajd. Prin fermentarea acestui gunoi se dezvoltă bacterii care produc apoi gazul metan.” Sc. 14 XI 76 p. 6 (din bio- + generator, probabil după model engl.; DEX-S)

bocaie, s.f. – Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALR 1971: 311). – Probabil din bocal „pocal; vas” (< srb. bokal).

burcút n., pl. urĭ (ung. borkút, care nu e compus din bor, vin și kút, izvor, ci vine d. rut. borkut și burkut, borviz, d. búrkati, a clătina, a clocoti [ca apa cînd izvorăște], búrhati, a țîșni, rudă cu bîrcîĭ. V. bîrcîĭ). Mold. Sud. Butelie de un litru (fiindcă apele minerale ungurești se aduceaŭ în buteliĭ care se întrebuințaŭ foarte mult pe urmă, ca și azĭ). Trans. nord. Maram. Borcut, borviz. V. clondir.

BUȘEL s.m. Unitate de măsură pentru capacități, engleză și americană, egală cu aproximativ 36 de litri. [Pl. -li, scris și bushel. / < engl. bushel].

BUȘEL, bușei, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri. – Din engl. bushel.

*butélie f. (fr. bouteille, d. lat. bŭtticula, dim. d. bŭttis; it. bottiglia. V. bute). Garafă, burcut, vas de sticlă cu gîtu strîmt în capacitate de un litru. Conținutu luĭ: o butelie de vin. Butelia de (saŭ de la) Levda, un fel de condensator electric în formă de butelie (inventat la 1746 de treĭ Olandejĭ din Leyda). Și butelcă, pl. ĭ (rus. butýlka, pol. butelka).

*calorie f. (fr. calorie, d. lat. calor, căldură). Fiz. Cantitatea de căldură necesară să rîdice c’un grad centigrad temperatura unuĭ litru de apă.

camion-cisternă s. n. Camion care servește la transportul lichidelor ◊ „Un camion-cisternă conținând 22500 litri de whisky a fost furat la Montreal, în timp ce șoferul vehiculului dormea într-un motel.” R.l. 8 III 67 p. 6. ◊ „A fost nevoie de 19 ore de efort deosebit din partea pompierilor [...] pentru a transborda conținutul vagonului deteriorat în camioane-cisterne.” R.l. 3 VII 76 p. 6. ◊ „Explozia unui camion-cisternă care transporta propan pe autostrada trans-canadiană [...]” R.l. 19 X 84 p. 6; v. și I.B. 13 VI 73 p. 4, R.l. 16 V 74 p. 6, 12 VII 78 p. 6 (din camion + cisternă, după fr. camion-citerne; PR 1949; FC I 47; DT)

camping-caravaning s. n. ◊ „Automobil Clubul Român pune la dispoziția turiștilor, din țară și peste hotare, cupoane hoteliere sau «camping-caravaning», în baza cărora pot să-și stabilească itinerariul și programul de concediu. Fiecare cupon dă dreptul la 5 litri benzină gratuit, cazare în hoteluri și locuri de popas – și jumătate de pensiune.” R.l. 26 IV 77 p. 5 [pron. chemping-caravaning] (din fr. camping + fr. caravaning, care este un fals anglicism; v. DMN s. v. caravan[n]ing; DHLF 1971, DMC 1978)

cántă f., pl. e (sîrb. ung. kanta, d. germ. kante și kanne. V. cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. V. polomeac.

căldare, căldări, s.f. – 1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat și păstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea mică are 33 de litri; căldărușa sau ceaunașul, de 6 l, servește pentru făcut coleșă (Georgeoni 1936: 75). – Lat. caldaria „cazan pentru încălzirea apei la băi”.

căpună, căpune, s.f. (reg.) vas din doage de molid (de 4-8 litri) pentru scoaterea apei.

CENTILITRU s. m. măsură subdivizionară de capacitate, a suta parte dintr-un litru. (< fr. centilitre)

*centilítru m. și n., pl. e (centi- și litru). Aritm. A suta parte dintr’un litru.

CENTILITRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru. – Fr. centilitre.

CENTILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CENTILITRU s.m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru. [Cf. fr. centilitre, it. centilitro].

centilitru m. a suta parte dintr’un litru.

CENTILITRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru. – Din fr. centilitre.

chiag n. 1. stomac de miel sau de vițel, uscat și conservat, care servește la închegarea repede a laptelui, la separarea cașului de zer: un gram de chiag poate închega treizeci litri de lapte; 2. fig. putere fizică: a avea, a prinde chiag. 3. fond, capital: ai chiag destul; 4. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor: chiag, ciur, ghem și ierbar; 5. în pescărie, total de trei perimete. [Lat. COAGULUM, printr’un intermediar *CLAGUM].

chilă, chile, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.

CHILĂ¹ ~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

CHILĂ¹, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

chilău (-ăi), s. n. – Ciocan de lemn, mai. Pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk „tîrnăcop”. – Der. rom. indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovație expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”. Der. chilom, s. n. (mai, ciocan; lovitură de pumn), din tc. külünk, cf. sb. ćulum; chilăviță, s. f. (Banat, Olt., sapă, săpăligă); chilos (var. pilos), adj. (încăpățînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general der. de la pilă prin aluzie la marea sa rezistență (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, s. n. (mai), de la var. tc. külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecție”, mold. pilug, s. n. (pisălog de piuliță); chilimboț, s. m. (bulgăre, boț, grunz; băiețel, mucos), der. expresivă în care se combină *chil- „cocoloș” cu boț; chiloman, s. m. (om robust și rotofei), cu suf. expresiv -man, cf. gogoman, hoțoman, cotoșman; chiloman, s. n. (larmă, scandal, hărmălaie; Arg., kil, litru), pentru al cărui semantism cf. sp. pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, BL, III, 186 și V, 57; cf. DAR), a fost explicat greșit prin chilogram (Pușcariu, Dacor., IV, 137), sau prin țig. keliben „joc, dans”, gen. pl. kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).

CHILOGRÁM, chilograme, s. n. v. KILOGRAM. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme. – [DEX ’98]

*chilolítru m. saŭ și n., pl. i (chilo- și litru). Măsură de capacitate de o mie de litri.

