BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu aceeași înfățișare. Subt unul din baldachinurile lui Mehmet... a văzut cu uimire atîrnînd un smarand enorm. SADOVEANU, Z. C. 276. Sub un funebru baldachin așezat în mijlocul salonului... dormea acum liniștit. ANGHEL, PR. 65. ♦ (Rar, impropriu) Pat portativ cu un asemenea acoperămînt; lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă, la anumite solemnități, deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii (odinioară și deasupra capului unui înalt demnitar de stat). – Pl. și: baldachine. – Variantă: (învechit) baldahin (NEGRUZZI, S. III 427) s. n.