retro adj. inv. Care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi) ◊ „[...] o modă «retro» a pălăriilor și coafurilor aducând încă aminte de moda anilor dinainte de primul război mondial.” R.l. 15 VII 75 p. 6. ◊ „A adopta stilul retro, în concepția lor, înseamnă a da libertatea să se folosească toate formele, schemele, combinațiile care de-a lungul anilor au prins la public, au făcut vânzare, au avut succes.” Săpt. 3 XI 78 p. 8. ◊ „Parfumul «retro» al străzilor, cafenelelor bucureștene [...]” Sc. 22 II 79 p. 4 (abreviere din fr. retro[grade]; DMC 1973; L. Seche în SCL 2/76 p. 202; DEX-S)