CHILOLÍTRU, chilolitri, s. m. v. KILOLITRU. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. (sil. -tru) [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre. – [DEX ’98]

CINZEACĂ ~eci f. 1) Veche unitate de măsură pentru lichide egală cu 0,16 litri. 2) Vas de sticlă cu această capacitate. /Din cincizeci

CINZEACĂ, cinzeci, s. f. Unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 litri. ♦ Sticluță care are această capacitate și în care se servește o băutură alcoolică; conținutul unei astfel de sticluțe; (reg.) sângeapă. – Din cincizeci.

cinzeacă s.f. 1. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru băuturi (1/8 dintr-un litru). 2. (reg., înv.) o întindere de pământ de 200 de stânjeni pătrați.

cĭúblă f., pl. e (var. din cîblă). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri și întrebuințat la măsurat lucrurĭ uscate. Cantitate egală cu cuprinsu uneĭ cĭuble.

clondír n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri și kryondiri [scris -ntiri], d. krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg. krondil și krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui: un clondir de vin. – La început s’a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V. urcĭor și damigeană.

cofă (cofe), s. f. – 1. (Trans., înv.) Strachină, blid. – 2. Găleată de lemn. – 3. Măsură de capacitate înv., pentru lichide, în valoare de 1,33 litri. – Mr. cofă, megl. covă. Cuvînt care apare în multe limbi, pare a fi intrat în rom. pe mai multe căi în același timp; bg., sb. kova, kofa, ngr. ϰάφα „coș”, tc. kova, alb. kofé, rut., mag. kofa. Pare a fi vorba de gr. ϰάφινος, de unde arab. quffa și de aici lat. med., sp. cofa, it. coffa (Battisti, II, 1002), germ. Kufe (săs. Kof). În rom. poate proveni din bg., sb. sau mag., sau din toate trei dintr-o dată. Pare cuvînt identic cu cof, s. n. (albie, coastă, parte), puțin folosit; cf. și cofer, s. n. (găleată, coș de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Küfer. Cf. cufăr. Der. cofar, s. m. (persoană care face sau vinde găleți), după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufár; cofări, vb. (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofăriță, s. f. (femeie care vinde fructe de pădure); cofaș, s. m. (Munt., mincinos, înșelător) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa „a descoperi minciunile cuiva”, a duce cu cofa „a amăgi” (explicația din DAR, plecîndu-se de la cofar, pare greșită); covă, s. f. (borcan, cană), provine din tc., ca și în megl.

cofér (Munt. vest), șofér (Olt.) și șoféĭ (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată, infl. de cofeĭ. V. șuflă). Căuș făcut din doage legate cu cercurĭ de lemn și prevăzut c’o coadă lungă de vre-o doĭ metri de scos borhotu ferbinte din cazan. Munt. est. Cantă, cănată, ghĭum, vas metalic (cu saŭ fără capac) care conține 6-8 litri și servește la adus și la ținut apă în casă. Fam. Iron. Stacan (ceașcă saŭ pahar mare): bem cu coferu, c’așa ne e felu (Loc.). Trans. șofeĭ. Cofiță. V. și bracacĭ, doniță, găleată, meredeŭ, mertic, șiștar.

CONGIU s. n. (la romani) unitate de măsură pentru lichide de aproximativ trei litri. (< lat. congius)

CONGIU s.n. (Ist.) Unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius].

*cóngiŭ n. (lat. congius). La Romanĭ, o măsură p. lichide (3 litri și 1ǀ4).

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

*cop n., pl. urĭ (ung. köpü, putineĭ, stup. Cp. și cu copaĭe, cofă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. lichide (Iorga, Negoț. 117). Azĭ. Nord Covată maĭ lată (une-orĭ rătundă și cu coadă). – În Tut. cob, oală de vin (1 litru). V. chersîn.

cop (copuri), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide și produse solide, egale cu un litru. – 2. Călcîi. Săs. kôp „pahar” (Borcea 183). În Trans. Scriban preferă să plece de la mag. köpü, „butoi”.

COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. – Din rus. kop.

corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.

coreț (corețe), s. n. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru produse solide, echivalînd aproximativ cu o sută de litri. Rut. korec (DAR).

*cótilă f., pl. e (lat. cótyla și cótula, d. vgr. kotýle, cavitate, ceașcă, o măsură de un sfert de litru). Anat. Cavitatea unuĭ os în care se îmbucă un condil (ca femuru în osu basinuluĭ). – Fals cotílă (fr. cotyle).

cotilă, cotile, s.f. (înv.) măsură de capacitate de un sfert de litru.

*cubéz v. tr. (fr. cuber). Înmulțesc un număr de doŭă orĭ cu el. Evaluez în unitățĭ cubice un volum: acest butoĭ cubează 300 de litri.

CUPĂ¹, cupe, s. f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conținutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă¹ (1), care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă¹ (3). 4. Piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium). – Lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa.

CUPRINDE vb. 1. v. îmbrățișa. 2. a apuca. (L-a ~ în brațe.) 3. v. conține. 4. a include, a îngloba. (Vechea Galie ~ și Belgia de astăzi.) 5. a avea, a conține. (Cartea ~ ilustrații.) 6. v. conține. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 în 8 se ~ de două ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. încăpea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a îmbrățișa. (Cât ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. copleși. 12. v. răzbi. 13. a(-l) copleși, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ amețeala.) 15. v. trece.

damigeánă f., pl. ene (ngr. dametzána, d. it. damigiana, care v. din pv. damajano, de unde și fr. dame-jeanne). Mare butelie sferică (10-40 de litri) de ordinar învălită în împletitură de vărguțe. – Și demi- și dimi-. V. galon 2.

decalitru m. măsură de capacitate de zece litri.

DECALITRU s. m. unitate de măsură pentru volum, de 10 litri. (< fr. décalitre)

*decalítru m. (deca- și litru). Măsură de zece litrĭ. Conținutu eĭ.

DECALITRU s.m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10 litri. ◊ Dublu-decalitru = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; (concr.) vas cu capacitatea de 20 de litri. [Cf. fr. décalitre].

DECALITRU, decalitri, s. m. Unitate de măsură pentru volum egală cu zece litri. – Din fr. décalitre.

DECALITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității egală cu zece litri. /<fr. décalitre

decilitru m. o zecime dintr’un litru.

DECILITRU, decilitri, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru volum, egală cu a zecea parte dintr-un litru. – Din fr. décilitre.

DECILITRU s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru volum, a zecea parte dintr-un litru. (< fr. déclitre)

DECILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității egală cu a zecea parte dintr-un litru. /<fr. décilitre

DECILITRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru capacități, reprezentînd a zecea parte dintr-un litru. [Cf. fr. décilitre].

*decilítru m. și n., pl. e (déci- și litru). A zecea parte dintr’un litru. S.n., pl. e. Vas care cuprinde această cantitate.

dram n., pl. urĭ (ngr. drámi, mgr. dramí, o măsură de greutate la medicĭ, vgr. drahmé, drahmă; vsl. drahma, dragma, bg. srb. dram). O veche măsură de capacitate, a suta parte din litră (în Munt. = 0,00380 din litru, în Mold. = 0,00322). O veche măsură de greutate, a suta parte din litră (în Munt. = 3 gr. 1797, în Mold. = 3 gr. 2275). Fig. Mică cantitate: un dram de minte.

DUBLU², -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

ectolitru m. măsură de capacitate conținând 100 litri.

*ectolítru m. (ecto- și litru). O sută de litri.

fârtai, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert”; Din magh. fertály (Bud 1908).

fedeléș n., pl. e (ung. fedeles, cu capac). Est. Cofă saŭ putinică (botă) cu fundu eliptic în care plugariĭ duc apă de băut purtînd-o în spate legată țeapăn cu niște funiĭ saŭ curele. Adv. A lega fedeleș (burduf, cobză), a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca. Vest. Butoĭaș portativ (de 5-10 litri) de dus apă saŭ vin. Prov. Porculuĭ să nu-ĭ daĭ să bea din fedeleș, pe țopîrlan să nu-l tratezĭ prea bine, să nu-ĭ daĭ nas. Vest. Ospăț oferit de socri orĭ de mire în ajunu nunțiĭ (Iov. 146). O horă și melodia eĭ.

fel (feluri), s. n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s. f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliușag, s. n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine fele, s. f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru).

FELE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé.

féle f. (ung. féle. V. fel). Vest. Jumătate de litru: o fele de țuĭcă.

FERDELĂ, ferdele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 de litri; p. ext. conținutul acestei măsuri. [Var.: felderă s. f.] – Din săs. fyrdel.

ferdelă, ferdele, s.f. (reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 litri; conținutul acestei măsuri; baniță, mierță, șinic, dimirlie. 2. măsură la vânzarea lânii. 3. (la pl.) zone ale unui sat fixate de flăcăi. 4. parte a șurii.

ferdeleț, ferdelețe, s.n. (reg.) măsură de capacite de 2 1/2 litri.

ferie (ferii), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.

firtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).

fîș interj. – Exprimă șuieratul sau fluieratul. – Var. fîșt, interj. (exprimă zgomotul unei mișcări rapide și scurte); fliș, interj. (exprimă șuieratul). Creație expresivă, cf. Pușcariu, Dacor., I, 86; Iordan, BF, VII, 257. – Der. fîșîi (var. fîș(f)ăi, fîș(f)îi, fîșcii, foș(f)ăi, fojgăi, foșcălui), vb. (a șuiera, a vibra; a trosni; a mișuna); fîșcii, vb. (Mold., a vorbi printre dinți); fîșni (var. foșni, foșnăi), vb. (a șuiera); fîșiială (var. fîșîială, fîșneală, foșcăială, fojgăială; fîșiitură, fîșcîitură, foșnitură, foșcăitură), s. f. (trosnet, șuierat); fîșîitor (var. foșnitor, fojgăitor, foșcăitor), adj. (care foșnește); fișcă, s. f. (nuia, bici); fișcăi, vb. (Trans., a șuiera); fîșcău, s. n. (Bucov., iarbă); fiștigoaie, s. f. (trișcă); foșnet, s. n. (șuier, zumzet, trosnet), în loc de foșnit, alterat ca sunet, răcnet, etc.; fîșneț, adj. (ager; cu sensul de „mîndru” pe care îl propune DAR nu ne este cunoscut). Fiștoc (var. sfiștoc), s. n. (mătăuz; mănunchi) este un der. de la fișcă, cu suf. -oc. Prin metateză s-a obținut șfichiu, s. n. (pleasnă de bici), numit astfel fiindcă face să pocnească biciul (după Cihac, II, 338, din ceh. švih „lovitură de bici”; după Scriban, din sl. sŭvitŭkŭ „tăietură, secționare”); der. șfichiui, vb. (a biciui, a mușca, a răni); șfichiuială, s. f. (mușcătură). De la var. fliș (cu l expresiv, cf. flacără, flămînd), provin: flișcă, s. f. (trișcă; palmă, lovitură; femeie vorbăreață); frișcă, s. f. (nuia; palmă, lovitură; codobatură; smîntănă bătută; fată frumoasă, mîndrețe de fată), alterare a cuvîntului anterior (pentru sensul de „smîntănă bătută”, cf. fr. crême fouettée); trecerea semantică la „fată frumoasă” este firească, prin intermediul noțiunii de „lucru excelent”; cf. sp. guayabo, Iordan, BF, VII, 265); flișcui (var. flișcăi, flișchii), vb. (a șuiera; a biciui); flișcoaie, s. f. (trișcă); fliușcă, s. f. (trișcă; femeie certăreață; măsură de capacitate pentru băuturi alcoolice, în valoare de un sfert de litru), ultimul sens prin încrucișare cu germ. Fläschchen „sticluță”; fliușcar, s. m. (bețiv). Cf. fleur, fluștura.

GALON¹ ~oane n. 1) (mai ales în țările anglofone) Unitate de măsură a volumului (egală cu circa 4 litri). 2) Garafă pentru băuturi având o asemenea capacitate. /<fr., engl. gallon

GALON², galoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru capacitate folosită în țările de limbă engleză și egală cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticlă mai mare în care se păstrează băuturi. [Pl. și: (m.) galoni] – Din fr. gallon.

