fedeléș n., pl. e (ung. fedeles, cu capac). Est. Cofă saŭ putinică (botă) cu fundu eliptic în care plugariĭ duc apă de băut purtînd-o în spate legată țeapăn cu niște funiĭ saŭ curele. Adv. A lega fedeleș (burduf, cobză), a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca. Vest. Butoĭaș portativ (de 5-10 litri) de dus apă saŭ vin. Prov. Porculuĭ să nu-ĭ daĭ să bea din fedeleș, pe țopîrlan să nu-l tratezĭ prea bine, să nu-ĭ daĭ nas. Vest. Ospăț oferit de socri orĭ de mire în ajunu nunțiĭ (Iov. 146). O horă și melodia eĭ.