SAIVAN, saivane, s. n. (Și în forma săivan) 1. Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite; perdea. V. saia³. A găsit penele păsărilor, la o margine de porumbiște, mai la deal de saivane. POPA, V. 23. Scotea apă cu burduful pentru vite și dormea în saivanul lor. SANDU-ALDEA, la CADE. 2. (Învechit) Cort deschis asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. Au făcut popas la o dumbravă... și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. – Pronunțat: sa-i-. – Variantă: săivan s. n.