BAIȚ, baițuri, s. n. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. – Din germ. Beize.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care servește, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ◊ Cazan de abur = instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalație, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. – Din tc. kazan.

URZICĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare. – Din fr. volant.

MALEIC, -Ă, maleici, -ce, adj. (Chim.; în sintagmele) Acid maleic = acid obținut prin oxidarea benzenului, folosit în industria textilă și chimică la fabricarea uleiurilor. Anhidridă maleică = anhidridă obținută prin încălzirea acidului maleic, folosită în industria chimică. [Pr.: -le-ic] – Din fr. maléique.

APĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelișurile Pământului. ◊ Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția pe dinafară. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. Apă deuterică = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.^[1]

PASMANTERIE, pasmanterii, s. f. 1. (Rar) (Articole de) ceaprăzărie². 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie.

PLUMB, (1) s. n., (2) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. 1. S. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. ◊ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ◊ Apă de plumb = soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, întrebuințată în medicină, în industria textilă etc. 2. S. m. Glonț, proiectil. 3. S. n. Disc mic de plumb (1) cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S. n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; și în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie. – Lat. plumbum.

CIUIN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.

MERSOLAT, mersolați, s. m. Produs obținut prin tratarea mersolilor cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu, folosit în industria textilă (pentru spălare, curățire etc.). – Din fr. mersolates.

MUIANT, -Ă, muianți, -te, adj. (Tehn.; despre substanțe) Care face să devină elastic, moale, suplu; emolient. ♦ (Substantivat) Produs chimic folosit în industria textilă pentru înlăturarea cerurilor și a grăsimilor de pe fibre. – Din fr. mouillant.

MOHAIR, mohairuri, s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc.; p. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

MONTMORILLONIT, montmorillonite, s. n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier, din grupa mineralelor argiloase, moale, gras, absorbant, de culoare albă, folosit la purificarea diferitelor soluții, în industria textilă, a cauciucului, cosmetică, alimentară etc. [Pr.: -ri-lo-, var. (după alte surse) montmorilonit] – Din fr. montmorillonite.

EMETIC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.

TEXTIL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se obțin fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis.

TEXTILIST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist

ANGORA f. 1) Specie de animale (pisică, iepure, capră) cu păr lung și mătăsos. 2) Păr al acestor animale folosit în industria textilă. /<fr. angora

ARGENTIN n. Praf de staniu folosit în industria textilă și la fabricarea hârtiei. /<fr. argentine

BAIȚ ~uri n. Colorant folosit în tâmplărie, tăbăcărie, industria textilă etc. pentru a colora sau a curăța suprafața unui obiect. [Monosilabic] /<germ. Beize

BĂCAN¹ ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roșiatic din care se extrage un colorant roșu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roșie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam

BUMBAC m. 1) Plantă industrială din regiunile calde, cu flori mari galbene și cu fructe în formă de capsulă. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vată. * A avea ~ în urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibră textilă, obținută din puful de pe semințele acestei plante, întrebuințată în industria textilă; ață. Urzeală de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o soluție de sodă caustică pentru a-i da luciu și a-i mări rezistența. 4) Țesătură din aceste fibre, folosită pentru confecționarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak

CAROTENOIDĂ ~e f. Materie colorantă, de origine vegetală, folosită în alimentație și în industria textilă. [Sil. -no-i-] /<fr. caroténoïde

CEAPRAZĂRIE¹ ~i f. înv. 1) Atelier în care se confecționează ceaprazuri. 2) Magazin (sau raion într-un magazin) unde se vând ceaprazuri. 3) Ramură a industriei textile care produce ceaprazuri. 4) rar Meserie de ceaprazar. /ceaprazar + suf. ~ie

CIORĂPĂRIE f. (colectiv de la ciorap) 1) Sortiment de ciorapi. 2) Magazin (sau raion într-un magazin) în care se vând ciorapi. 2) Ramură a industriei textile care produce ciorapi. [Art. ciorăpăria; G.-D. ciorăpăriei; Sil. -ri-e] /ciorap + suf. ~ărie

CIUIN ~i m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, erectă, cu flori albe și frunze alungite, a cărei rădăcină are diferite întrebuințări (în industria textilă, în farmaceutică etc.); săpunariță; colăgaci. [Sil. ciu-in] /<turc. çöven

FILIERĂ ~e f. 1) (în industria textilă, metalurgică etc.) Piesă prevăzută cu un orificiu care servește pentru filarea unor materiale. 2) Unealtă folosită pentru tăierea fileturilor exterioare. 3) fig. Cale intermediară, mediatoare; intermediu. 4) Succesiune de trepte, urmate în decursul unei cariere. [Sil. -li-e-] /<fr. filière

GARANȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. /<fr. garance

IN ~uri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

IUTĂ f. 1) Plantă erbacee exotică, cu tulpină înaltă și subțire, folosită în industria textilă. 2) Fibră extrasă din tulpina acestei plante. /<germ. Jute

METILVIOLET n. Substanță chimică folosită ca medicament antiseptic, antihelmintic și drept colorant în industria textilă și chimică. [Sil. -vi-o-] /<fr. méthylviolet

PÂNZĂRIE² ~i f. 1) Magazin (sau raion dintr-un magazin) unde se vinde pânză. 2) Ramură a industriei textile care produce pânzeturi. 3) Meserie de pânzar. /pânză + suf. ~ărie

ROIBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia

SELFACTOR ~oare n. (în industria textilă) Mașină pentru filarea și înfășurarea firului pe țevi. /<germ. Selfaktor, engl. selfactor

STEARINĂ f. 1) Substanță solidă de culoare albă sau gălbuie, obținută pe cale industrială, având diferite întrebuințări (la fabricarea lumânărilor, săpunului, hârtiei, în industria textilă etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grăsimilor animale și vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stéarine, germ. Stearit

TEXTILIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Lucrător din industria textilă. /textil + suf. ~ist

URZICĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ◊ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica

YUCCA f. bot. 1) Plantă lemnoasă cu tulpină scurtă, ramificată, cu flori albe sau roz, folosită în industria textilă sau ca plantă decorativă. 2) Fibră textilă obținută din această plantă. /<engl., fr. yucca

ANGORA s.f. Nume dat unor specii de animale (pisică, iepure sau capră) cu păr lung și mătăsos, aparținînd unor rase din Turcia asiatică; părul acestor animale, folosit în industria textilă. [< fr. angora, cf. Angora, alt nume al capitalei Turciei, Ankara].

FUCSINĂ s.f. Materie colorantă, roșie, folosită în industria textilă și în pielărie. [Scris și fuxină. / < fr. fuchsine].

MANUFACTURĂ s.f. 1. Producere a anumitor lucruri cu mîna. ♦ Formă de producție capitalistă premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului; întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție. 2. Produse ale industriei textile; țesături. [< fr. manufacture, cf. lat. manus – mină, facere – a face].

RIFLURĂ s.f. Șanț longitudinal pe suprafața unui valț folosit în morărit, în industria textilă etc. [< fr. riflure].

ciuen (ciuin), ciueni (ciuini), s.m. (înv.) plantă erbacee cu flori albe sau roz, ale cărei rădăcini se folosesc în industria textilă, farmaceutică, a parfumurilor și a halvalei; săpunel, săpunariță, odagaci.

EOZINĂ s.f. Materie colorantă folosită în industria textilă, la fabricarea cernelurilor roșii etc. [Pron. e-o-. / < fr. éosine].

MUIANT, -Ă adj. (Tehn.; despre substanțe) Care face să devină moale; emolient. ♦ (s.n.) Produs chimic folosit în industria textilă pentru înlăturarea cerurilor și a grăsimilor de pe fibre. [Pron. mu-iant. / < fr. mouillant].

PASMANTERIE s.f. Ramură a industriei textile, care produce panglici, broderii, fireturi etc.; ceaprăzărie. [< fr. passementerie].

TEXTILIST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu țesătoria; specializat în industria textilă. [< textil + -ist].

ANGORA s. f. inv. specii de animale (pisici, iepuri, capre) cu păr lung și mătăsos; părul acestor animale, folosit în industria textilă. (< fr. angora)

DIAMALȚ s. n. extract de malț uscat, folosit la prepararea bomboanelor, în patiserie și în industria textilă. (< fr. diamalz)

DITIONIT s. m. sare a acidului ditionos, colorant în industria textilă. (< fr. dithionite)

ECARLAT I. adj. inv. roșu-vișiniu; stacojiu. II. s. n. colorant sintetic roșu-vișiniu, folosit în industria textilă. (< fr. écarlate)

EOZINĂ s. f. materie colorantă roșie sau galben-verzuie, obținută prin acțiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textilă, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. éosine)

FUCSINĂ s. f. materie colorantă roșie, folosită în industria textilă și în pielărie. (< fr. fuchsine)

MALEIC, -Ă adj. acid ~ = diacid etilenic, izomer al acidului fumaric, obținut prin oxidarea catalitică a benzenului, folosit în industria textilă și la fabricarea parfumurilor; anhidridă ~ă = anhidridă prin încălzirea acidului maleic. (< fr. maléique)

METILVIOLET s. n. substanță chimică, medicament antiseptic, antihelmintic și colorant în industria textilă și chimică. (< fr. méthylviolet)

