SALAMANDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.

BRANHIOZAUR s. (GEOL.) protriton. (~ul semăna cu salamandra.)

CAUDAT s. (ZOOL.) urodel. (Salamandra este un ~.)

SALAMANDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopârlă.

SALAMANDRĂ s. v. șopârlă.

ȘOPÂRLĂ s. (ZOOL.; Lacerta) (reg.) salamandră.

ȘOPÂRLĂ s. v. gușter, salamandră.

salamandră s. f., g.-d. art. salamandrei; pl. salamandre

SALAMANDRĂ ~e f. Specie de batracian asemănător cu șopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandre

ACVATERARIU s.n. Combinație între un acvariu și un terariu, constînd dintr-o cutie special amenajată cu pereți de sticlă și cu unul din plasă de sîrmă, în care se introduce și un vas cu apă, putîndu-se crește amfibieni (broaște, salamandre) și șerpi de apă. [< acva(riu) + terariu].

SALAMANDRĂ s.f. Batracian asemănător șopîrlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].

AXOLOTL s.m. Stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre. [< fr. axolotl < cuv. mexican].

BRANHIOZAUR s.m. Mic animal amfibiu fosil, asemănător cu o salamandră, care trăia în mlaștini. [Pron. -hi-o-. / < fr. branchiosaurus, cf. gr. branchia – branhie, sauros – reptilă].

CAUDAT, -Ă adj. Prevăzut cu coadă. // s.n.pl. Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.); urodele; (la sg.) animal din acest ordin. [< it. caudato, cf. fr. caudé].

sălămâzdră, sălămâzdre, s.f. (pop.) salamandră.

șolomar, șolomari, s.m. (reg.) 1. vrăjitor despre care se crede că ar stăpânii norii; șolomăț. 2. (în sintagmă) șolomariul ploii = salamandră.

coromîslă (coromîsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.

TRITON¹ s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om și cu coadă de pește; (p. ext.) statuie reprezentînd această zeitate. 2. Batracian avînd înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluște marine gasteropode. [< lat., fr. triton].

AXOLOT s. m. stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre. (< fr. axolott)

BRANHIOZAUR s. m. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. (< fr. branchiosaurus)

CAUDAT, -Ă adj. I. prevăzut cu coadă. II. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele. (< it. caudato, fr. caudé/s/)

PROTRITON s. m. amfibian din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra, care trăiește în mlaștini. (< fr. protriton)

SALAMANDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)

TRITON¹ s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om și coadă de pește. 2. batracian având înfățișarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. (< lat., fr. triton, germ. Triton)

salamandră (salamandre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). – Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pușcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă.

ČAPEK [tʃápec], Karel (1890-1938), scriitor ceh. Creație scînteietoare prin fantezie și spirit de anticipație, satiră a contradicțiilor lumii moderne (piesele „R.U.R.”, „Boala albă”, romanele „Fabrica de absolut”, „Krakatit”, „Războiul salamandrelor”). Eseuri, note de călătorie.

SĂLĂMÎZDRĂ, sălămîzdre, s. f. (Pop.) Salamandră. [Var.: solomîzdră s. f.] – Gr. salamandra.

*anfíbiŭ, -ie adj. (vgr. amphibios, d. amphi, în amîndoŭă părțile, și bios, viață). Zool. Care poate trăi și în aer, și în apă, ca foca, broasca, crocodilu ș. a. Fig. Iron. Nehotărît, cu doŭă părerĭ: om anfibiŭ. S. n. pl. Ordin de mamifere (foca, morsa) și subdiviziune de reptile (broasca, salamandra) care trăĭesc și în apă, și pe uscat. – Fals amf-.

SALAMÁNDRĂ (< fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei. Sin. solomâzdră.

PAZ, Octavio (1914-1998), poet și eseist mexican. Fondator a numeroase publicații literare și politice; participant la Războiul Civil din Spania. Numeroase călătorii în S.U.A., Franța, Japonia, India ș.a., care i-au influențat opera. După debutul său suprarealist („Rădăcina omului”), se orientează către o lirică de mare bogăție imagistică și expresie somptuoasă, cultivând motivele iubirii, singurătății și morții („Piatra de Soare”, „Salamandra”, „Anotimpul violent”, „Libertate pe cuvânt”); a experimentat și poezie spațială („Versantul estic”). Eseurile sale sunt mărturia unui talent puternic ancorat în realitățile mexicane, deschis la toate formele culturii („Labirintul singurătății”, „Semnele în rotație”, „Conjuncții și disjuncții”, „Canibalul umanist”). Premiul Nobel pentru literatură (1990).

