BALDACHIN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

POLOG², poloage, s. n. 1. Țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc. 2. Țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog.

ORANIST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranisc s. n.] – Din ngr. uranískos.

SAIVAN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Var.: săivan s. n.] – Din tc. sayvan.

BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine.

CERINE s. v. baldachin, oranist, plafon, tavan, țest, uranisc.

ORANIST s. v. baldachin.

POLOG s. v. baldachin, duium, grămadă, mănunchi, mulțime, oranist, păretar, potop, prelată, puhoi, puzderie, sumedenie, uranisc.

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

baldachin s. n., pl. baldachinuri

BALDACHIN ~e n. 1) Acoperământ decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoabă deasupra unui pat, tron, catafalc etc. 2) Lucrare arhitecturală care imită acest acoperământ decorativ. 3) Acoperământ din pânză, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni. /<fr. baldaquin, it. baldacchino

CIBORIU s.n. Baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. ♦ Vas, avînd forma unei cupe din fruct de nufăr, care servește în bisericile catolice pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. [Pron. -riu, pl. -rii, var. ciborium. / < lat., fr. ciborium].

HOWDAH s.n. Scaun prevăzut cu baldachin, purtat de un elefant sau de o cămilă și folosit pentru transportul persoanelor de vază în Orient. [Pron. haudah. / < engl. howdah].

BALDACHIN s.n. 1. Acoperămînt format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperămînt purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].

BALDAHIN s.n. v. baldachin.

hozum, hozumuri, s.n. (reg.) pat cu picioarele prelungite în sus, formând un baldachin.

bagdadie (bagdadii), s. f. – (Mold.) Acoperiș. Tc. bagdali „(ghips) ca cel din Bagdad” (Șeineanu, II, 34; REW 881). De la numele acestui oraș, în forma it. veche, Baldacco, provine și it. baldacchino, de unde derivă rom. baldachin, fr. baldaquin, sp. baldaquín.

cer (ceruri), s. n. – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. țer, istr. cer. Lat. coelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celest, divin). Din rom. provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri.

șopârlat s.n. (înv.) baldachin.

chivără (-vere), s. f. – Cască, coif. V. rus. kiverŭ, cf. rut. kyver, pol. kiwior „turban” (Cihac, II, 51), cuvînt de origine necunoscută în sl. (Vasmer, I, 554). Legătura cu sl. kivorĭ „baldachin” sugerată de Cihac, pare îndoielnică.

BALDACHIN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)

CIBORIUM s. n. 1. baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. 2. vas de forma unei cupe din fruct de nufăr, în bisericile catolice, pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. (< lat., fr. ciborium)

HOWDAH HAUDAH/ s. n. scaun cu baldachin purtat de un elefant sau de o cămilă, servind pentru transport. (< engl. howdah)

PROTIRON s. n. 1. (ant.) vestibul al unei case grecești. 2. mică construcție adăugată peretelui de intrare într-o biserică, portalului sau pronaosului, constând dintr-o boltă în formă de baldachin sprijinită de perete și susținută, în față, de două coloane. (< gr. prothyron)

polog (poloage), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”.

uranisc (-curi), s. n. – Baldachin. – Var. oranist. Ngr. ούρανίσϰος (Cihac, II, 710; Roesler 577).

BERNINI, Giovanni Lorenzo (1598-1680), sculptor, arhitect și pictor italian. Reprezentant de frunte al barocului. Operă vastă, cu influențe în multe țări europene. Prolifică activitate de sculptor: statui („David”, „Sf. Tereza”), grupuri statuare („Apolo și Dafne”), portrete-bust, plăci comemorative. Lucrări în care combină creația arhitecturală cu cea de sculptură (baldachinul și tronul Sf. Petru din bazilica San Pietro, Roma). Printre operele de arhitectură: „Scala Regia” din Palatul Vatican, Biserica Andrea al’ Quirinale, ambele la Roma.

BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.

CIBÓRIU (< fr.) s. n. 1. Construcție mică, în formă de baldachin, din piatră sau metal, așezată pe masa altarului. 2. Vas liturgic în formă de cupă, folosit pentru păstrarea elementelor euharistice în bisericile catolice.

ciboriu, ciborii s. n. (La catolici) 1. Construcție mică din piatră sau metal, în formă de baldachin, așezată pe masa altarului. 2. Vas liturgic, de forma unei cupe, folosit pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă. – Din fr. ciborium.

bagdadíe f. (turc. bagdadi, stucatură ca la Bagdad, de unde și it. Baldacco, Bagdad [în evu mediŭ] și baldacchino, baldachin, fiindcă din Bagdad se aduceaŭ stofele cele fine p. baldachine). Est. Tavan.

