A ABREVIA ~ez tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

abrevia (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviază, 1 pl. abreviem (-vi-em); conj. prez. 3 să abrevieze; ger. abreviind (-vi-ind)

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

abrevia vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

ABREVIA vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

abrevia vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviez, 3 sg. și pl. abreviază, 1 pl. abreviem (sil. -vi-em), 2 pl. abreviați; conj. prez. 3 sg. și pl. abrevieze; ger. abreviind (sil. -vi-ind)

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvînt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

ABREVIA vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iați, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Scurtat, prescurtat. - Pronunțat: -vi-at.

ABREVIAT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

ABREVIATIV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif

*abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.

ABREVIATIV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].

ABREVIATIV, -Ă, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

abreviativ, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)

ABREVIATIV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATIV, -Ă, abrevialivi, -e, adj. Care marchează o abreviere. Semne abreviative. - Pronunțat: -vi-a-.

abreviator s. m. cel care abreviază scrierile unui autor. (< fr. abréviateur, lat. abbreviator)

abreviatúră f., pl. ĭ (it. abbreviatúra, fr. abréviature). Semn saŭ literă care reprezentă un cuvînt abreviat, prescurtare, ca: P.S.S. îld. Prea Sfinția Sa.

ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation.

ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-]. – Lat. lit. abbreviatio, -onis.

abreviație s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio)

ABREVIAȚIE s. v. abreviere.

ABREVIAȚIE s.f. Abreviere. [Gen. -iei, var. abreviațiune s.f. / cf. lat. abbreviatio, it. abbreviazione, fr. abréviation].

ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. Abreviere.- Pronunțat: -vi-a-ți-e.

ABREVIAȚIE, abreviații, s. f. (Înv.) Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviațiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation.

*abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére.

abreviați(un)e f. prescurtarea zicerilor la scris, scoțând unele litere: D., D-nă pentru Domn, Doamnă.

ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIÉRE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvânt, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citată). A. se folosesc, în general, în lucrările științifice; lista acestor abrevieri, împreună cu explicațiile lor, este publicată, de obicei, la începutul lucrării.

ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvînt, titlu etc. prescurtat. [Pr.: -vi-e-]

abreviere (a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abrevierii; (prescurtări) pl. abrevieri

ABREVIERE, abrevieri, s. f. Prescurtare. Listă de abrevieri. – Pronunțat: -vi-e-.

ABREVIERE s. f. (< abrevia < lat. și it. abbreviare): acțiunea de prescurtare, în vorbire sau în scris, a unui cuvânt sau a unui titlu prin litera inițială sau printr-un grup de litere, în vederea ușurării vorbirii sau a lecturii; rezultatul acestei acțiuni. Se abrevîază termenii în matematică, fizică, chimie, numele unităților de măsură, numele de persoane, numele punctelor cardinale, numele titlurilor academice, numele gradelor militare, pronumele de politețe și cuvintele de adresare, indicațiile bibliografice, numele instituțiilor și al organizațiilor etc. A. sunt trecute în liste de abrevieri: n (număr, neutru), l(lungime), O (oxigen), kg (kilogram), I. L. Caragiale (Ion Luca Caragiale), N (nord), acad. (academician), serg. (sergent), d-ta (dumneata), op. cit. (opera citată), C.F.R. (Căile Ferate Române), M.A.N. (Ministerul Apărării Naționale) etc.

ABREVIERE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvînt, titlu etc. abreviat. [< abrevia].

abreviere s. f. (sll. -brevi-e-), g.-d. art. abrevierii; pl. abrevieri

abreviere s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)

ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABREVIERE ~i f. 1) v. A ABREVIA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate. /v. a abrevia

ABREVIERE s. 1. abreviație, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din inițiale.) 2. acronim.

*abreviéz v. tr. (lat. ab-breviare, d. brevis, scurt). Prescurtez. mai ales vorbind de opere scrise, discursuri, cărți și cuvinte, ca: p. îld. pentru.

ACRONIM s. v. abreviere.

ACTH (abreviere din engl. adrenocorticotrophic hormone) [acetehaș] subst. (FARM.) Hormon al actenohipofizei, care stimulează funcția cortexului suprarenal.

ADN s. n. (chim.) Acid dezoxiribonucleic ◊ „[...] în urmă cu 15 ani am reușit să identific ADN și ARN în sporii unei ciuperci medicinale, pe care am studiat-o peste 20 de ani [...] În domeniul plantelor medicinale superioare în ce privește clasificarea sistematică, tot biotehnologia își va spune cuvântul.” R.l. 12 V 83 p. 5. ◊ „Cu numai trei ani în urmă, grupul lui A. Rich a dovedit că anumite fragmente de ADN pot adopta în spațiu o conformație diferită de celebra dublă elice, și anume forma literei Z. [...] o echipă [...] de la Institutul de progeneză (Paris) [...] a dovedit că acidul dezoxiribonucleic Z poate fi pus în evidență de cromozomii unui rozător, Gerbillus Nigeriae.” Cont. 9 XII 83 p. 7; v. și Ev.z. 4 III 97 p. 3 [pron. adene] (abreviere din A[cide] D[ésoxyribo] N[ucléique]; PR 1960, FS 310)

antipolio(mielitic, -ă) adj. (med.) Utilizat împotriva poliomielitei ◊ „S-a inițiat [în Cuba] atunci o veritabilă campanie – la început trei mii de persoane au fost școlarizate, fiind instruite în domeniul vaccinării anti-polio.” R.l. 15 IV 76 p. 6; v. și primovaccinare (abreviat din fr. antipoliomiélitique; PR 1950; DEX, DN3)

ARN s. n. 1983 Acid ribonucleic v. ADN [pron. arene] (abreviere din fr. acide ribonucléique; PR 1960; în terminologia engl. RNA)

arunca (arunc, aruncat), vb. – 1. A scăpa de ceva; a lepăda. – 2. A lăsa, a părăsi. – 3. A pune. – 4. A țîșni, a izbucni. – 5. a lansa, a azvîrli. – 6. A scutura, a agita. – 7. A construi un pod. – 8. A distruge prin explozie, a face să sară în aer. – 9. A lua asupra sa, a prelua. – 10. (Refl.) A se repezi, a se năpusti. – 11. (Refl.) A se aventura, a merge prea departe. – 12. (Refl.) A o șterge, a o întinde. – 13. (Refl.) A semăna cu cineva. – Mr. aruc, arucare, megl. runc, rucari. Lat. runcāre „a plivi” (Cihac, I, 17; REW 2908; Pascu, I, 162; Jud, Archiv, CXXII, 430), sau eruncāre, cf. it. arroncare (abruz. arrongá), v. fr. arôtsé, cu sensul din lat., și rom. runc. Este posibil ca evoluția sensului să se datoreze unei confuzii populare între runcāre și rŭĕre „a arunca, a azvîrli”, primul fiind simțit ca un der. al celui de al doilea, ca de ex. în relația *manicare și manere. Se află în concurență cu azvîrli, mai ales în Mold. (ALR, I, 94). Începînd cu Lexiconul de la Buda se preferă aproape constant etimonul indicat acolo, lat. *averruncāre „a îndepărta ceea ce este rău”, termen propriu limbajului prezicătorilor, și care nu pare să fi avut circulație în popor; dacă totuși a avut, este aproape obligatoriu să se fi confundat cu eruncare. Cf., pentru această ipoteză, Miklosich, Rum. Unters., II, 12 (combătut de Meyer, Alb. St., IV, 102); Philippide, Principii, 44; Pușcariu 132; DAR; Rosetti, I, 162. – Der. aruncat, s. n. (aruncare; vrajă, vrăjitorie); aruncător, adj. (care aruncă); aruncătură, s. f. (acțiunea de a arunca; săritură; vrajă, vrăjitorie; sarcină, povară; abreviere).