QUINN [kuin], Anthony (1915-2001), actor american de film. Înzestrat cu o deosebită forță expresivă, interpret al unor personaje pline de o forță vitală inepuizabilă, cu o etică frustă, aparținând unei umanități aspre, senzuale. De o longevitate artistică extraordinară, a jucat într-un număr impresionant de filme, aparținând unor genuri foarte diverse („Orhideea neagră”, „Vizita bătrânei doamne”, „Van Gogh”, „Legământ sfânt”, „Ultimul tren din Gun Hill”, „Zorba Grecul”, „Moștenirea Ferramonti”, „Salamandra”, „Cel mai bogat om din lume”, „Ultima aventură”, „Atât aproape de cer”). Premiul Oscar, 1952 („Viva Zapata”), 1954 („La Strada”).

DRĂGAN, Mircea (n. 1932, Gura Ocniței, jud. Dâmbovița), regizor român de film. Prof. univ. la București. Predilecție pentru ecranizări și evocări istorice („Neamul Șoimăreștilor”, „Columna”, „Ștefan cel Mare. Vaslui 1475”). Alte filme: „Seria B.D.”, „Explozia”, „Cuibul salamandrelor”.

NERO, Franco (n. 1941), actor italian de film. Cu un fizic atrăgător, s-a impus în roluri de seducător, dar și în roluri de personaj pozitiv din filme gen western sau thriller, care presupun forță și pasiune pentru acțiune („Când se arată cucuveaua”, „Tristana”, „De ce este ucis un magnat”, „Salamandra”, „Frați și surori”, „Vin italienii”).

PEDOGENÉZĂ (< fr. {i}; {s} pedo¹- + gr. genesis „naștere”) s. f. (BIOL.) 1. Fenomen prin care un animal în stadiu de larvă sau de preadult ajunge totuși să se reproducă. Este foarte evidentă la axolot (o formă larvară a salamandrei), care își păstrează caracteristicile larvare din cauza unei insuficiențe tiroidiene, și la unele crustacee. 2. Procesul de formare și evoluție a solului. Principalii factori pedogenetici sunt: clima, vegetația, fauna din sol, microorganismele, roca de bază (materialul pe care se formează solul), apa freatică sau stagnantă, timpul. Activitatea antropică poate influența și ea procesul de formare a solului.

PROTRITÓN (< fr.) s. m. Amfibian din Carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra, care trăiește în mlaștini.

sălămâzdră, -e, (solomâzdră), s.f. – (pop.) Salamandră, batrician cu pielea netedă, neagră, pătată cu galben. În Maramureș întâlnim mai multe specii cu acest nume: salamandră de uscat (Salamandra salamandra), care trăiește în pădurile întunecate și umede de fag, îndeosebi pe malul pâraielor sau lângă izvoare (în M-ții Rodnei, pe valea Slătioara, pe Vaser) și salamandră de munte (Triturus alpestris, Laur), pe Vaser, pasul Gutâi, M-ții Maramureșului, M-ții Rodnei (Ardelean, Beres 2000). – Din gr. salamandra (Tiktin); lat. salamandra (DEX).

solomâzdră, adj. – (ref. la capre) Pestriță (Precup 1926). Vezi sălămâzdră. – Din salamandră (ref. la culoarea pielii).

* salamándră f., pl. e (lat. vgr. salamándra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma și mărimea șopîrlelor (lacerta salamandra): ceĭ vechĭ credeaŭ că salamandra nu arde în foc. – Pop. sălămîzdră, solomîzdră, șuliméndriță și șulumîndriță.

IBUSE, Masuji (1898-1993), scriitor japonez. Romane în care investighează cu ironie și vehemență, declinul societății contemporane și, îmbinând umorul cu pateticul, creionează în linii ferme personaje din cele mai diverse medii („Salamandra uriașă”, „Ploaia neagră”, „Usaburō naufragiatul”).