*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.

SAN PIETRO IN VATICAN, bazilică în Roma, lângă Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilică creștină, a cărei primă formă a fost ridicată de Constantin cel Mare și consacrată în 326. În 1452 papa Nicolae V îi încredințează refacerea lui B. Rossellino. Lucrările, întrerupte în 1455, sunt reluate din inițiativa papei Iuliu II care-i încredințează lui Bramante continuarea bazilicii gândită ca un edificiu în formă de cruce grecească și cupolă centrală. Un nou proiect este propus de Rafael în 1514. O dată cu Michelangelo și B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta și D. Fontana ridică (1588-1589), marea cupolă concepută de Michelangelo. Bazilica a fost consacrată în timpul papei Urban VIII (1626). În fața altarului principal se află grandiosul baldachin în bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pietà” lui Michelangelo. Bazilica adăpostește mormintele mai multor suverani pontifi.

saĭván n., pl. e și urĭ (turc. saĭvan, d. pers. saĭeban, umbrar, d. saĭe, umbră; bg. saĭvant, șopron. V. saĭa 3). Umbrar de pînză, cort deschis, baldachin, tendă. Azĭ. Munt. Mold. Dobr. Staul de nuĭele lipite cu lut, de vălătucĭ orĭ de chirpicĭ. Magazie de ținut șirele de foĭ de tutun pe timp ploios. – Și săĭvan și saĭvant. V. saĭa 3, otac.

*uranísc n., pl. urĭ (ngr. [de la vgr.] uraniskos, dim d. uranós, cer, firmament). Baldachin. – Pop. oraníst.

baldachin s. n., pl. baldachine

baldachin n. acoperământ pus ca podoabă dasupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată n baldachin? AL.

uranisc n. baldachin. [Gr. mod.].

URANISC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oranist s. n.] – Din ngr. uranískos.

BALDACHIN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

SAIVAN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnului sau înalților demnitari. [Var.: săivan s. n.] – Din tc. sayvan.

POLOG², poloage, s. n. 1. Țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc. 2. Țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Apărătoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog.

BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu aceeași înfățișare. Subt unul din baldachinurile lui Mehmet... a văzut cu uimire atîrnînd un smarand enorm. SADOVEANU, Z. C. 276. Sub un funebru baldachin așezat în mijlocul salonului... dormea acum liniștit. ANGHEL, PR. 65. ♦ (Rar, impropriu) Pat portativ cu un asemenea acoperămînt; lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă, la anumite solemnități, deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii (odinioară și deasupra capului unui înalt demnitar de stat). – Pl. și: baldachine. – Variantă: (învechit) baldahin (NEGRUZZI, S. III 427) s. n.

ORANIST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. Leana l-a îngropat cu alai mare. Zece popi, arhiereu, oranist, colivă, steagul bisericii Troița, flori, luminări, zăbranice. DELAVRANCEA, H. TUD. 29.

PALISANDRU, palisandri, s. m. Arbore cu lemn tare și dens, de culoare violacee-ruginie, cu miros plăcut, întrebuințat pentru mobile fine (jacaranda obtusifolia). Pat de purpură subt baldachin, cu stîlpi de palisandru. SADOVEANU, D. P. 178. Ea stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. AL. II 7.

POLOG², poloage, s. n. 1. Pînză cu țesătura foarte deasă (adesea impermeabilă) cu care se acoperă sacii cu cereale ori care se așterne pe pămînt sau în căruță cînd se toarnă cereale etc.; prelată. 2. Acoperămînt (decorativ) cu perdele, așezat deasupra unui pat; baldachin. Ruset încerca să facă pe franțuz a înțelege că un pat cu polog nu s-a văzut niciodată pe aceste meleaguri. SADOVEANU, Z. C. 193. Plapumă de mătase. Polog la pat Pe jos curat. Lucruri puține, dar bine orînduite. BASSARABESCU, S. N. 67. Vizitasem apoi odaia de culcare cu pat de bronz, adăpostit sub un polog albastru. DEMETRESCU, O. 99. 3. Acoperitoare specială de pînză rară sau de sîrmă, folosită de pescarii din baltă pentru a se feri de țînțari. Vatamanul pescarilor a așezat un polog de sită închis de toate părțile pentru odihnă și pază împotriva țînțarilor. SADOVEANU, N. P. 206. – Pl. și: pologuri (DUNĂREANU, N. 188).