ATM s. 1960 Asociația oamenilor de teatru și muzică v. concert(-spectacol)-concurs, reveiona; v. și Săpt. 30 XI 79 p. 3 [pron. ateme] (abreviere din A[sociația oamenilor de] T[eatru și] M[uzică])

bac s. n. (lb. vorbită, în special) Bacalaureat ◊ „Pentru mine bacul înseamnă sfârșitul liceului, un fel de baraj peste care altfel nu poți să treci.” R.l. 17 V 93 p. 5 (abreviere din bac[alaureat]; cf. fr. bac; FS 90; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

BCG (abreviere pentru Bacil Calmette-Guérin), denumire dată vaccinului antituberculos preparat din tulpina atenuată de Mycobacterium tuberculosis, varietatea bovis, de către savanții francezi A.L.C. Calmette și C. Guérin.

BIG s. n. Unitate comercială de mari proporții, supermagazin ◊ „[...] magazinul de tip BIG din Mănăștur de circa 10000 mp cu un profil universal [...]” R.l. 25 IX 84 p. 5; v. și Săpt. 7 XII 79 p. 6; v. și unitate-etalon (1975) (abreviere din inițialele cuv. B[ăcănie], I[ndustriale], G[ospodina])

brunch s. n. (anglicism) ◊ „A fost invitat la un brunch (ceva între mic dejun și prânz) cu și la Andrei Codrescu” R.lit. 1521 IV 93 p. 12 [pron. branci] (din engl. brunch (1970), abreviere din br[eakfast + l]unch; PN 1987)

BTT s. 1975 Oficiu care se ocupă cu excursiile tineretului v. navă-dormitor [pron betete] (abreviere din B[iroul de] T[urism pentru] T[ineret])

CDR s. n. 1992 Abreviere pentru Convenția Democrată din România v. negociabil [pron. cedere]

CD-Rom s. n. (inform.) Disc compact cu lectură laser, cu o mare capacitate pentru a stoca imagini și sunete ◊ „CD-Rom. Dicționarele au fost primele cărți care au părăsit suportul de hârtie pentru a trece pe compact-discuri – CD-Rom.” R.lit. 17/96 p. 23. ◊ „Să citim cărțile de pe CD-Rom-uri.” R.lit. 18/96 p. 1 [pronunțat sidirom] (Abreviere din engl. C[ompact] D[isk] R[ead] o[nly] m[emory])

CEE s. 1975 Piața comună, Comunitatea economică europeană v. renegociere (abreviere din fr. C[ommunautée] E[conomique] E[uropéenne])

ceferist (ceferiști), s. m. – Funcționar al căilor ferate romînești. Formație arficială, de la CFR, abreviere de la Căile ferate romîne, numele oficial al organizației de stat a căilor ferate.

CEPECA s. ◊ „În urmă cu zece ani s-a înființat la București Centrul de perfecționare a pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrația de stat (CEPECA).” R.l. 29 VIII 77 p. 6. ◊ „Lucrarea «Planification par la méthode du chemin critique», Paris, Dunaud 1967, se află la biblioteca CEPECA.” R.l. 10 XI 78 p. 3. ◊ „O știre scurtă de ziar ne anunță că între CEPECA (astăzi IROMA) și Serviciul Român de Informații va avea loc un «schimb de locuință» [...]” R.l. 20 III 92 p. 1 (abreviere din Ce[ntrul de] pe[rfecționare a] ca[drelor], existent din 1967, când s-a înființat instituția; FC I 52, 158)

cinci num. – 1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).

CIRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.

come sopra (loc. it., „ca mai sus”), indicație cu rol de abreviere* (întâlnită în manuscrise) atunci când o secțiune sau un pasaj se repetă identic. V. come prima.

Comsat s. (cuv. engl.) ◊ „Poșta americană intenționează să experimenteze transmisia electronică a unui curier internațional prin satelit. Contractul încheiat cu societatea de comunicații prin satelit «Comsat» prevede tocmai punerea în aplicare a unui sistem experimental timp de o lună în februarie viitor.” R.l. 18 IV 78 p. 6 [pron. cămset] (abreviere din engl. com[munications] sat[ellite], BD 1968)

Confex s. n. (com.) ◊ „La Moscova, Întreprinderea românească de comerț exterior «Confex» a inaugurat [...] expoziția «Moda-1977».” R.l. 15 X 76 p. 6 (abreviere din conf[ecții pentru comerțul] ex[terior])

contex s. 1974 (text.) Tip de material suplu v. lactofiltru (abreviere din con[fecție] + [din] tex[tile]; cf. engl., fr. contexture; TDTF; CD)

contra (cuv. it., „împotriva”) 1. Abreviere pentru contratenor*. 2. C. desemnează, începând din sec. 16, contraoctava*. 3. În componența unui cuvânt, c. desemnează tipul cel mai grav de voce (ex. contralto*) sau al unui instr. (ex. contrabas*, contrafagot*).

CPEX s. (pol.) Comitetul Politic Executiv (al C.C. al P.C.R., înainte de dec. 1989) ◊ „Rechizitoriile sunt [...] incongruente, începând chiar cu acela din marele proces al membrilor fostului CPEX.” R.lit. 2 VIII 90 p. 2. ◊ „Procesele foștilor demnitari din CPEX și din alte organe ale puterii n-au fost niciodată deloc politice.” R.lit. 10 I 91 p. 2. ◊ „Cea mai mare parte a foștilor membri al CPEX [...] sunt acuzați tocmai de a fi ordonat, de a fi executat sau de a fi fost complici la represiunea «manu militari» a demonstrațiilor.” R.lit. 21 II 91 p. 2; v. și 11/92 p. 3, Cotid. 18 III 92 p. 3, R.l. dec. 95 p. 7; v. și containerizare (1976), teleconferință [pron. cepeex] (abreviere din C[omitetul] P[olitic] Ex[ecutiv])

CPF s. 1993 Cabinet de planificare familială v. cabinet de planificare familială [pron. cepefe] (abreviere din c[abinet de] p[lanificare] f[amilială])

CPUN s. n. Consiliul Provizoriu de Uniune Națională ◊ „La ceremonie au participat: primul ministru al guvernului, dl. Petre Roman, ministrul culturii, dl. Andrei Pleșu, vicepreședintele C.P.U.N., dl. Ion Caramitru, alte personalități ale vieții noastre culturale și artistice.” R.l. 3 V 90 p. 2 [pron. cepeune] (abreviere din C[onsiliul] P[rovizoriu de] U[niune] N[ațională])

crolux s. n. ◊ „Unități care confecționează îmbrăcăminte de comandă fără probe, numai pe bază de mulaje. Până în prezent asemenea unități denumite «Crolux» s-au organizat pe străzile Franklin, 13 Decembrie.” I.B. 2 III 72 p. 1. ◊ „Pentru mulți, cuvântul «Crolux» nu mai constituie o... enigmă. Este vorba de o nouă metodă de confecționare de comandă a îmbrăcămintei: după efectuarea măsurătorilor singurul drum pe care îl mai faci la croitorie este în ziua stabilită pentru a-ți ridica noua toaletă.” I.B. 31 VII 74 p. 3 (abreviere din cro[itorie de] lux)

CSI s. Comunitatea Statelor Independente ◊ „Prețul drogurilor în CSI se situează la o zecime din cel practicat de piețele vest-europene.” R.l. 19 III 93 p. 5 (abreviere din C[omunitatea] S[tatelor] I[ndependente])

CV s. n. Curriculum vitae ◊ „E bine să ai tot timpul în geantă CV-ul, pentru că nu se știe când ai nevoie de el.” [pron. sivi] (abreviere din C[urriculum] V[itae], preluată din engl. americană)

CV, CV-uri, s. n. Curriculum vitae. [Pr.: sivi] – Abreviere din C[urriculum] V[itae].