șuliméndriță și șulumîndriță, V. salamandră.

salamandră s. f., g.-d. art. salamandrei; pl. salamandre

sălămîzdră și solomîzdră V. salamandră.

salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc (Lacerta salamandra).

sălămăzdră f. pop. salamandră: sălămăzdra trăiește în foc AL. [Alterațiune populară din salamandră].

SALAMANDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță iritantă cu rol protector (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.

BATRACIAN, batracieni, s. m. Animal amfibiu dintr-o clasă specială de vertebrate, avînd patru membre adaptate la mers și caracterizat prin temperatură variabilă și dezvoltare prin metamorfoză. Broasca și salamandra sînt batracieni. – Pronunțat: -ci-an.

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. (Mitol.) Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. Alte grinzi... alcătuiesc casete, pe al căror cîmp adîncit sînt pictați tritoni verzui. CAMIL PETRESCU, O. II 408. E carnavalul himeric al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe. D. ZAMFIRESCU, la CADE. 2. Numele mai multor specii de amfibii, cu înfățișarea unor mormoloci de broască (Triton). La animalele cu organizația superioară, ca tritonii și salamandrele, un membru tăiat, nu smuls, se poate reface. MARINESCU, P. A. 44. ♦ Gen de moluște marine gasteropode.

SALAMANDRĂ, salamandre, s. f. Animal din clasa batracienilor, asemănător cu șopîrla, cu picioare scurte și date în lături, cu pielea neagră pătată cu galben, care secretează un suc otrăvitor; trăiește prin locuri întunecoase și umede, hrănindu-se cu insecte și viermișori (Salamandra maculosa). ◊ Fig. Cu ochii țintă la salamandrele flăcărilor. C. PETRESCU, S. 80. Seara, cînd perdelele sînt trase, cad pe gînduri, privind la salamandrele din sobă. GHICA, S. 341.

SĂLĂMÎZDRĂ, sălămîzdre, s. f. (Și în forma solomîzdră) Salamandră. Cocostîrcul... este o pasere foarte folositoare, curățind împrejurimea... de șerpi, solomîzdre, șoareci, broaște. MARIAN, O. II 332. Salamandrele... poporul le cunoaște sub numele de solomîzdre. ȘEZ. II 71. ◊ Fig. Acea voce... nu era a lui, ci a unei sălămîzdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adînc de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. F. 34. – Variantă: solomîzdră s. f.

sălămâzdră, sălămâzdre, (solomâzdră), s.f. – (reg.; pop.) Salamandră, batrician cu pielea netedă, neagră, pătată cu galben. În Maramureș, întâlnim mai multe specii cu acest nume: salamandră de uscat (Salamandra salamandra), care trăiește în pădurile întunecate și umede de fag, îndeosebi pe malul pâraielor sau lângă izvoare (în Munții Rodnei, pe valea Slătioara, pe Vaser) și salamandră de munte (Triturus alpestris, Laur), pe Vaser, Pasul Gutâi, Munții Maramureșului, Munții Rodnei (Ardelean, Beres, 2000). – Din gr. salamandra (Tiktin, cf. DER; DLRM).

solomâzdră, adj. – (ref. la capre) Pestriță (Precup, 1926). (v. sălămâzdră). – Cf. salamandră (MDA).

zolomâzdră, s.f. – (reg., zool.) Salamandră. Animal batrician, mai mic decât șopârla, cu picioare scurte, cu pielea neagră pătată cu galben; trăiește în locuri umede (se spune că ea cade o dată cu ploaia). – Cf. solomâzdra (< lat. salamandra) (MDA).

BRANHIOZAUR s. (GEOL.) protriton. (~ semăna cu salamandra.)

CAUDAT s. (ZOOL.) urodel. (Salamandra este un ~.)

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.

axolot sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr axolot] Stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre.

SALAMANDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) șopîrlă.

salamandră s. v. ȘOPÎRLĂ.

branhiozaur sm [At: DEX² / P: ~hi-o~ / Pl: ~i / E: ger Branchiosaurus] Gen de amfibian din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini.

zalamâzdră sf vz salamandră

ȘOPÎRLĂ s. (ZOOL.; Lacerta) (reg.) salamandră.

