PAZ, Octavio (1914-1998), poet și eseist mexican. Fondator a numeroase publicații literare și politice; participant la Războiul Civil din Spania. Numeroase călătorii în S.U.A., Franța, Japonia, India ș.a., care i-au influențat opera. După debutul său suprarealist („Rădăcina omului”), se orientează către o lirică de mare bogăție imagistică și expresie somptuoasă, cultivând motivele iubirii, singurătății și morții („Piatra de Soare”, „Salamandra”, „Anotimpul violent”, „Libertate pe cuvânt”); a experimentat și poezie spațială („Versantul estic”). Eseurile sale sunt mărturia unui talent puternic ancorat în realitățile mexicane, deschis la toate formele culturii („Labirintul singurătății”, „Semnele în rotație”, „Conjuncții și disjuncții”, „Canibalul umanist”). Premiul Nobel pentru literatură (1990).