di interj. – Servește la a îndemna caii. Creație expresivă, cf. hi. Pare identică, în ce privește intenția și mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care țiganii îndeamnă ursul dresat, cînd vor să-l facă să danseze (după Tiktin și Candrea, această ultimă interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

diminutiv ♦ 1. s. n. Element numeric distinctiv ◊ „Doctorul B.S. arată un buletin de analiză ieșit de la laborator, în care se demonstrează negru pe alb că două șarje de «Supco» (fidea cu pui) având diminutivul de fabricație 25 B3 și 26 B3 – au – conform expresiei în vigoare – proprietăți organoleptice modificate.” R.l. 14 IV 73 p. 2. ♦ 2. s. n. 1995 Abreviere, prescurtare v. Radu. ♦ 3. adj. 1978 Care folosește exagerat diminutivele v. fetițoasă (formal din fr. diminutif; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

DIMINUTIV, -Ă I. s. n. 1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care folosește exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)

dirig, -ă s. m. f. (lb. arg. al elevilor) Diriginte, dirigintă ◊ „Ce părere are [...] diriga?” Sc. 15 VIII 76 p. 4. ◊ „Între ei [elevii], profesorul este numai proful (sau profa), diriginta este diriga sau dirigul evident pornind de la abrevieri.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] diriga a respins cu fermitate această ipoteză [...]” Caț. 20/95 p. 6 (abreviere din dirig[inte], dirig[intă]; VRC 279, Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

DÍSCO (abreviere de la discotecă) subst. Stil de muzică populară americană destinată dansului, avându-și debutul în jurul anului 1980; muzică modernă după care se dansează în discoteci.

D.S.S. s. ◊ „Cei care au organizat și utilizat teroarea: șefii D.S.S., ai M.Ap.N. și, desigur, liderii fostului P.M.R. și P.C.R., descoperiți vinovați, prin ordinele lor, de violențe și crime.” R.lit. 10 I 91 p. 2 (abreviere din D[epartamentul] S[ecurității] S[tatului])

dublu (dublă), adj. – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Var. (înv.) duplu. Fr. double. – Der. dublă, s. f. (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. dublé), s. n. (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etc.), din fr. doublé; dublet, s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s. n., din germ. Duplikat; duplicitate, s. f., din fr. duplicité. Var. duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.

ECG, abreviere pentru electrocardiogramă.

EPITOMĂ s. f. 1. abreviere, rezumat al unei opere. 2. manual rezumativ de istorie. (< fr. épitome, lat., gr. epitome)

etcetera adv. (abreviat: etc.) și celelalte, și mai departe, și așa mai departe.

expotext s. n. ◊ „La Timișoara s-a înființat un nou tip de magazin, «Expotext» (o abreviere a cuvintelor: expoziție textilă).” R.l. 19 XI 72 p. 5 (din expo[ziție] text[ilă])

fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară.

FBI s. 1974 (cuv. engl.) Biroul Federal de Investigații al Statelor Unite ale Americii v. Interpol, sparge [pron. efbiai sau febei] (abreviere din F[ederal] B[ureau of] I[nvestigations]; mult mai vechi)

FSN s. n. (pol.; uneori ironic) (Partidul) Frontul Salvării Naționale ◊ „Expunerile de motive întocmite de trei dintre deputații grupului parlamentar al FSN.” R.l. 27 VII 90 p. 2. ◊ „Pe măsura trecerii timpului și a agravării situației din țară, șansele FSN de a-și păstra supremația ca partid se diminuează.” R.lit. 13 V 91 p. 2. ◊ „Președintele feseneului județean” R.l. 14 V 91 p. 4. ◊ „În Bacău FSN-ul a câștigat peste 85% din voturi [...] semidocți, cârciumari, activiști culturali s-au perindat prin fosta clădire a Comitetului județean PCR, devenită între timp sediul FSN.” Caț. 25/91 p. 4; v. și R.l. 4 II 90 p. 2, Strada 4/90 p. 8, Libertatea 8 V 90 p. 1, R.l. 17 IX 92 p. 2; v. și fragiliza, lup tânăr [citit și uneori scris fesene] (Abreviere din F[rontul] S[alvării] N[aționale]; I. Preda în LR 1112/92 p. 586, D. Urițescu CV 60)

gospodar (gospodari), s. m. – 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei și Moldovei, în documentele sl., ca traducere pentru domn. – 2. Stăpîn. – 3. Stăpînul casei, capul familiei. – 4. (Adj.) Harnic, priceput, care care știe să se chivernisească, econom. – Var. (rar) hospodar. Sl. gospodarĭ (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar „priceput”, rus. gospodarĭ „gospodar”. – Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ fără circulație reală; gospodăreasă (var. gospodăriță), s. f. (stăpîna casei); gospodină, s. f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică), cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospodărește, adv. (serios, cum se cuvine); gospodăros, adj. (priceput); gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie; refl., a întemeia o familie); gospodărie, s. f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie); gospodin, s. m. (domn), din sl. gospodinŭ, înv., rar.

hi-fi adj. inv. (muz.) Reproducere fidelă a sunetului unei înregistrări muzicale; înaltă fidelitate ◊ „Expansiunea industriei muzicale este stânjenită de prețurile ridicate ale aparaturii hi-fi și discurilor.” Săpt. 28 VI 75 p. 8. ◊ „În a doua jumătate a cincinalului viitor vor apare aparate de înaltă fidelitate, primele radioreceptoare stereo HI-FI românești, realizate după o schemă foarte modernă, cu circuite integrate [...]” R.l. 18 VI 80 p. 5 [pron. haifi] (abreviere din engl. americ. hi[gh] fi[delity]; cf. fr. hi-fi; PR 1956, BD 1970; D. Am.; DEX-S)

HIV s. n. (med.) ♦ 1. ◊ „Un copil infectat cu HIV, virusul care provoacă SIDA, aproape că s-a vindecat spectaculos în urma unui tratament homeopatic.” R.l. 24 X 95 p. 16. ◊ „Banca [de sânge] a furnizat unui spital plasmă contaminată cu HIV – virusul care declanșează maladia SIDA.” ◊ Rev. 22 29/95 p. 16. ♦ 2. (fig.) ◊ „[...] personaj sinistru, profund imoral, purtător de HIV politic.” Ev.z. 7 X 95 p. 2 (abreviere din engl. H[uman] I[mmunodeficiency] V[irus])

HIV, abreviere pentru Human Immunodeficiency Virus. V. Sida.

I.A.T.C. Instituție de învățământ superior actoricesc, până în 1990 ◊ „Aceste patru litere care înseamnă «Institutul de artă teatrală și cinematografică» au intrat de mult în conștiința nu numai a profesioniștilor, ci și a publicului.” I.B. 19 IV 74 p. 2; v. și geometrizare (abreviere din I[nstitutul de] A[rtă] T[eatrală și] C[inematografică]; FC I 158)

ibetext s. n. (text.) ◊ „La întreprinderea «Industria Bumbacului» din capitală au fost puse în funcțiune utilaje pentru obținerea unor textile nețesute, denumite Ibetext.” Sc. 28 I 63 p. 1 (abreviere din I[ndustria] B[umbacului] Text[ile])

INCREST s. 1978 Institutul național pentru creație științifică și tehnică v. preprint (abreviere din I[nstitutul] N[ațional pentru] Cre[ație] Ș[tiințifică și] T[ehnică])

Intelsat s. (cuv. engl.) ◊ „Firmele americane nu au dorit [...] să reprezinte un concurent pentru sateliții din rețeaua «Intelsat» dominată în exclusivitate de aceste firme. Concluzia a fost limpede: doar atunci când Europa occidentală va fi în stare să lanseze cu propriile rachete sateliți geostaționari, ea va fi în situația de a trece la exploatarea comercială a acestora.” Sc. 16 VIII 77 p. 5; v. și R.l. 6 XII 80 p. 6; v. și Eutelsat (abreviere din In[ternational] Te[lecommunication] Sat[ellite Consortium]; BD 1968)

Interpol s. n. Organism internațional de poliție criminală ◊ „Interpolul e deseori imaginat ca un corp de superdetectivi, o ultrapoliție atotputernică.” Sc. 6 X 73 p. 6. ◊ „După cinci ani de cercetări, în care au colaborat carabinierii și poliția financiară italiană, Interpolul și F.B.I., s-a ajuns la depistarea unei organizații dominate de Mafia și având printre liderii ei pe celebrul G.B., «boss» renumit în rândul traficanților de droguri.” Sc. 1 V 74 p. 4. ◊ „Dosarele negre, analizate în cadrul dezbaterilor Adunării generale a Interpolului [...] pun în lumină statistici revelatoare cu privire la efectele luptei coordonate [...]” Sc. 22 X 78 p. 5; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4, R.l. 10 III 82 p. 6 (abreviere din engl. Inter[national Criminal] Pol[ice Organization], care datează din 1956; cf. fr. Interpol; L. Seche în LR 2/75 p. 177; CD, DP; DEX, DN3)

io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Romînești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală.