2) galón n., pl. oane (ngr. galóni, it. gallone, fr. gallon, d. engl. gallon, care cuv. vine d. vfr. galon și gallon, de orig. neșt.). Butelie mare de 4-6 litri. În Anglia o măsură de 4 litri și 54 de centilitri. V. garafă, damigeană.

garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ’a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).

găleată (găleți), s. f. – 1. Vas de lemn, căldare. – 2. Vas, recipient. – 3. Veche măsură de capacitate, pentru lapte (15,12 litri), brînză (6,3 kg) și cereale (80 litri). – 4. Dare la fisc, pe cereale, introdusă de Mihnea II, în 1585. – 5. (Arg.) Buzunar. – Mr. găleată, megl. găletă. Lat. gallĕta (Candrea, Rom., XXXI, 311; Densusianu, Filologie, 447; Candrea, Éléments, 73; Pușcariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656; DAR; Battisti, III, 1752). Cf. alb. galetë, it. galleta, v. fr. jaloie. Der. din lat. calathus (Philippide, Principii, 66) pare greșită. Mag. galéta, ceh., slov. galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al rom.), pol. gialeta, gieleta (care, după Miklosich, Wander., 22, ar proveni din rom.), par bazate pe lat. med. galleta (Berneker 292); Candrea, Elemente, 401, la consideră că provin din rom.

găleată, găleți s. f. (intl.) 1. buzunar. 2. (tox.) instrument artizanal de filtrare a fumului, confecționat dintr-o jumătate de sticlă de plastic de doi litri și o sticlă de un litru. 3. (er.) vagin supradimensionat.

gâf, s.m. (reg.) 1. Covată mică. 2. Măsură de 3 litri pentru luat vama la moară.

HALBĂ ~e f. 1) Cană specială (de o jumătate sau de un sfert de litru) din care se bea bere. 2) Cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. /<germ. Halbe

HALBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe)

HALBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe].

halbă f. o jumătate litru (de bere): o halbă de bere. ISP. [Nemț. HALBE; termen introdus de chelnerii austriaci (v. chelner și țal)].

HALBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din germ. Halbe.

halbă (halbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă).

*hálbă f., pl. e (germ. ein halbes [liter], jumătate [de litru]. Cp. cu pol 1). Mare pahar de bere de vre-o jumătate de litru. Conținutu luĭ: a bea o halbă.

HECTOLITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității, egală cu 100 de litri. /<fr. hectolitre

HECTOLITRU, hectolitri, s. m. Unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 de litri, folosită mai ales pentru măsurarea cerealelor. [Abr.: hl] – Din fr. hectolitre, germ. Hektoliter.

HECTOLITRU s. m. unitate de măsură pentru volume, de 100 de litri. (< fr. hectolitre)

hemodiluție s. f. (med.) Diluția sângelui ◊ „Prin noua metodă se ia un litru de sânge de la pacient când operația începe și i se infuzează înapoi la sfârșitul acesteia. Conținutul în hemoglobină [al sângelui] în timpul operației scade cu 30 la sută, procedeul fiind numit «hemodiluție extremă». Prin această metodă hemoragia din timpul și după operație se reduce la jumătate, iar necesitățile de sânge de la donator se reduc cu două treimi.” R.l. 27 XII 79 p. 6 (din fr. hémodillution, engl. hemodilution)

HIDROMODUL, hidromoduli, s. m. Debit de apă exprimat în litri pe secundă, necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar, calculat pentru fiecare cultură agricolă. – Din fr. hydromodule.

ibríc n., pl. e (turc. ar. ibrik, de unde și ngr. briki, bg. ibrík, pol. imbryk). Vas de metal (2-3 litri) de turnat apă cînd te spelĭ în lighean (azĭ înlocuit de cana smălțuită saŭ de porțelan). Vas de alamă saŭ de tinichea (cel mult ½ litru) cu coadă lungă de făcut cafea ș. a.: pune ibricu (adică: de cafea la foc!).

inch s. (anglicism) Unitate pentru măsurarea lungimilor egală cu 2,54 cm ◊ „A apărut [în Anglia] este drept, sistemul metric, dar yardul sau inchul nu s-au lăsat cu totul învinși [...] Cea mai dârză rezistență o depune însă pintul (unitate pentru măsurarea lichidelor, egală cu 0,57 litri), care n-a făcut încă nici o concesie litrului.” I.B. 7 VI 76 p. 8 [pron. inci] (din engl. inch; DEX-S)

iție, iții, s.f. – (înv.) Măsură veche pentru lichide; făcea șase decilitri și ceva (Bud 1908; Țiplea 1906). Trei iții făceau 2 litri: „Să bem vin cu iția, / Să ne-mpărțim dragostea” (Papahagi 1925: 203). – Din magh. icce (Bud, Țiplea).

jumătate (jumătăți), s. f. – 1. Fiecare din cele două părți egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părți egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiță. – 4. Soț, consort. – Var. vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. Lat. mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem și cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucișarea cu gr. ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Der. din lat. a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte alb. giymës, giymësë „jumătate” (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, alb. giymë (< gr. ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); și de aici rom. jumătate, prin der. cu suf. -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea s › t, este ciudat paralelismul între alb. gj (ghi) față de rom. g › j (cf. alb. gemp, rom. ghimpe, alb. güs, rom. ghiuj, etc.). Der. jumătăți (var. înjumătăți, jumătăța), vb. (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate).

JUMĂTATE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) juma, jumate s. f.] – Et. nec.

JUMĂTATE ~ăți f. 1) Fiecare dintre cele două părți egale în care poate fi împărțit un întreg. ◊ ~ de măsură măsură incompletă, parțială. Pe (sau în) ~ a) în două părți egale sau aproximativ egale; b) parțial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de măsură a capacității sau a greutății, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătății] /Orig. nec.

KILOGRAM s. 1. chil, kil, kilo. (Un ~ de făină.) 2. (impr.) litru. (Un ~ de lapte.)^[1]

KILOGRÁM (< fr. {i}) s. n. Unitate de măsură a masei (simbol: kg), egală cu masa etalonului format dintr-un cilindru de platină aliată cu iridiu, denumit „kilogram internațional” și păstrat la Sèvres (Franța); este aproximativ egal cu masa unui litru de apă. ◊ K. forță = unitate de măsură a forței (simbol: kgf), egală cu greutatea unui corp de masă de un kilogram, adică 9,81 N. ◊ K. forță-metru = unitate de măsură a energiei (simbol: kgf:m), egală cu 9,81 J. ♦ (Impr.) Litru.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate fundamentală de măsură a masei, egală cu masa unui litru de apă distilată la temperatura de 4°C. [Sil. -lo-gram]^[1]

kilolitru m. măsură de capacitate de o mie de litri.