SAIVAN, saivane, s. n. (Și în forma săivan) 1. Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite; perdea. V. saia³. A găsit penele păsărilor, la o margine de porumbiște, mai la deal de saivane. POPA, V. 23. Scotea apă cu burduful pentru vite și dormea în saivanul lor. SANDU-ALDEA, la CADE. 2. (Învechit) Cort deschis asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. Au făcut popas la o dumbravă... și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. – Pronunțat: sa-i-. – Variantă: săivan s. n.

BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul se afla sub ~.)

cerine s. v. BALDACHIN. ORANIST. PLAFON. TAVAN. ȚEST. URANISC.

ORANIST s. (BIS.) baldachin, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

polog s. v. BALDACHIN. DUIUM. GRĂMADĂ. MĂNUNCHI. MULȚIME. ORANIST. PĂRETAR. POTOP. PRELATĂ. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. URANISC.

baldahin sn vz baldachin

baldachin sn [At: VĂCĂRESCUL, IST., ap. TES. II, 290 / V: (înv) ~ahin / Pl: ~e, -uri / E: fr baldaquin, it baldacchino] 1 Acoperământ (ornamental) susținut pe stâlpi, împodobit cu stofe scumpe sau perdele, așezat deasupra unui tron laic sau ecleziastic, a unui pat, a unui altar sau catafalc etc. 2 (Pex) Lucrare de arhitectură în bronz, lemn sculptat etc. care imită baldachinul (1). 3 Acoperământ din stofe scumpe purtat deasupra unui demnitar bisericesc (sau laic) în timpul unor procesiuni. corectat(ă)

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

cer³ sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.

chivuclion sn [At: GHEORGACHI, ap. GALDI / S: kivuklion / Pl: ? / E: ngr ϰιβυϰληον] (înv) Baldachin.

howdah sn [At: DN³ / P: haudah / Pl: ~uri / E: eg howdah] Scaun prevăzut cu baldachin, purtat de un elefant sau de o cămilă și folosit pentru transportul persoanelor de vază în Orient.

hozun sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pat cu picioarele prelungite în sus, formând un baldachin.

baldachin, -ne.

oranist sn [At: DEX / V: uranisc / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Rar) Baldachin.

șopârlat s [At: KLEIN, D. 425 / Pl: ? / E: mg superlát, soporlát] (Mgî; rar) Baldachin (1).

tahtestir s [At: DHLR II, 552 / Pl: ? / E: tahtisitr] (Îvr) Draperie la baldachinul tronului.

polog² sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 66^r/32 / V: (reg) ~oc / Pl: ~oage / E: rs полог] 1 (Înv) Țesătură sau împletitură fină folosită ca draperie, perdea. 2 (Înv) Baldachin. 3 Țesătură țărănească groasă impermeabilă din lână, in, cânepă, folosită ca așternut, coviltir etc. 4 Acoperitoare specială, asemănătoare unui cort, confecționată din pânză rară sau plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, muștelor etc.

protiron sn [At: DN² / Pl: ~oane / E: ngr πρόθιρον] 1 (Ant) Vestibul al unei case grecești. 2 Mică construcție adăugată peretelui de intrare într-o biserică, portalului sau pronaosului, constând dintr-o boltă în formă de baldachin sprijinită pe perete și susținută, în față, de două coloane.

uranisc sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ? / V: ~st, oranist / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Înv) Baldachin (1).

saivan sn [At: N. COSTIN, ap. ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: (îvp) săi~, (înv) saievant, ~nt, sei~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc sayvan, sayvant] 1 Cort deschis, mobil, asemănător cu un baldachin, destinat împăratului, domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). 2 Adăpost pentru ovine și, mai rar, pentru vite, integral închis sau numai cu trei pereți, construit din materiale ușoare și acoperit cu nuiele, paie, stuf etc. Si: (reg) colnită¹ Vz grajd, perdea, saia², șopron. 3 (Dob) Șură¹. 4 (Mol; Dob) Magazie cu pereți de scânduri sau de trestie pentru adăpostit tutunul pe vreme umedă.

baldachin s.n. 1 Acoperămînt decorativ, susținut pe stîlpi, împodobit cu perdele sau cu stofe scumpe și așezat deasupra unui pat, a unui tron laic sau ecleziastic, a unui amvon, a unui catafalc etc. 2 Ext. (arhit.) Lucrare în marmură, lemn sculptat, bronz etc. care imită baldachinul. 3 (în trecut) Acoperămînt din stofa scumpă care se punea deasupra unui demnitar laic sau eclesiastic în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. • pl. -uri, -e. și (înv.) baldahín s.n. /<fr. baldaquin, germ. Baldachin; cf. it. baldacchino „stofa de mătase de Bagdad”.