IPA s. 1979 Întreprindere de produse alimentare v. cico, cico-cola (abreviere din Î[ntreprindere de] P[roduse] A[limentare])

I. P. S. abreviat pentru Înalt Prea Sfântul, titlul Mitropolitului Primat.

IRSOP s. ◊ „După revoluție s-a înființat Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP) și, periodic, au fost date publicității sondaje.” R.lit. 18 X 90 p. 2. ◊ „Nu de mult, IRSOP a dat publicității un studiu statistic și analitic consacrat alegerilor de la 20 mai 1990.” R.lit. 23 V 91 p. 2. ◊ „[...] s-a cerut Institutului Român pentru Sondarea Opiniei Publice – IRSOP – să efectueze rapid un sondaj având ca temă atitudinea populației față de măsurile de eliminare a subvențiilor cu începere de la 1 mai 1993.” R.l. 29 IV 93 p. 1 (abreviere din I[nstitutul] R[omân pentru] S[ondarea] O[piniei] P[ublice])

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ♦ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abreviat: kg] – Din fr. kilogramme.

L s. m. invar. 1. A cinsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). 2. Cifră romană cu valoarea 50. 3. (MED.) Abreviere pentru vertebră lombară sau rădăcină nervoasă lombară, urmată de număr. 4. Formă neaccentuată (scurtă) de acuzativ a pronumelui personal el. 5. Simbol pentru liră².

LADO s. Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului ◊ „La alegerile din 9 februarie, Lado a avut peste 7000 de observatori în București și în teritoriu.” Expres 1824 II 92 p. 16. ◊ „Trăim într-un stat polițienesc a afirmat dl. N. Ștefănescu Drăgănești, președintele LADO.” R.l. 25 IX 93 p. 3; v. și ◊ Rev. 22 143/95 p. 9 (Abreviere din L[iga pentru] A[părarea] D[repturilor] O[mului])

laser s. n. (fiz.) Amplificator de radiații electromagnetice folosit în telecomunicații, metalurgie etc. ◊ „Dacă se ia un cristal ale cărui particule sunt astfel tratate, ele pot iradia cuante (picături de energie) sub forma unor puternice impulsuri electroenergetice de o anumită frecvență. Un asemenea generator de lumină este cel care a primit numele de laser.” Sp. Tehn. 1/63 p. 7. ◊ „Până la sfârșitul lunii în curs, în Japonia urmează să intre în exploatare cel mai mare telescop cu laser din lume.” Sc. 23 IV 75 p. 6. ◊ „Recent la Lodz a fost realizat primul telefon pe bază de laser [...]” Sc. 15 VI 75 p. 6. ◊ „Instalația este capabilă să contabilizeze dintr-o privire – privirea ochiului său cu laser – și procentajul de celule anormale, în special canceroase dintr-un țesut viu.” R.l. 23 VI 84 p. 6; v. și Pr.R.TV 16 V 83, R.l. 13 X 84 p. 6; v. și digital, electrofon, holografie, laserist, laserium, microexplozie, micropuncție, nanosecundă. Apare în combinații precum: ♦ laser-diagnostic (Sc. 26 X 76 p. 5) ♦ laser-diagnostician (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-traducător (Sc. 14 IX 76 p. 6 și 26 X 76 p. 5) ♦ laser-translator (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-grădinar (Sc. 10 X 78 p. 5) (din engl., cf. fr. laser, abreviere din L[ight] A[mplification by] S[timulated] E[mission of] R[adiations]; PR 1960, BD 1963; LTR, DTP; DEX, DN3. Termenul a apărut în 1960, în America, ◊ „părintele” primului laser funcțional fiind Theodore H. Maiman)

LISÉRGIC (< fr., engl.) adj. Acid ~ = substanță halucinogenă experimentată în psihiatrie. Retrasă din uz, în 1966, din cauza toxicității sale. Abreviere: LSD.

L.P., abreviere a loc. engl. long playing. V. disc.

LP s. n. (anglicism; muz.) Disc mare de 33 cm ◊ „«Selectivitate» este cuvântul-cheie în planificarea viitoarelor apariții de LP-uri.” Cont. 2 II 74 p. 10. ◊ „Pe lângă impactul minor al numelor străine în topuri mai observăm două caracteristici ale vieții muzicale franceze: discul mic (single) și nu LP-ul este unitatea «regină» a comerțului.” Săpt. 28 VI 74 p. 8; v. și 29 IX 78 p. 6; v. și fonotecat (1973) [pron. elpi] (abreviere din engl. L[ong] P[lay])

LSD s. n. ◊ „Poliția londoneză a descoperit, într-un imobil din sud-vestul capitalei britanice, o fabrică clandestină de tablete LSD, despre care se afirmă că este cel mai mare laborator din lume pentru producerea acestui deosebit de nociv halucinogen.” R.l. 3 II 78 p. 8. (fig.) ◊ „Cine să fi permis oare acestor ființe întrucâtva asemănătoare nouă, dar sărace cu duhul, să plăsmuiască tot felul de LSD-uri muzicale și deci nocive pentru firile umane [...]” Săpt. 17 VIII 79 p. 7; v. și can(n)abis (abreviere din germ. L[yserg] S[äure] D[iethylamid]; cf. engl. americ., fr. LSD; DMC 1965)

LSD, abreviere pentru acidul lisergic.

mag s. n. (arg. tinerilor) Magnetofon ◊ „Toby a primit un mag de la bunicii lui.”; v. și Sc. 15 VIII 76 p. 4; v. și cas (1976) (din magnetofon, prin abreviere; cf. engl. mag; Th. Hristea în R.lit. 13/81 p. 8)

mamă (mame), s. f. – Femeie considerată în raport cu copiii ei. – Mr., megl. mamă. Creație expresivă, probabil continuarea directă a lat. mamma (Diez, I, 260; Pușcariu 1019; Candrea-Dens., 1044; REW 5307). Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrană” sau „persoană care procură hrana”; în așa fel că ajunge să semnifice atît „mamă” cît și „țîță”; cf. v. gr. μάμμα, ngr. μάμα alb. mëmë, sl. (bg., sb., cr., rus.) mama, mag. mama, it. mamma, fr. maman, sp. mama etc. Continuarea lat. mamma pare să se demonstreze prin mr. mămos „care are gușă”. Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu alb. (Philippide, II, 646), și cu sl. (Cihac, II, 185; Conev 57; cf. Pușcariu, Lr., 281). E cuvînt de largă circulație (ALR, I, 155). În limbaj vulgar, în Munt., se abreviază cu un adj. posesiv: mă-ta (< mamă-ta) mă-sa (< mamă-sa), cf. it. mammata, mr. mă-ta. Cf. muma, mămăligă. Der. mamaie, s. f. (mamă); mămică, s. f. (mamă); mămucă, s. f. (Mold., mamă); mamă-mare, s. f. (bunică); mucă, s. f. (Olt., mamă), reducere din mămucă; muică, s. f. (Olt., mamă), încrucișare a cuvîntului anterior cu maică.