KILOLITRU ~i m. Unitate de măsură pentru capacități egală cu 1000 de litri. /<fr. kilolitre^[1]

KILOLITRU, kilolitri, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre.

KILOLITRU s. m. unitate de măsură pentru volume, de 1000 de litri. (< fr. kilolitre)

l (METR.), simbol pentru litru.

lat (lată), adj. – 1. Larg, spațios. – 2. Amplu, întins. – 3. Plan, plat. – 4. (Arg.) Grav, serios (mai ales în expresia e lată „treaba-i serioasă”). – 5. Emfatic, bombastic, umflat. – 6. (Adv.) Ca o piatră, ca o greutate moartă. – 7. (S. n.) Lățime. – 8. (S. n.) Partea plană a unui obiect. – 9. (S. n.) Lățimea sabiei. – 10. (S. m.) Lățimea unei țesături. – 11. (S. m.) Plastron de cămașă, piept. – 12. (S. m., Arg.) Orez. Lat. latus (Pușcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935; DAR), cf. it. lato, prov. lat, sp. lado, cu uz subst. (cf. totuși Dante, I, XIII, 13; ali hanno late; v. sard. lata „lățime” (Atzori 212); bearn., lat. „larg”). E sinonim și concurent cu larg. Pentru sensul 11, care se folosește mai ales la pl., Bogrea, Dacor., IV, 826 și DAR pornesc de la germ. Latz „corset, piept”; dar e evident că-i vorba de o aplicare specială a sensului 10, cf. fr. largeur, sp. ancho, ca termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, cf. sp. ladilla. Der. lătîi (var. Banat latîńu), adj. (turtit, plat); lătăreț, adj. (turtit, plan; bîlbîit); lătăreț, s. m. (varietate de scrumbie, Scomber pelamys); lătăreață, s. f. (Trans., măsură de un sfert de litru); latiță, s. f. (plantă nedeterminată, cu frunze late); lăteață, s. f. (varietate de șobolani de cîmp, Myoxus glis); lateș, adj. (cu coarne desfăcute); lătăuș, s. m. (nimfa țînțarului, Culex pipiens); lătete, s. n. (Banat, scîndură); lățiș, adv. (oblic, în sensul lățimii); lătîng, adj. (rar, interminabil, fără sfîrșit), cu un suf. neuzual, cf. nătîng; lăți, vb. (a lărgi; a turti, a netezi; refl., a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la lat, dar cf. lat. latesco (Pușcariu 48; Candrea-Dens., 956); lăție, s. f. (înv., extensiune); lățime, s. f. Cf. latură. În compusele bucălat, codălat, -lat nu este adj. (cf. Spitzer, Dacor., V, 332 și REW 4934), ci suf. -at cu infix expresiv.

LITRAJ s. n. capacitate măsurată în litri a unui recipient. ◊ capacitate cilindrică a unui motor. (< fr. litrage)

LITRAJ n. 1) Capacitate a unui recipient măsurat în litri. 2) Capacitate cilindrică a unui motor. /<fr. litrage

LITRAJ s.n. Capacitate măsurată în litri pe care trebuie s-o aibă o parte dintr-un lichid. ♦ Capacitate cilindrică a unui motor. [< fr. litrage].

LITRAJ, litraje, s. n. Capacitate a unui recipient măsurată în litri. ♦ Capacitate cilindrică a unui motor. Automobil de mic litraj. – Din fr. litrage.

litră (litre), s. f. – 1. Măsură veche de greutate egală cu un sfert de oca (318 g în Munt., 323 g în Mold.). – 2. Veche măsură de capacitate, egală cu un sfert de oca (380 ml în Munt., 320 ml în Mold.). – 3. Sfert de kg sau litru. – Mr. litră. Ngr. λίτρα (Meyer 247; Tiktin; Vasmer, Gr., 90), cf. v. sb. lĭtra, tc., bg. litra, alb. ljitrë. Sec. XVII, pop. cu ultimul sens. Este dublet al lui litru, s. m., din fr. litre. Cf. liră.

LITRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.

lítră f., pl. e (ngr. și vgr. litra: vsl. rus. sîrb. litra. V. litru, livră, deliberez, echilibrez, nivel). O veche măsură de greutate egală cu un sfert de oca (în Munt. 317 grame și 965 de miligrame, și în Mold. 322 de grame și 750). O veche măsură de capacitate (întrebuințată de popor și azĭ la lapte) egală cu un sfert de oca (în Munt. 380, în Mold. 320 mililitri). A lua litra de coadă, a ajunge bețiv.

LITRĂ ~e f. 1) pop. Unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. Unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra

LITROMETRU s. n. aparat pentru măsurarea cantității și debitului de combustibil de bord al unei aeronave. (< litru + -metru²)

LITRU s.m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală aproximativ cu volumul unui decimetru cub de apă distilată. 2. Vas de această capacitate. // -litru – element secund de compunere savantă, cu semnificația „litru” (folosit mai ales la formarea multiplilor și a submultiplilor acestei unități de măsură). [< fr. litre, it. litro, cf. gr. litron].

litru s. m. (sil. -tru), art. litrul; pl. litri, art. litrii; simb. l

*lítru m. și n., pl. urĭ și e (cuv. format de savanțĭ d. vgr. litra, litră). Unitatea măsurilor de capacitate, cu o capacitate egală cu a unuĭ decimetru cub, și care p. lichide e un vas de doŭă orĭ maĭ înalt de cît gros, ĭar p. grîne și unele lichide maĭ groase (lapte, unt-de-lemn) tot așa de înalt cît și de gros. Conținutu unuĭ litru: a bea un litru de vin. – Multipliĭ litruluĭ sînt deca-, ecto-, chilo- și mirialitru, ĭar submultipliĭ: deci-, centi- și mililitru. V. metric.