șopîrlă s. v. GUȘTER. SALAMANDRĂ.

URODEL s. (ZOOL.) caudat. (Salamandra este un ~.)

caudat, ~ă [At: GRECESCU, FL. 21 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr caudates] 1 a Care este prevăzut cu coadă Si: caudifer. 2 sn (Lpl) Ordin de batracieni cu coadă (salamandra, tritonul etc.) Si: urodele. 3 sn Animal din caudate (2).

călămâzdră sf vz salamandră

colomândră sf vz salamandră

coromizlă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~le / E: ns cf salamandră] (Reg) Fetiță zburdalnică.

iolomânzdră sf vz salamandră

zălamâzdră sf vz salamandră

zălămăzdră sf vz salamandră

zălămâzdră sf vz salamandră

salamandră.

pestriț, ~ă [At: PALIA (1581), 150/8 / V: (înv) ~it, (reg) pis~, pres~^[1], pristiț, pristit / A și: (reg) pes~ / Pl: ~i, ~e / E: slv пьстрь] 1 a Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite, de obicei alb cu negru Si: bălțat, (rar) pestrițat (1), pistruiat, (îrg) pestrițiu (1), pistrui, (reg) mistreț, mistricioi, mistriu, morajin, pestric (1), picur², picurat², picuriu, pistricos, (îvr) pestricat (1). 2 a Cu culori diferite Si: bălțat, (rar) pestrițat (2), pistruiat, (îrg) pistrui, pestrițiu (2), (reg) mistreț, mistricioi, mistriu, morajin, pestric (2), picur², picurat², picuriu, pistricos, (îvr) pestricat (2). 3 a (Îs) Fontă ~ă Amestec de fontă cenușie cu fontă albă. 4 a (Reg; îs) Ouă ~e Ouă încondeiate. 5 a (Îs) Ață ~ă Ață răsucită din fire de diferite culori. 6 a (Reg; îs) Săptămâna ~ă Cârnedeagă. 7 a (Reg; îc) Șarpe-~ Viperă (Pelias berus). 8 a (Reg; îc) Șopârlă-de-apă-~ă Salamandră (Salamandra maculosa). 9-10 sm, a (Reg; șîc Pește-~) (Peștele) porcușor (Golia gobio). 11 a (Pan; pop) Dungat. 12 a (Reg; d. păr) Cărunt. 13 a (Reg; d. cai) Șarg, cu coada și coama albe. 14 a (Reg; d. oameni) Pistruiat. 15 a (Ban; Trs) Ciupit de vărsat. 16 a (Reg; d. ochi) Căprui. 17 a (Pex) Care este format din elemente de tot felul. 18 a Care este amestec. 19 a Variat. 20 a Eterogen. 21 a Împestrițat. 22 a (Fig) Ipocrit. 23 a Răutăcios. 24 a (Îe; pfm) A fi ~ la mațe sau pe cerul gurii ori (a fi) cu mațe (sau, rar, cu oase) ~e sau a avea mațe ~e A fi rău la suflet. 25 a (Îae) A fi zgârcit. 26 a (Reg) Tare.

șolomar sm [At: ARH. FOLK. V, 164 / Pl: -i / E: ns cf șolomonar] 1 (Mtp; reg) Vrăjitor despre care se crede că ar stăpâni norii Si: (reg) șolomăț. 2 (Zlg; Trs; îc) ~iu-ploii Salamandră (Salamandra maculosa).