mate s. f. (arg. elevilor) Matematică ◊ „Mihnea are un foarte bun profesor de mate.” (abreviere din matematică; Th. Hristea în R.lit. 15/81 p. 8)

melc (melci), s. m. – 1. Bourel, culbec (Helix). – 2. Orbita ochiului. – 3. Labirintul urechii. – 4. Cavitatea interioară a cornului. – Var. (înv.) melciu. Mr. smelciu. Origine îndoielnică. Dacă se pornește, cum ar trebui, se pare, de la var. melciu considerată ca formă primitivă (Byck-Graur, BL, I, 23), ar fi de presupus că-i vorba de sb. mela „vîsc”, cu suf. dim. -če › melče, ca moma › momče; sensul ar fi de „vîscos”, ca în lat. viscosus < viscum „vîsc”. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: de la o temă sl. care ar însemna „moale” (Cihac, II, 192); de la un dacic *miliku sau *kadmiliku, ca în alb. krëmili, këthmili (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 193); din lat. limax, prin intermediul unei metateze *milax (Philippide, Principii, 295); dintr-un cuvînt înrudit cu lat. murex, zend. mūraka (Tiktin); abreviat în cobelci, în loc de culbec (Scriban); din bg. melŭk (Conev 22). Der. mealcă, s. f. (Munt., pește de rîu nedeterminat), probabil denumit astfel din cauza viscozității lui; melcie (var. melciurie), adj. f. (oaie cu coarne răsucite); înmelci, vb. (rar, a se încolăci, a se răsuci). – Din rom. provine bg. melčev (Candrea, Elemente, 405; Miklosich, Etym. Wb., 187; Berneker, II, 33; Capidan, Raporturile, 216).

MIG (abreviere de la A.I. Mikoian și M.I. Gurevici, numele creatorilor), firmă sovietică, care începând cu 1940 a construit avioane de interceptare, de atac, de recunoaștere și de antrenament purtând acest nume. Cu asemenea avioane au fost echipate forțele aeriene ale U.R.S.S. și ale statelor care au aparținut Pactului de la Varșovia.

moto adj. inv. 1962 Referitor la un vehicul motorizat v. microfoileton (abreviere din moto[rizat])

N³, abreviere pentru nord.

NASA s. ◊ „N. A. S. A. (Administrația națională pentru problemele aeronauticii și cercetarea spațiului cosmic) a anunțat că se studiază în prezent construirea unui instrument numit penetrometru, care va permite să se afle dacă cosmonauții vor putea să se deplaseze în siguranță pe suprafața Lunii.” Sc. 26 II 65 p. 3. ◊ „Cercetătorii N. A. S. A. propun folosirea de combustibili gazoși pentru centralele nucleare.” Sc. 11 V 75 p. 4. ◊ „[...] doar unul dintre aceștia se va urca la bordul laboratorului orbital Spacelab pe care Agenția spațială europeană îl va lansa la sfârșitul anului 1980 în colaborare cu N. A. S. A.” Sc. 27 XII 77 p. 5; v. și R.l. 3 VII 85 p. 6; v. și astronaută, navetă spațială, planetoid, quasar [scris și N. A. S. A.] (abreviere din engl. N[ational] A[eronautics and] S[pace] A[dministration]; FS 310; D. Am.)

natisit s. n. (geol.) ◊ „Oamenii de știință sovietici au descoperit în Peninsula Kola un nou mineral pe care l-au numit natisit. El se compune din natriu, titan și siliciu.” R.l. 14 I 75 p. 5 (cuv. rus. abreviat din na[triu] + ti[tan] + si[liciu] + -it)

NATO s. (pol.) Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, creată în 1949 v. hold-up (1975; v. și chip, lumină verde, trienală (abreviere din engl. N[ord] A[tlantic] T[reaty] O[rganization]; A. Bantaș BE 123)

nun (nuni), s. m. – Naș de nuntă. – Mr., megl. nun. Lat. nonnus (Pușcariu 1207; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 5; REW 5817), cf. alb. nun (Philippide, II, 649), ngr. νουνός „naș”, v. sard. nonnu „naș” (Atzori 246), apul. nunnu „naș”, it. nonno „bunic”. Der. din ngr. (Cihac, II, 679; Roesler 573) e mai puțin probabilă. Der. nună, s. f. (nașă de nuntă); nunească, s. f. (dans tipic de nuntă); nunaș, s. m. (Trans., Banat, naș de nuntă); nănaș, s. m. (naș de nuntă), alterare a cuvîntului anterior; naș, s. m. (persoană care cunună sau botează); abreviere a cuvîntului anterior (Pușcariu, 1207; Pușcariu, Donum natalicium Schrijver, Utrech 1929, 432; împotrivă Densusianu, GS, V, 186, dar fără argumente convingătoare); nașe, s. f. (soția nașului; femeie care cunună sau botează); nășească, s. f. (dans); năși, vb. (a fi naș sau nașă); nășit, s. n. (actul de a fi naș(ă)). Naș circulă în Vechiul Regat, restul preferă forma nănaș (ALR, I, 216). – Din rom. provine mag. nanás (Edelspacher 20); rut. nanaško (Candrea, Elemente, 408); bg. nunko (Capidan, Raporturile, 233).

O.K. (< engl. ok, abreviere de la all corect, ortografiat greșit o[all] k[orect] sau de la n. pr. O[ld] K[inderhook], porecla președintelui american Van Buren). 1. Adv. De acord; foarte bine. 2. S. n. Acord, aprobare.

OK adv. (americanism; colocv.) De acord!; (foarte) bine ◊ „În sfârșit, totul este OK, teribila și delicata confruntare este încheiată.” R.l. 27 XII 79 p. 15. ◊ „Totul ar fi fost OK.” ◊ Rev. 22 36/93 p. 2; v. și R.lit. 27 XII 79 p. 15; v. și happy-end (1971) [pron. ochei] (din engl. americ. OK, abreviere din all correct, greșit ortografiat o[ll] k[orrect]; în fr. din 1969, răspândit după 1939-45; Guția A. 1819, Al. Graur în SCL 3/69 p. 349, M. Gheorghiu în Luc. 14 II 81 p. 1, din Old Kinderhook; D. Am.)

Oltcit s. n. ◊ „Pe platforma industrială de est a Craiovei a avut loc vineri inaugurarea lucrărilor de construcție a întreprinderii societății mixte «Oltcit» de autoturisme de mic litraj, rod al colaborării româno-franceze.” Sc. 18 VI 77 p. 5. ◊ „Primim la redacție întrebări din partea a numeroși cetățeni care se interesează de autoturismele «Oltcit».” Sc. 2 IV 78 p. 5. ◊ „Plan și stadii de execuție pe șantierul «Oltcit».” Pr.R.TV 26 II 79 p. 4 [pron. Ol(t)sit] (abreviere din Olt[enia] + Ci[troën]; VRC 281)

OZN s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate ◊ „A. D., soția unui vânzător de pește din Geneva, a adus la cunoștința autorităților locale că un obiect zburător neidentificat a «coborât», luni seara, în curtea locuinței sale. O.Z.N.-ul, care, potrivit spuselor femeii, a «staționat» circa 10 minute și a rămas imobilizat la o înălțime de un metru deasupra solului, producea un zgomot ascuțit, asemenea unui scrâșnet.” R.l. 21 III 74 p. 6. ◊ „Un ozene e reperat de doi polițiști radiofoniști.” R.lit. 7 VII 79 p. 12. ◊ „OZN-urile au durat destul pentru a produce câteva generații de credincioși.” R.lit. 20 V 82 p. 2. ◊ „OZN-uri pornesc vijelios de pe Lună.” R.l. 4 XI 93 p. 7; v. și 18 VIII 80 p. 2; v. și ozenist [pron. ozene; scris și O.Z.N., ozene] (abreviere din O[biect] Z[burător] N[eidentificat], după engl. UFO – U[nidentified] F[lying] O[bject] „obiect zburător neidentificat”; FC I 156, A. Bantaș BE 123; DEX, DN3)

