OXALEMÍE (< engl.) s. f. Prezența în sânge a acidului oxalic sau a oxalaților. Concentrația normală la om este de 2 mg la litrul de plasmă; ea crește (hiperolaxemie) în gută, astm, tulburări metabolice, ceea ce duce la infiltrarea difuză a oxalaților în țesuturi (oxaloză).