hi-fi adj. inv. (muz.) Reproducere fidelă a sunetului unei înregistrări muzicale; înaltă fidelitate ◊ „Expansiunea industriei muzicale este stânjenită de prețurile ridicate ale aparaturii hi-fi și discurilor.” Săpt. 28 VI 75 p. 8. ◊ „În a doua jumătate a cincinalului viitor vor apare aparate de înaltă fidelitate, primele radioreceptoare stereo HI-FI românești, realizate după o schemă foarte modernă, cu circuite integrate [...]” R.l. 18 VI 80 p. 5 [pron. haifi] (abreviere din engl. americ. hi[gh] fi[delity]; cf. fr. hi-fi; PR 1956, BD 1970; D. Am.; DEX-S)