PAC (pol.) Abreviere pentru Partidul Alianței Civice ◊ „PAC s-a remarcat prin mai multe intervenții punctuale.” R.l. 8 II 93 p. 3; v. și legionariza, panel (abreviere din P[artidul] A[lianței] C[ivice])

P.A.L. (abreviere de la expr. engl., Phase Alternative Line), sistem de televiziune în culori inventat de inginerul german Walter Bruch de la compania Telefunken, adoptat, începând din 1966, de mai multe țări.

parton s. m. (fiz.) ◊ „Particule mai mici decât protonii și neutronii au fost descoperite la acceleratorul liniar din Standford, în California. Aceste particule, denumite «partoni» au fost descrise într-un studiu apărut recent în revista «Scientific American».” R.l. 18 VI 71 p. 6; v. și quark (din engl. parton, abreviere din par[ticle + pro]ton; cf. fr. parton; BD 1969, DTN 1973)

pas (pasuri), s. n. – Compas de dogar sau de zidar. Origine incertă. Tiktin crede că-i vorba de o abreviere a it. compasso sau de sb. pas „centură” sau de ambele în același timp. Cea de a doua explicație este mai probabilă, avînd în vedere pe pașnic, s. n. (compas), din sb. pasnik „compas”. – Der. păsui, vb. (a trasa cercuri).

PC, abreviere de la engl. personal computer.

PEN-CLUB (abreviere de la engl. Poets, Playwrights, Editors, Essaysts and Novelists), asociație internațională a scriitorilor, pentru promovarea schimburilor culturale, fondată la Londra, în 1921, de J. Galsworthy și C.A. Dawson Scott, și care se reunește la un congres anual. România este membru (din 1924), iar din 2003, 87 de țări de pe tot Globul erau membre ale P.

penețe(ce)dist, -ă s. m. f., adj. (pol.) Membru al PNȚCD ◊ „C.V. susține că mi-aș fi încurcat picioarele «prin cablurile penețediste, scoțând din priză o porta-voce».” Ad. 5 V 90 p. 5. ◊ „Aici au consumat împreună (ca să vezi fraternitate: un penețecedist și un fesenist!) un litru de țuică [...]” Ad. 6 V 90 p. 3 (abreviere din P[artidul] N[ațional] Ț[ărănesc] C[reștin] D[emocrat] + -ist)

PFL s. n. ◊ „P.F.L. sunt inițialele binecunoscute: plăci fibrolemnoase. Sunt prezente în casele tuturor mai ales sub formă de mobilier.” R.l. 5 II 75 p. 3; v. și Sc. 26 IV 80 p. 3 [pron. pefele] (abreviere din p[lăci] + f[ibro] + l[emnoase]; FC I 155, 164)

piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).

plai (plaiuri), s. n. – 1. Platou, podiș, parte mai înaltă a unui teritoriu. – 2. Regiune, ținut. – 3. Diviziune administrativă, subprefectă. – 4. (Bucov.) Drum de munte, potecă. – Mr. plai. Gr. πλάγιον, probabil printr-un lat. *plagium, cf. lat. plagia „țărm” și „cîmpie”, cu sensurile din rom. și alb. (Candrea-Dens., 1400; REW 6564; Pascu, I, 144; Pascu, Suf., 406; Philippide, II, 729; Diculescu, Elementele, 490; Graur, BL, VI, 108; cf. S. Pop, Geopolitica și geoistoria, II, 54-61). Der. din sl. planina „munte” (Cihac, II, 260), sl. planŭ „șes” (Tiktin) este dificil din punct de vedere fonetic; cf. sb., cr. plaj „coastă muntoasă”, pe care Vasmer, Gr., 118 îl consideră de origine dubioasă, și care nu se explică bine nici prin gr., nici prin it., este probabil un împrumut din alb. plaië, care la rîndul lui, ar putea proveni din mr. – Der. plăieș (var. plăiaș), s. m. (muntean; grănicer, străjer la munte); splai, s. n. (esplanadă, drum pe malul unui rîu), probabil forțat ca fr. esplanade sau it. spiaggia „mal” față de piaggia „coastă, povîrniș” (după Graur, BL, IV, 108, din ngr. σ(τό)πλαï, a cărui abreviere pare mai puțin comună). Din rom. provin rut. plaj (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 403), săs. plîj și probabil alb., sb., ca și mag. palajas „milițian” (Edelspacher 21).

p.n.a. s. (text.) Melană ◊ „O jachetă din p.n.a. pentru copii [...]” I.B. 21 II 82 p. 2. ◊ „Rochițele din stofă, din p.n.a. [...]” I.B. 23 IV 84 p. 45; v. și frote (1974) [pron. penea] (abreviere din p[oli] n[itril] a[cril])

politologie s. f. ◊ „Noțiunea de politologie și-a făcut intrarea în vocabularul științific de-abia de aproximativ două decenii și este folosită pentru a denumi în mod abreviat «Știința politică», în sensul de știință despre politică.” Cont. 2 IX 77 p. 11 (din fr. polit[ic]ologie, it. politologia; PR 1957, DPN 1977; Th. Hristea în LR 3/72 p. 192, atestări din 1969; DP, D.Filoz.; DN3, DEX-S)

polmar s. (tehn.) ◊ „În vederea opririi «mareei negre» a fost creat un vast dispozitiv, denumit polmar (prescurtarea cuvintelor «pollution maritime» – poluare maritimă).” Sc. 25 III 78 p. 6 (abreviere fr.)

pomato s. (bot.) ◊ „Oamenii de știință de la Centrul de cercetări Carlsberg din Danemarca nu știu ce nume să-i dea noului hibrid de roșie și cartof – totayto sau pomato (combinația cuvintelor englezești tomato și potato).” R.l. 21 VII 78 p. 6 (abreviere engl.; cf. fr. pomate; DTN 1978)

praxis s. m. – 1. Practică, experiență. – 2. Document. – Var. praxă. Ngr. πράξις (Gáldi 235). Sec. XVIII. – Der. praxapostol, s. n. (carte care conține Faptele apostolilor), din ngr. πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat în praxiu, s. n., cf. Vasmer, Gr., 122.

PRESCURTA vb. tr. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia. (< pre- + scurta)

PRESCURTA vb. 1. v. scurta. 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. v. abrevia.

A PRESCURTA ~ez tranz. 1) (texte) A micșora prin reducerea numărului de cuvinte; a comprima. 2) (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau silabe; a abrevia. /pre- + scurt

PRESCURTA vb. I. tr. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvînt; a abrevia. [< pre- + scurta].

PRESCURTARE s.f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; abreviere, abreviație. [< prescurta].

PRESCURTARE s. 1. v. scurtare. 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. v. rezumat. 4. v. abreviere.

PRESCURTARE ~ări f. 1) v. A PRESCURTA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte abreviate; abreviere. [G.-D. prescurtării] /v. a prescurta

PRESCURTAT adj. 1. micșorat, redus, scurtat. (Text ~.) 2. concentrat, redus, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 3. v. abreviat.

prescurtéz v. tr. (pre- și scurtez). Scurtez, micșorez, fac maĭ scurt în spațiŭ saŭ timp: a prescurta coada unuĭ topor, o vacanță, o ședință. Abreviez, exprim maĭ pe scurt: a prescurta un discurs, o carte, un cuvînt (ca p. îld. pentru).

prof, -ă s. m. f. (arg. elevilor) Profesor, profesoară ◊ „Uite, eu sunt o fostă «profă», ceea ce, desigur, nu e de natură să te mulțumească.” D. 43/93 p. 2. ◊ „Profu’ de engleză nu este altul decât simpaticul actor, regizor și producător Danny De Vito.” R.l. internaț. 5 VII 95 p. 3; v. și 4 II 95 p. 8; v. și dirig (1979) (din profesor, profesoară prin abreviere; cf. engl., fr., it., germ. colocv. prof; VRC 279; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8; DFAP 200)