baldahín s.n. v. baldachin.

baldachin s. n., pl. baldachine

*BALDACHIN (pl. -inuri) sn. 1 Acoperemînt sprijinit pe coloane sau fixat de un părete, alcătuit din stofe prețioase și pus ca podoabă deasupra unui amvon, unui altar, unui tron sau unui pat, uranisc (🖼 313) ¶ 2 Acoperemînt alcătuit din stofe prețioase ce se purta în vremuri deasupra principilor sau la procesiuni; se mai obicinuește astăzi la procesiunile bisericii catolice (🖼 314, 315): pășea... țanțoș și mîndru subt ~ul de mătase de fir (GRIG.) [fr. baldaquin < it.].

CER² (pl. -ruri), † CERÎU (pl. -rîuri) sn.1 💫 Spațiul mărginit de orizont deasupra capetelor noastre pe care-l zărim ca o boltă albastră: Dumnezeu a făcut ~ul și pămîntul: departe cît ~ul de pămînt, a) foarte depărtat, b) Ⓕ foarte deosebit, cu totul nepotrivit: cu cît ceriul de pămînt, cu atîta de hirea tătîne-său departe (LET.) sub ~, pe pămînt; sub ~ul liber, afară, fără a fi la adăpostul unui acoperiș; (P): a cădea sau a pica ~ul pe cineva, a simți o supărare, o neliniște, o frică grozavă; a pica din ~ a) a sosi pe neașteptate și la momentul oportun, b) a fi, a se arăta cu totul străin de cele ce se petrec în jurul lui; doară nu s’o face gaură în ~, n’are să se întîmple lucru mare, n’are să fie cine știe ce pagubă; a se ruga cu ~ul, cu pămîntul, a se ruga, din tot sufletul, a stărui din toate puterile pe lîngă cineva; a făgădui ~ul și pămîntul, a făgădui marea cu sarea; cu o falcă în ~ și cu alta în pămînt, cu o iuțeală, cu o furie nebună (ca balaurii din povești); a se uita în ~ și în pămînt (CIAUȘ.), a nu mai ști ce să facă, încotro să mai apuce ¶ 2 Văzduh: pasările ~ului, pasările sburătoare, care sboară prin aer; în slava ~ului, în văzduh ¶ 3 Ⓕ A ridica pînă la ~ sau în slava ~ului, a slăvi peste măsură ¶ 4 💫 În astronomia celor vechi, diferitele sfere cristaline pe care și le imaginau că ar exista, pentru a explica mișcările aparente ale astrelor; de aci, Ⓕ: a fi, a se crede în al șaptelea ~, a nu mai putea de bucurie; visul... m’a rădicat în al nouăsprezecelea ~ (ALECS.) ¶ 5 💫 Totalitatea stelelor ce se văd pe bolta cerească ¶ 6 Aer, atmosferă: ~ul e senin, e acoperit de nori: Ⓕ ~ul politic ...era încărcat cu nori negri și groși (I.-GH.) ¶ 7 Climă, aspectul particular al cerului în cutare sau cutare țară: a trăit sub frumosul ~ al Italiei; de aci, pr. ext. țară: se cred genii... îndată ce găsesc un adăpost sub ~ul României (I.-GH.) ¶ 8 Ⓕ Lăcașul celor fericiți: împărăția ~urilor; binecuvînteazâ din înaltul ~urilor stindardele noastre (VLAH.) ¶ 9 Dumnezeu, Providența, puterile cerești: Astfel înțelege ~ul lacrima, limba durerii (VLAH.) ¶ 10 🔷Partea unui tablou care reprezintă cerul ¶ 11 Trans. Baldachin întrebuințat la procesiuni: în urmă vin preoții... sub ceriu (PĂC.) ¶ 12 🌿 🫀 ~ul gurii, peretele superior al gurii, despărțitura între gură și nas (👉 GURĂ) [lat. caelum].

CERINE, CERIME sf. Băn. Trans. 1 Tavan, plafon ¶ 2 Tavan boltit (la biserică sau altă clădire, în galeria unei mine, etc.) ¶ 3 Cuptor boltit (pentru copt pîinea); țest ¶ 4 Baldachin [srb. čerjen].

URANISC (pl. -curi), URANIST (pl. -turi) sn. = BALDACHIN [ngr. ουρανίσχος; comp. și ORANIST].