penețe(ce)dist, -ă s. m. f., adj. (pol.) Membru al PNțCD ◊ „C.V. susține că mi-aș fi încurcat picioarele «prin cablurile penețediste, scoțând din priză o porta-voce».” Ad. 5 V 90 p. 5. ◊ „Aici au consumat împreună (ca să vezi fraternitate: un penețecedist și un fesenist!) un litru de țuică [...]” Ad. 6 V 90 p. 3 (abreviere din P[artidul] N[ațional] ț[ărănesc] C[reștin] D[emocrat] + -ist)