PUNCT s. n. 1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecția a două linii. ◊ punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată. ◊ semn mic și rotund ca o împunsătură de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important. 2. loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, șantier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor. ◊ punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critică; punct mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor. 5. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc. 6. semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unui enunț pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulțiri etc. ◊ punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm. ◊ pată mică rotundă pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusături etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problemă. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; punct de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata să... 10. aspect, ipoteză, situație; fază, treaptă, perioadă. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta. (< lat. punctum, după fr. point)

PVC s. 1974 (chim.) Tip de material plastic v. fonoizolare; v. și microuzină (abreviere din engl. P[oly] V[inyl] C[hlorid]; cf. fr. PVC; DTN 1973)

RAM (abreviere de la Random Acces Memory) s. n. invar. Memorie a semiconductoarelor rapide accesibile pentru lecturare și scriere la microprocesoare.

redegist, -ă s. m. f. Locuitor al fostei Republici Democrate Germane ◊ „Stările de umilință ale Ossi-ului (fost redegist, omul din Est) s-ar datora și modului în care el se raportează la slujbă, la job.” ◊ Rev. 22 28/94 p. 1 (abreviere din R[epublica] D[emocrată] G[ermană] + -ist; cuvântul este mult mai vechi)

refegist, -ă s. m. f., adj. Locuitor al fostei Republici Federale Germania ◊ „E un «Wessi», spun uneori chiar foștii refegiști despre unul dintre ei căruia vor să-i accentueze aroganța față de oamenii din Est.” ◊ Rev. 22 27/94 p. 12; v. și 28/94 p. 11 (abreviere din R[epublica] F[ederală] G[ermania] + -ist; cuvântul este mult mai vechi)

Renel s. n. Regia Națională de Electricitate ◊ „Luni [...] vor începe lucrările seminarului cu tema «Relația furnizor-consumator de energie electrică», în organizarea RENEL.” R.l. 1718 X 92 p. 3. ◊ „Renelul ne-a fericit cu 28 lei pe chilowat.” R.lit. 35/93 p. 12; v. și R.l. 7 X 92 p. 1, 7 XI 92 p. 2, 13 XII 96 p. 9; v. și plajă (Abreviere din Re[gia] N[ațională de] El[ectricitate])

retro adj. inv. Care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi) ◊ „[...] o modă «retro» a pălăriilor și coafurilor aducând încă aminte de moda anilor dinainte de primul război mondial.” R.l. 15 VII 75 p. 6. ◊ „A adopta stilul retro, în concepția lor, înseamnă a da libertatea să se folosească toate formele, schemele, combinațiile care de-a lungul anilor au prins la public, au făcut vânzare, au avut succes.” Săpt. 3 XI 78 p. 8. ◊ „Parfumul «retro» al străzilor, cafenelelor bucureștene [...]” Sc. 22 II 79 p. 4 (abreviere din fr. retro[grade]; DMC 1973; L. Seche în SCL 2/76 p. 202; DEX-S)

S 1. Abreviere* pentru indicarea vocii (1-2) de sopran (1-2) în partiturile* corale, vocal sau vocal-simf. 2. Abrev. pentru notarea funcției de subdominantă* sau a acordului* de subdominantă. 3. Abrev. pentru termeni ca: segno (v. da capo); sinistra (v. abreviații); solo; sotto (v. sotto voce); subito (v. piano); sul (v. sulla tastiera; sul ponticello).

S.A., abreviere pentru Societate pe acțiuni.

scurt (-tă), adj. – 1. De lungime mică. – 2. De durată mică. – 3. Concis, rezumat. – 4. Mic, jos, de înălțime mică. – Mr. șcurtu, istr. scurt. Lat. cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 463; REW 2421), cf. it. (s)corto, alb. škurtë, prov. cort, fr. court, cat. curt, sp. corto, port. curto. Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi și de origine expresivă, cel puțin în rom. În mr. pare să depindă de alb.; cf. alb. Skortull, toponim (Jokl, BA, IV, 195), care provine în mod sigur din rom. Der. scurtă, s. f. (varice la subțioară, inflamație, tumoare; capă, mantou scurt; Trans., pai mic; pai pentru a trage la sorți); curta, vb. (Banat, a tăia lemne); scurta, vb. (a tăia, a face mai scurt; a micșora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvînt vulgar și tîrziu (Niermeyer 390), cf. alb. škurtoń (Meyer 217; Philippide, II, 640), calabr. scurtare (cf. REW 2994); scurtătură, s. f. (lemn, băț scurt, retevei); scurtime, s. f. (însușirea de a fi scurt); scurteică, s. f. (cațaveică, scurtă de blană, haină de stofă pentru femei); prescurta, vb. (a abrevia), după germ. verkürzen. – Din rom. provin bg. skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), sb. škurteljka, stuteljka.

SCURTA vb. 1. a micșora, a prescurta, a reduce. (Mai ~ din text.) 2. v. prescurta. 3. v. abrevia. 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haină.) 5. a tăia. (Mai ~ din poale.) 6. a tăia. (A ~ drumul peste câmp.) 7. v. micșora.

SCURTARE s. 1. micșorare, prescurtare, reducere. (~ unui text.) 2. v. prescurtare. 3. v. abreviere. 4. tăiere. (~ drumului peste câmp.) 5. v. micșorare.

SCURTAT adj. 1. v. prescurtat. 2. concentrat, prescurtat, redus, rezumat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 3. v. abreviat. 4. v. tuns.

SI (METR.), abreviere folosită pentru Sistemul Internațional de Unități de Măsură. V. unitate.

Sida s. f. (med.) ◊ „Primele cazuri de SIDA au fost înregistrate în 1981 în Statele Unite, caracterizându-se printr-o scădere brutală a apărărilor imunitare, ceea ce permite unor afecțiuni în mod obișnuit benigne – denumite «oportuniste» să se dezvolte în chip grav [...]” R.l. 1 VII 83 p. 6. ◊ „Există pericolul ca SIDA (sindromul imunitaro-deficitar dobândit) – teribilul flagel ce bântuie de câtăva vreme în America și care a trecut acum și oceanul – să devină «problema sanitară mondială numărul 1» [...]” Sc. 29 X 85 p. 4. ◊ „[...] în România există între 2500 și 3000 de persoane infectate cu virusul ce provoacă Sindromul Imunodeficienței Dobândite (SIDA).” R.l. 10 VI 93 p. 8. ♦ (fig.) ◊ „[Comunismul] este o excrescență maladivă a organismului social, un cancer sau o SIDA a istoriei umane.” R.lit. 1 XI 90 p. 2; v. și R.l. 5 V 84 p. 6, 27 V 85 p. 6, 17 V 86 p. 6, Săpt. 23 V 86 p. 2, LAI 14 X 91 p. 7, R.l. 5 X 92 p. 1; v. și HIV, seropozitiv (abreviere din fr. S[yndrome] I[mmuno] D[éficitaire] A[cquis]; PR 1983, MNC 1985)

SIGLĂ s.f. Literă sau grup de litere folosite ca semn de prescurtare în inscripții, în manuscrise vechi, în bibliografii etc. [< fr. sigle, cf. lat. siglum – abreviere].

SIGLĂ ~e f. Grup de litere inițiale care constituie o abreviere. [Sil. si-glă] /<fr. sigle

SIMBOL s.n. Semn care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, un obiect, o noțiune, o idee etc. ♦ Orice semn convențional care abreviază ceva; literă sau grup de litere care reprezintă numele unui element chimic; literă sau grup de litere care reprezintă o unitate de măsură etc. ♦ Simbolul credinței = crez. ♦ Figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marcă, fr. symbole, it. simbolo].

simile (cuv. it. „asemănător, similar”), indicație, cu rol de abreviere*, care arată că un procedeu de interpretare (accent*, staccato*, trăsătură de arcuș, articulație* etc.), notat la început prin semnele caracteristice, trebuie continuat întocmai.

s.m., abreviere* a indicației sinistra mano (it. „mâna stângă”). V. abreviații; încrucișare (2).

sopra (cuv. it. „deasupra, sus”) În muzica pentru pian, în pasajele care necesită încrucișarea (2) mâinilor, s. indica mâna care trebuie să treacă deasupra celeilalte. Ex.: la mano sinistra s. la destra „mâna stângă deasupra celei drepte”. ♦ Come s., ca mai sus, indicație, cu rol de abreviere*, care arată că un pasaj muzical repetat trebuie interpretat în aceeași manieră ca la prima apariție. Opusul lui sotto (v. sotto voce).

