batracián s.m. (zool.; la pl.) Clasă de vertebrate cu pielea golașă, umedă, cu inima tricamerală și cu temperatura variabilă, care trăiesc în apă și pe uscat, dezvoltîndu-se prin metamorfoză (Amphibia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. Broaștele, salamandrele și apodele sînt batracieni. • sil. -ci-an. pl. -ieni. /<fr. batracien; cf. gr. βατραcιαν „broască”.