LITRU ~i m. Unitate de măsură pentru capacitate, egală aproximativ cu volumul unui kilogram de apă. [Sil. li-tru] /<fr. litre

LITRU s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu un dm³. (< fr. litre)

LITRU s. (impr.) kilogram. (Un ~ de lapte.)

litru (li-tru) s. m., art. litrul; pl. litri, art. litrii; simb. l

LITRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

*lívră f., pl. e (fr. livre, d. lat. libra, care vine d. vgr. litra. V. liră, litră, litru). În Francia, numele uneĭ vechĭ unitățĭ de greutate care, la Paris, era de vre-o 490 de grame și pin care azĭ poporu înțelege „jumătate de chilogram” (în Germania pfund). Tot în Francia, vechĭu nume (uzitat și azĭ) al franculuĭ (în Italia lira). Rar. Lira engleză.

MAGNEZIEMÍE (< fr.) s. f. Concentrație de magneziu din sânge sau din serul sangvin. La om este normal c. 35 mg la litrul de sânge sau 20-25 mg la litrul de ser.

manercă, manerci, s.f. (reg.) garniță, bidon; butoiaș de 10-15 litri.

*medímn n., pl. e (vgr. médimnos). La vechiĭ Grecĭ, baniță egală cu 25 de litri și 82 c.l.

MEDIMNĂ s.f. Unitate de măsură din vechea Atenă, cu o capacitate de circa 52 de litri. [< gr. medimnos, cf. fr. médimne].

mertic (mertice), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).

merță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear.

*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.

microautomobil s. n. (transp.) Automobil de dimensiuni mici ◊ „Microautomobil” Mag. 10 IX 66 p. 3. ◊ „Pentru uzul celor ce vor poposi în capitala Poloniei, vor fi puse în circulație, în chip de taxiuri, un număr de microautomobile electrice.” Sc. 1 V 74 p. 6. ◊ „Acest microautomobil consumă aproximativ un litru de benzină la suta de kilometri și costă 250 de dolari [...] A fost construit de American Motor Co. pentru experimentări [...]” R.l. 25 IX 75 p. 6 (din micro- + automobil; DT)

MICROLITRU s. m. unitate de măsură, a milioana parte dintr-un litru. (< fr. microlitre)

MICROLITRU s.m. Unitate de măsură, egală cu a milioana parte dintr-un litru. [Cf. fr. micro-litre].

MILILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității egală cu a mia parte dintr-un litru. /<fr. millilitre

MILILITRU, mililitri, s. m. Unitate de măsură pentru volum, reprezentând a mia parte dintr-un litru. – Din fr. millilitre.

*mililítru m. (mili- și litru). A mia parte din litru.

MILILITRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru capacități, care reprezintă a mia parte dintr-un litru. [Cf. fr. millilitre].

MILILITRU s. m. unitate de măsură pentru capacități, a mia parte dintr-un litru. (< fr. millilitre)

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.

*mirialítru m. (d. vgr. mýrioi, zece miĭ, și litru). Zece miĭ de litri.

MIRIALITRU, mirialitri, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10000 de litri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myrialitre.

MIRIALITRU s. m. unitate de măsură pentru capacități, de 10000 de litri. (< fr. myrialitre)

MOLAR², -Ă adj. referitor la mol¹. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)

MOLARITATE s. f. concentrație a unei soluții dată de numărul de moli¹ dizolvați într-un litru de solvent. (< fr. molarité)

moșoáĭcă f., pl. e (d. moțĭ, adică „oală care se dă de pomană la moșĭ”. Cp. și cu rus. mošónka, dim. din mošná, pungă). Mold. sud. R. S. Ulcică de vre-o jumătate de litru: Țiganca ceru o moșoaĭcă cu apă (VR. 1916, 1-3, 163).

NORMAL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

ocá (Munt.) și ócă (Mold.) f., pl. tot ocá și ocă (turc. oka și okka [ar. ukiia, vgr. ugkia, d. lat. úncia], ngr. bg. sîrb. oká, ung. oka, rus. óko [mold. ocă]. V. uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288). A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold. oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt. ocalele, ĭar îld. ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob. oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.: o ocă, doŭă ocă, inuzitat doŭă ocĭ, dar toate ocile.

OCA ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

OCA, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ocă s. f.] – Din tc. okka.

OLD FAITHFUL [əuld fəiθful] („Bătrânul fidel”), celebru gheizer din NV S.U.A., în parcul național Yellowstone, în cadrul celei mai mari concentrări de gheizere din lume (c. 300). Are o medie de erupție de 65 minute (rareori +/- 21 minute), fiind gheizerul cu cele mai constante erupții din lume (45-55 mii de litri de apă și aburi la o înălțime între 27 și 54,8 m). Denumirea i-a fost dată (1870) de către generalul Henry D. Wasburn în timpul expediției de cercetare a parcului.

OSMOL s. m. unitate de măsură a presiunii osmotice, presiunea exercitată de o moleculă-gram asupra unui corp neionizat dizolvat într-un litru de apă. (< fr. osmole)

OXALEMÍE (< engl.) s. f. Prezența în sânge a acidului oxalic sau a oxalaților. Concentrația normală la om este de 2 mg la litrul de plasmă; ea crește (hiperolaxemie) în gută, astm, tulburări metabolice, ceea ce duce la infiltrarea difuză a oxalaților în țesuturi (oxaloză).

patru num. – Cifra de după trei. – Mr., megl. patru, istr. pǫtru. Lat. quattuor (Pușcariu 1289; Candrea-Dens., 1361; REW 6945), cf. it. quattro, fr. quatre, sp. cuatro. – Der. al patrulea, num.; patruzeci, num.; împătri, vb. (a înmulți cu patru); pătrar (var. pătrărel), s. m. (cal de patru ani); pătrar, s. n. (sfert); pătrare, s. f. (Mold., sfert; Trans., măsură de capacitate de circa patru litri), pe care Pascu, Beiträge, 22, îl derivă din lat. *quartāria; pătrat (var. patrat), s. n. (formă geometrică cu laturi egale); pătrățele, s. f. pl. (pătrate mici); pătrime, s. f. (a patra parte); pătrișor, s. m. (pătrat de tipar); patrulater, s. n. (poligon cu patru laturi), după fr. quadrilatère, de unde și Cadrilater, s. m. (regiune din S. Dobrogei, aparținînd Romîniei între 1913 și 1940).