SRI (pol.) Serviciul Român de Informații ◊ „De la început de tot SRI a încercat să acrediteze ideea că este singurul abilitat să mânuiască documente secrete.” R.lit. 30 V 91 p. 2. ◊ „Triada conservatorilor [...] la care se află remorcat și șeful SRI-ului a fost explicit somată de Petre Roman să-și alcătuiască, de vrea, un partid al ei!” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2; v. și CEPECA, foc verde, mineriadă [pron. serei] (abreviere din S[erviciul] R[omân de] I[nformații])

ști (-iu, -iut), vb. – A avea cunoștință, a cunoaște. – Mr. știu, știut, știre, megl. știu, știri, istr. știwu. Lat. scῑre (Diez, I, 365; Pușcariu 1648; REW 7722), cf. logud. iskire (Wagner 112) și știință. – Der. știre, s. f. (știință, cunoștință: notiță, aviz; cunoaștere, preocupare); știrici, vb. (a căuta, a cerceta, a iscodi; a comunica, a face să se știe) în Trans. și Banat de la știre cu suf. expresiv; știut, adj. (cunoscut; faimos; expert, experimentat); neștiut, adj. (ignorant); știutor, adj. (care știe); neștiutor, adj. (ignorant); atotștiutor, adj. (care le știe pe toate); știutură, s. f. (cunoaștere), înv.; neștire, s. f. (inconștiență). Expresia nu știu, cînd nu poartă accent stilistic se abreviază de regulă nuș’, cel puțin în Munt., nuș cu ce < nu știu cu cine. De aici niște, pron. indef. (unii, unele, anumiți, anumite, cîțiva, cîteva) în loc de nuș’ce, REW 5899; neștine (var. neșcine, nușcine), pron. indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adv. (ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pron. indef. (ceva, unii). Toate aceste comp., sau cel puțin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio quantum, nescio qualem; dar această ipoteză poate nu este necesară.

TAB s. n. Transportor auto blindat ◊ „[...] s-a instalat la comanda tancurilor și TAB-urilor, strivind sub șenile trupuri nevinovate de băieți și fete.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 1. ◊ „De la Cotroceni ieșeau 4 TAB-uri însoțite de o mașină a poliției.” Cotid. 18 III 92 p. 1. ◊ „Ordin de la înlocuitorul comandantului UM 01315 București [...] să pregătim [...] TAB-uri.” R.l. 8 IX 93 p. 1; v. și R.lit. 50/95 p. 8, Est-Vest VI 95 p. 5, Z. 18 XI 96 p. 1 (abreviere din T[ransportor] A[uto] B[lindat])

taxi-parti s. n. Taximetru particular (după decembrie 1989) ◊ „Taxi-parti în condiții foarte avantajoase – piese și servicii gratuite.” R.l. 10 X 91 p. 5. ◊ „Cel reținut de poliție [este] patronul unei firme de taxi-parti.” R.l. 7 VIII 93 p. 16; v. și 4 VIII 93 p. 16 (abreviere din taxi[metru] parti[cular])

tele-¹ Abreviere pentru televiziune v. regal (1976) (cf. fr. télé; DMN 1959; L. Seche în LR 1/74 p. 77)

telemobil s. n. (comunic.) Telefonie mobilă celulară ◊ „Telemobil vă însoțește pretutindeni. Telemobil vă apropie la dorință orice colț al lumii. Pentru a nu pierde nici o afacere, pentru a putea fi contactat oriunde, abonați-vă la serviciul Telemobil oferit de Telefónica România.” R.l. 6 IV 93 p. 13. ◊ „Abonați-vă la serviciul Telemobil oferit de Telefónica România.” Ev.z. 1 VI 93 p. 2.; v. și telefon mobil celular //abreviere din tele[fon] + mobil//

UFO s. (americanism) Farfurie zburătoare ◊ „Am fost mințiți! exclamă acum acești ufologi, susținând că au pus mâna, între altele, pe mărturisirile unor foști colonei de aviație martori ai prăbușirii a «cel puțin două farfurii zburătoare» [...] Mai este, spun ei, și povestea unui bombardier F-4 Phantom, care ar fi urmărit în 1976 deasupra Iranului un UFO mare.” R.lit. 8 II 79 p. 22 (abreviere din engl. americ. U[nidentified] F[lying] O[bject] „obiect zburător neidentificat”)

ug (-ghi), s. m. – Veche monedă ungurească de aur, valora 200 bani sau aspri în 1660. – Var. ughi. Sl. ugrŭskŭ „ungar” (Tiktin), abreviat ug în documente. Nu pare să fi avut circulație reală. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25).

UNICEF s. Organizația UNESCO pentru copii ◊ „A patra expoziție mondială de fotografie cu tema «Copiii acestei lumi», consacrată Anului internațional al copilului – 1979, s-a deschis la Lausanne, sub egida UNICEF. Sunt prezentate 515 fotografii-document realizate de 238 fotografi din 94 de țări ale lumii.” R.l. 3 V 78 p. 6; v. și superspectacol (1977) (abreviere din engl. U[nited] N[ations] I[nternational] C[hildren’s] E[ducation] F[ound])

USLA s. Unitate specială de luptă antiteroristă ◊ „Au fost uciși șapte ofițeri, subofițeri și militari în termen ai USLA.” R.l. 4 XI 93 p. 10. ◊ „[La 21 decembrie 1989] trupe USLA, civili înarmați” R.lit. 50/95 p. 9; v. și Ev.z. 30 XII 96 p. 5 (abreviere din U[nitate] S[pecială de] L[uptă] A[ntiteroristă])

v., abreviere pentru violină* (și vl.); vox* (pl. lat. voces); vide*.

VIP s. n. (americanism) Persoană foarte importantă, căreia i se rezervă un tratament special ◊ „Un VIP care se mută de la un partid la altul” R.l. 10 IX 93 p. 1. ◊ „Elita adevărată (alta decât cea compusă din VIP ori guvernanți la diverse eșaloane) e minusculă.” R.lit. 35/93 p. 2. ◊ „VIP-urile noastre de toate zilele și nopțile s-au întors la București.” Expres 39/94 p. 14; v. și As 202/96 p. 13 (abreviere din engl. V[ery] I[mportant] P[erson]; cf. fr. vip; MNC 1981)

yuppi s. m. (americanism) Tânăr dinamic și cu succes în afaceri (în special în anii ’80) ◊ „Aceștia sunt nepoții lui Stalin. Sunt niște yuppies ai marxism-leninismului.” LAI 28 X 91 p. 7 (abreviere din engl. Y[oung] U[rban] P[rofessional]; cf. fr., it. yuppi; PN 1985, MN 1986)

zice (-c, -is), vb. – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunța. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susține. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (Refl.) A se chema. – 14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîșu, dzițeare; megl. zic, ziș, ziceri; istr. zic, zis. Lat. dῑcēre (Pușcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), cf. it. dicere, gt. dire, sp. decir. – Der. zicală, s. f. (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaș (var. zicălău, zicaș), s. m. (lăutar); zicătoare, s. f. (proverb; bucată muzicală); zicătură, s. f. (proverb; bucată muzicală); zicere, s. f. (zicală; expresie); zicător, s. m. (lăutar); zisă, s. f. (afirmație; proverb); prezice, vb., format după fr. prédire; cf. contrazice. Cică, adv. (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, cf. calabr. cica.