șolomândră sf vz salamandră

șolomâzdră sf vz salamandră

șolomendră sf vz salamandră

șolomizdră sf vz salamandră

șopârlă sf [At: ST. LEX. 174^v/2 / V: (reg) ~rcă (Pl: ~rci) / Pl: ~le / E: ns cf alb shapi] 1 (Șîc ~-de-câmp) Reptilă din ordinul saurienilor, cu corp alungit, cu patm picioare scurte (îndreptate în afară), cu coadă regenerabilă, lungă și subțiată spre vârf, cu capul și cu abdomenul acoperit cu plăci cornoase, de culoare brună, cenușie sau verde pe spate și verde-cenușiu cu pete albe și mici pe părțile laterale, având o dungă dorsală maro {Lacerta agilis). 2 (Zlg; șîc ~-verde, (reg) ~rcă- văcească) Gușter (Lacerta viridis). 3 (Șîc ~-de-ziduri, (reg) ~-verde) Șopârlă (1) deosebit de agilă, cu degetele de la picioare lungi și subțiri, terminate cu unghii mari, care trăiește în locuri uscate și pietroase (Lacerta muralis). 4 (Șîc ~- dobrogeană) Șopârlă (1) de culoare verde-măsliniu pe spate și maro pe părțile laterale, cu două dungi albe sau gălbui în lungul coastelor (Lacerta taurica). 5 (Șîc ~-de-munte) Șopârlă (1) de culoare maro, cu o dungă dorsală subțire și cu două dungi late, cărămizii, pe părțile laterale (Lacerta vivipara). 6 Șopârlă (1) Lacerta praticola pontica. 7 (Șîc ~-de-nisip) Șopârlă (1) de culoare maro-deschis pe spate, cu dungi albe, segmentate și cu partea ventrală albă (Fremias arguta deserti). 8 (Pop; îe) A înghiți ~la (sau o ~) A suporta o neplăcere fără a comenta. 9 (Pop; îe) A strecura (sau a băga) o ~ A face o aluzie tendențioasă. 10 (Mun; îe) A se vârî ca o ~ A se amesteca cu subtilitate în treburile altora. 11 (Zlg; reg; șîc ~-de-apă, ~rcă-de-apă-pestriță) Salamandră (Salamandra maculosa). 12 (Zlg; Mar; îc) ~rcă-oarbă Viperă (Vipera berus).

șopârluță sf [At: ALR I, 1185/578 / Pl: ~țe / E: șopârlă + -uță] (Zlg; Mol; îc) ~- galbenă Salamandră (Salamandra maculosa).

șulimandră sf vz salamandră

triton¹ sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 92 / A și: trit~ / Pl: ~i / E: lat triton, -onis, fr triton] 1 (Ant) Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2 (Pex) Statuie reprezentând tritonul (1). 3 (Lpl) Specii de amfibieni cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). 4 (Iht) Salamandră-de-apă (Triton montandoni). 5 (Lpl) Gen de moluște marine gasteropode.

văcăroaie sf [At: ALR I, 1185/780 / Pl: ~roi / E: văcar + -oaie] (Zlg; reg) Salamandră (Salamandra salamandra).

zolomândră^[1] sf vz salamandră

zolomâzdră sf vz salamandră

zolomâzlă sf vz salamandră

salamandră sf [At: FL. D. (1680), 66r /4 / V: (pop) sălămâzd~, solom~, solomâzd~, (reg) călămând~, colom~, colomândră, coromâzlă, foromâzlă, holomâzd~, jolomâzd~, ~ru sm, ~astru sm, ~măzd~, ~mâzdă, ~mâzd~, ~lămazd~, ~lomăn~, saramâzdă, sălamăzd~, sălăm~, sălămăn~, sălămăzd~, solom~, solomăn~, solomezd~ (Pl și: solomezdri), solomâzgă, soromâslă, sula~, sulumăzd~, șolomăzd~, șolomen~, șolomizd~, șolom~, șolomâzd~, șulim~, zalamâzd~, zălamâzd~, zălămăzd~, zălămâzd~, zolom~^[1], zolomâzd~, zolomâzlă / Pl: ~re / E: ngr σαλαμάνδρα, lat salamandra, fr salamandre, ger Salamander] 1 Specie de animal amfibian din ordinul caudatelor, asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături, cu corpul turtit și lat, cu pielea de culoare neagră cu pete galbene, cu tegumentul lucios care secretă o substanță iritantă cu rol protector Si: (reg) șopârlă (2) (Salamandra Salamandra). 2 (Îc) Sălămâzdră-crestată Specie de batracian de culoare castanie, cu pete, având o creastă dințată de-a lungul spinării (Molge cristata). 3 (Îc) Sălămâzdră-cu-dungi Specie de batracian de culoare măslinie, cu dungi de-a lungul trupului, cu vârful cozii ascuțit (Molge vulgaris). 4 (Îc) Sălămâzdră-de-munte Specie de batracian cu spatele colorat albastru-cenușiu și cu numeroase pete (Molge alpestris). 5 (Îc) Sălămâzdră-de-apă Specie de batracian specifică zonelor montane (Triton montadonii). 6 (Reg) Șopârlă (1) (Lacerta). 7 (Reg) Capră pestriță. 8 (Trs; îf șulimandră) Femeie vioaie, flușturatică (și intrigantă). 9 (Rar) Sobă de fier, asemănătoare cu godinul, folosită la încălzit. corectat(ă)