pâlcă, pâlci, s.f. (reg.) oală mică (de o jumătate de litru).

penețe(ce)dist, -ă s. m. f., adj. (pol.) Membru al PNțCD ◊ „C.V. susține că mi-aș fi încurcat picioarele «prin cablurile penețediste, scoțând din priză o porta-voce».” Ad. 5 V 90 p. 5. ◊ „Aici au consumat împreună (ca să vezi fraternitate: un penețecedist și un fesenist!) un litru de țuică [...]” Ad. 6 V 90 p. 3 (abreviere din P[artidul] N[ațional] ț[ărănesc] C[reștin] D[emocrat] + -ist)

per prep. (prețul per litru)

pH (< fr.; p. „potențial” + H „hidrogen”) Simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, măsurat cu numărul de ioni-gram de hidrogen existenți într-un litru de soluție; exponent de hidrogen. Caracterizează starea acidă sau bazică a unei soluții (pH 7 este neutru, valorile mai mici de 7 indică aciditate, cele mai mari de 7 caracterul bazic al soluției).

pint s. 1976 (anglicism) Unitate pentru măsurarea lichidelor, egală cu 0,57 litri v. inch (din engl. pint; D.Am)

pintă, pinte, s.f. (înv. și reg.) măsură de capacitate egală cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conține.

pintă (-te), s. f. – Măsură de capacitate de circa un litru. Mag. pint, pol., slov. pinta (Cihac, II, 255), din germ. Pinte. Rar, în Trans.

plev, -uri, (pleu), s.n. – 1. Cană de tinichea. 2. Măsură de capacitate, echivalent cu un sfert de litru (Lenghel 1979). – Din srb. pleh, magh. pléh „tinichea” (MDA); Din germ. Blech „tinichea”.

polomeac, polomece, s.n. (înv. și reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată.

polomeác și -veác n., pl. ece (bg. poloveák, sîrb. polovnĭak, jumătate de măsură, d. polu-, jumătate. V. poloboc). Olt. Ban. Bracacĭ, căldare (de 10-12 litri) de cărat apă. – În Meh. și polomeacă, f. pl. ece, în Serbia și polomíță, pl. e, jumătate de vadră. V. cantă.

POLOMEAC, polomece, s. n. (Pop.) Căldare mare de aramă, de 10-12 litri, folosită pentru adus apă sau ca măsură de capacitate. [Var.: poloveac s. n.] – Bg. polovjak, sb. polovnjak.

potorișcă, potoriști, s.f. (reg.) 1. unitate de măsură de capacitate egală cu o jumătate de decilitru. 2. (în forma: potolișcă) sticlă de trei sferturi de litru.

recordist, -ă adj. Care stabilește un record ◊ „I.B. este îngrijitorul-mulgător al unui lot de 12 vaci recordiste. În acest lot sunt și vacile Ada (cu o producție record de 12056 litri lapte la lactația a doua), Nina (8401 litri la prima lactație).” R.l. 21 II 77 p. 5 (din record + -ist; DEX-S)

REGALĂ² ~e f. înv. 1) Pahar înalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Conținutul unui asemenea pahar. /Din regal

salinitate, (engl.= salinity), 1. parametru chimic al apelor naturale, apreciat prin masa sărurilor dizolvate în 1 000 g apă, cu condiția ca bicarbonații și carbonații să fi fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile în cloruri, iar substanța organică să fi fost complet oxidată. S. baz. lacustre și marine este influențată de condițiile climatice locale, de circulația apelor în baz. și de aportul de ape dulci. S. medie a oceanelor este de 35‰ dar, în diferite mări, poate varia în limite largi (M. Moartă 288 g/l, M. Roșie 48 g/l, M. Neagră 18-22 g/l etc.). S. apelor marine influențează direct procesul de sedimentare chimică a evaporitelor, posibilitatea de dezvoltare a vieții și, deci, sedimentarea organogenă, depunerea coloizilor și a materialului pelitic în suspensie, evoluția proceselor de diageneză etc; 2. salinitate, facies de ∼, cantitatea totală de săruri dizolvate la un litru de apă de mare, când toți carbonații au fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile înlocuite prin cloruri și materia organică oxidată. Valoarea medie a s. apelor marine este de 35%o (35 g/l). În funcție de s., mediile naturale pot fi separate în f.s., astfel: la valori de S = 0,005%o – f. dulcicol (în ape curgătoare și lacuri); S = 0,05-5%o – f. oligohalin (în lacuri și unele mări închise); S = 5-16,5%o – f. salmastru (în unele mări marginale sau închise – M.Caspică); 16,5-30%o – f. brachihalin (în mări semiînchise – M.Neagră); S = 30-50%o – f. marin normal, S > 50% – f. hipersalin (în lagune și unele golfuri).

sáre f., pl. sărĭ, sărurĭ (lat. sal și sale, vgr. sals, vsl. solĭ; it. sale, fr. sel, pv. sp. pg. sal. V. solniță). O substanță cristalizată care se află în marĭ zăcăminte în pămînt saŭ se obține din apa marină și care e principalul condiment în bucătărie. Fig. Spirit, fineță, calitatea de a plăcea: o vorbă plină de sare. Chim. compus care rezultă din înlocuirea idrogenului unuĭ acid pintr’un metal: turnînd acid sulfuric peste fer, feru se combină cu sulfu, și formează o sare de sulf numită „sulfat de fer”, iar idrogenu dispare în aer. Pl. Sărurĭ volatile care, respirate, îĭ deșteaptă pe ceĭ leșinațĭ. Sare amară, sulfat de magnezie. Sare gemă, sare cristalizată pură scoasă din salină. Pop. Sare (saŭ săricică) de lămîĭe, acid citric cristalizat. Pop. Sarea pisiciĭ, stibiu. Sarea de bucătărie, numită în chimie clorură de sodiŭ, se află în abundanță în natură în marĭ zăcăminte de pămînt (une-orĭ amestecată cu argilă). În soluțĭune cu apa măriĭ (25-26 de grame la litru). Celebre saline sînt: Wielickza (Galiția), Strassfurth (Prusia), Dax (Francia), Cardona (Spania). Uĭoara, Tîrgu Ocnei Vrancea, Slănicu din Prahova și Ocnele Marĭ (România). Sarea din apa măriĭ se obține făcînd să se evaporeze apa marină aruncată pe niște legăturĭ de ramurĭ (cum se face în Francĭa pe malurile Bretaniiĭ, Vendeiĭ și Languedoculuĭ). – Sarea e solidă, incoloră, transparentă și sărată, adică provoacă setea, fiind-că e foarte solubilă în apă, și decĭ se combină cu apa din corp. Ĭa e foarte întrebuințată la bucate, maĭ ales la cele de carne, fiind-că le dă un gust maĭ bun și le apără de putrezire. Se topește la 772 de grade. Se cristalizează în cuburĭ. Constitue principala materie primă a sodiuluĭ, cloruluĭ, aciduluĭ clorhidric, sulfatuluĭ și carbonatuluĭ de sodiŭ și altora. Pisată și amestecată cu gheață, produce frig, și de aceĭa de întrebuințează la făcut înghețată.