salamandriță sf [At: CANTEMIR, IST. 251 / V: (reg) sălimieni~, solomâzd~, sulemen~, sulimen~, sulimin~, sulumân~, sulumen~, șalumân~, șălămân~, șilimin~, șolimen~ (A și: șolimendriță), șolimin~, șolomân~ (A și: șolomândriță), șolomen~, șolomin~, șulemen~, șulimen~^[1], șulimin~ (A și: șulimindriță), șuliumen~ (A și: șuliumendriță), șuluman~, șulumăn~, șulumân~^[2], șulumen~, șulumin~^[3] / Pl: ~țe / E: salamandră + -iță] 1-2 (Șhp) Salamandră (1) (mică). 3-4 (Reg; șhp; îf silimindriță) Salamandră (6) (mică). 5-6 (Reg; șhp) Salamandră (8) (mică și vioaie). 7 (Reg) Haină jerpelită, ruptă. corectat(ă)

salamandru sm vz salamandră

salamastru sm vz salamandră

salamăzdră sf vz salamandră

salamâzdă sf vz salamandră

salamâzdră sf vz salamandră

salămazdră sf vz salamandră

salomăndră sf vz salamandră

saramâzdă sf vz salamandră

sălamăzdră sf vz salamandră

sălămăndră sf vz salamandră

sălămăzdră sf vz salamandră

sălămândră sf vz salamandră

sălămâzdră sf vz salamandră

solomandră sf vz salamandră

solomazdră sf vz salamandră

solomăndră sf vz salamandră

solomândră sf vz salamandră

solomâzdră sf vz salamandră

solomâzdriță sf vz salamandră

solomâzgă sf vz salamandră

solomezdră sf vz salamandră

soromâslă sf vz salamandră

batracián s.m. (zool.; la pl.) Clasă de vertebrate cu pielea golașă, umedă, cu inima tricamerală și cu temperatura variabilă, care trăiesc în apă și pe uscat, dezvoltîndu-se prin metamorfoză (Amphibia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. Broaștele, salamandrele și apodele sînt batracieni. • sil. -ci-an. pl. -ieni. /<fr. batracien; cf. gr. βατραcιαν „broască”.

sulamandră sf vz salamandră

sulumăzdră sf vz salamandră

branhiozaur s.m. (paleon.; la pl.) Gen de amfibieni mici, fosili, din carboniferul superior, asemănători cu salamandra, care viețuia în mlaștini; (și la sg.) animal amfibiu fosil care face parte din acest gen. • sil. -hi-o-; -za-ur. pl. -i. /<germ. Branchiosaurus, fr. branchiosaurus; cf. gr. βράγχιον „branhie”, σαῦρος „șopîrlă”.

salamandră s. f., g.-d. art. salamandrei; pl. salamandre

sălămấzdră, sălămâzdre, (solomâzdră), s.f. (reg.; pop.) Salamandră. ■ În Maram.: salamandră de uscat (Salamandra salamandra), care trăiește în pădurile întunecate și umede de fag (în Munții Rodnei, pe valea Slătioara, pe Vaser) și salamandră de munte (Triturus alpestris, Laur), pe Vaser, Pasul Gutâi, Munții Maramureșului, Munții Rodnei. – Din gr. salamandra (DLRM).

solomấzdră, (sălămâzdră), adj., s.f. 1. Salamandră. 2. (Capră) pestriță. – Cf. salamandră (MDA).

șopârcă, șopârce, s.f. (reg.) Salamandră; zolomâzdră. – Var. a lui șopârlă (MDA).

zolomấzdră, zolomâzdre, s.f. (reg.) Animal batrician, mai mic decât șopârla, cu picioare scurte, cu pielea neagră pătată cu galben; salamandră (Salamandra salamandra). – Cf. solomâzdra (MDA).