sălic, sălice și sălicuri, s.n. (reg.) 1. sticlă de lampă sau de felinar de mână. 2. țoi de rachiu. 3. măsură de capacitate care variază între un sfert și o jumătate de litru.

scripetoterapie s. f. (med.) Tip de terapie folosită pentru recuperare ◊ „Piscina are o capacitate de 7000 litri apă și este dotată cu instalații de scripetoterapie, baie, scări, un panou de baschet. Tratamentul este continuat în sala de kinetoterapie.” R.l. 21 II 75 p. 5 //din scripet + -terapie//

ȘFERȘTAC, șferștace, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de un sfert de litru. – Comp. rus četvertak.

șferștac, șferștace, s.n. (reg.) măsură de capacitate de un sfert de litru.

șineac (-eci), s. n. – (Banat, Olt., Trans.) Măsură de capacitate egală cam cu 10 litri. – Var. șineag, șinic. Sb. šinik (Candrea).^[1]

șopină s.f. (înv.) veche unitate de măsură pentru băuturi (între un sfert de litru și o jumătate de litru); șopă.

știob², știoburi, s.n. (înv.) măsură de capacitate pentru cereale, de aproximativ 5 litri.

tetrapac s. ◊ „La Întreprinderea de industrializare a laptelui din Piatra Neamț a fost pusă în funcțiune o nouă instalație de mare capacitate pentru îmbutelierea laptelui în ambalaje nerecuperabile, denumită «Tetrapac», capabilă să livreze zilnic comerțului circa 10000 pungi din carton cașerat de 0,5 litri.” R.l. 7 IX 76 p. 5. ◊ „În ultimul trimestru al acestui an vom face cunoștință cu câteva noutăți: lapte livrat în tetrapak, un nou tip de ambalaj gen pachet, din carton cașerat.” R.l. 30 IX 77 p. 5 [scris și tetrapak] //din tetra „patru” [colțuri] + pac[het]; LTR//

ulcior¹, -oare, -oară, (urcior), s. n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. În satele de pe valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe valea Izei și Vișeului avem ulcior; „Olul e mai mare (2-4 litri), ulciorul e mai mic (1/2 – 1 1/2 litri)” (Bârsana); „olul are între 1-3 litri, iar ulciorul 1/2 litri” (Rozavlea) (ALR 1971: 311). – Lat. urceolus

*unitáte f. (lat. únitas, -átis). Unime, principiu orĭ-căruĭ număr: nu se adună decît unitățĭ de acelaș fel. Cantitate luată ca măsură comună p. toate cele de acelașĭ fel: unitate de lungime, de greutate, de capacitate (metru, gram, litru). În tactică, detașament după care se numără forța uneĭ armate (batalion, escadron, baterie, ĭar pe apă orĭ în aer batisment orĭ avion. Compania și regimentu îs unitățĭ administrative). Calitatea de a fi unu (în opoz. cu pluralitate): unitatea luĭ Dumnezeŭ. Acord, armonie, unire: unitate de opiniunĭ. Cele treĭ unitățĭ (acțiunea, timpu și locu), în literatura clasică franceză, regule dramatice după care o pĭesă trebuĭe să se desfășoare într’o singură acțiune principală, într’o singură zi și într’o singură casă orĭ cel puțin într’un singur oraș.

1) urcĭór (vest) și ulcĭór (est) n., pl. oare (lat. ŭrcéolus, pop. *urceolus, dim. d. urceus, urcĭor; it. orciuolo, vfr. orçuel, sp. orzuela). Un fel de vas de lut (c’o toartă, cu gîtu strîmt și c’un ciuciur) întrebuințat la ținut apa (saŭ vinu) rece, maĭ ales de plugarĭ. În el încap 3-12 litri. V. clondir și anforă.

vádră și (Trans. des) veádră f., pl. vedre (vsl. bg. vĭedro [de unde și alb. vedră, ngr. Epir védra, turc. vedre, ung. veder], rudă cu vgr. ῾ydría, urcĭor). O veche măsură de capacitate p. lichide egală cu zece oca (în litri: 15,2 în Mold. și 12,88 în Munt. Înlocuită azĭ pin decalitru). Vasu cu care se măsura această cantitate. Olt. Găleată, cĭutură: un puț cu doŭă vedre.

VADRĂ, vedre, s. f. 1. Veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri) 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro.

vadră (-vedre), s. f. – 1. Măsură de capacitate egală cu zece ocale sau cu 12,88 litri în Munt. și 15,2 litri în Mold. – 2. (Olt.) Găleată, căldare. – 3. Un anumit dans popular. – Megl. veadră. Sl. vĕdro (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 442; Conev 63), cf. bg. vĕdro, sb., cr. vedro, rus. vedró, mag. veder, alb. vedrë ngr. βέδρον (Meyer, Neugr. St., II, 16). Este dubletul lui bedearcă, s. f. (strachină de lemn), în Trans., din mag. vederke < veder (Drăganu, Dacor., VIII, 135). – Der. vădrărit (var. vădrit, vedrit), s. n. (măsură de capacitate, dare pe vînzarea vinului, stabilită în Mold. în 1706).