PASMANTERIE s. f. ramură a industriei textile care produce panglici, broderii, fireturi etc.; ceaprăzărie. ◊ denumire generică pentru produsele acestei ramuri. (< fr. passementerie)

RIFLURĂ s. f. sistem de șanțuri longitudinale pe suprafața valțurilor în morărit, în industria textilă etc. (< fr. riflure)

APĂ (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 °C; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 °C). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

CELOLÎNĂ, celolîne, s. f. Fibră textilă artificială obținută din vîscoză, întrebuințată în industria textilă ca înlocuitor al lînii. – Din celo[fibră] + lînă.

ring s. n. (tehn.) Mașină folosită în industria textilă pentru întinderea tortului, răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi ◊ „Sunt viitori filatori, acum elevi practicanți. Zilnic câte o grupă de 70 din acești tineri montează utilaje – ringuri, flevere, bataje – sub conducerea directă a directorului întreprinderii [...]” R.l. 11 VII 78 p. 5 (din germ. Ring; DEX, DN3)

*américă f., pl. ĭ. Pînză de bumbac proastă, neînălbită, adusă de la localitatea America, un centru de mare industrie textilă aproape de Lipsca. – Munt. pop. și amélică.

RENAȘTEREA, epocă în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale, sec. 14-16, perioada de tranziție de la societatea medievală la cea modernă. R. a început în Italia, unde au apărut mai întâi germenii relațiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curând sau mai târziu, în cadrul societății medievale, cunoscând deosebiri de la o țară la alta, în funcție de etapa istorică și de situația specifică, de tradiție etc. În epoca R., se dezvoltă burghezia, începe emanciparea țărănimii, iar nobilimea pierde treptat supremația economică, păstrându-și doar preeminență politico-socială. Cu excepția Italiei și a Germaniei, de exemplu, în care fărâmițarea politică s-a menținut multă vreme, se formează statele centralizate în jurul monarhiei (Franța, Spania, Anglia), care încurajează expansiunea comercială, protejează creditul și sprijină industria. În epoca R. au loc marile descoperiri geografice (călătoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan ș.a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, punând bazele comerțului mondial și grăbind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumulării capitalului. Ca urmare a acestor schimbări din economie și din structura socială, încep să apară statele naționale moderne, care corespund cel mai bine cerințelor de dezvoltare a relațiilor capitaliste și a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor naționale se substituie pe arena europeană celor două mari entități cu vocație universală – Biserica catolică și Imperiul – a căror rivalitate pentru hegemonie dispare. Acestor transformări social-economice și politice profunde le-a corespuns un avânt fără precedent și în domeniul culturii, o perioadă de înflorire a artei, literaturii, științei, gândirii social-politice și filozofice. Purtătorii noii culturi și ideologii, ei, umaniștii, au considerat epoca lor o epocă de „renaștere” spirituală, întemeiată pe reînvierea culturii antice greco-romane, după o lungă perioadă de întuneric și de decădere. Umaniștii au creat o cultură nouă, profană, în centrul căreia se afla omul, opusă culturii impregnate de dogmele și învățăturile ecleziastice ale societății medievale. Ascetismului și pesimismului medieval, R. i-a opus o concepție nouă, optimistă, despre lume, pătrunsă de încrederea în om și în natură, de idealul unei fericiri terestre. Învățații R. au făcut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de înnobilare și de desăvârșire a omului, au formulat idealul unei dezvoltări multilaterale a personalității, a omului universal, întruchipat în figura unor titani ai creației și ai acțiunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Dürer. R. a promovat spiritul critic, așezând rațiunea mai presus de credință și de tradiție. Ea a pus bazele științelor moderne ale naturii, a inițiat istoriografia modernă, întemeiată pe o concepție laică și pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor „vulgare” în literatură. Științele naturii au cunoscut în epoca R. un puternic avânt. Din această epocă datează începuturile științelor moderne ale naturii, întemeiate pe experiment și pe aplicarea matematicii. Ramurile științei care se dezvoltă cu precădere sunt: mecanica cerească și terestră și, în strânsă legătură cu ele, disciplinele matematice. Cea mai mare realizare științifică a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de către Copernic, care a dat o lovitură decisivă viziunii tradiționale, care plasa Pământul în centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descoperă legile mișcării planetelor. În matematică se dezvoltă mai cu seamă algebra și geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). În domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descoperă circulația mică a sângelui. Un progres considerabil au înregistrat cunoștințele tehnice; se răspândesc armele de foc, de dezvoltă considerabil industria textilă, mineritul, metalurgia, fabricarea hârtiei, construcțiile de corăbii (în legătură cu exploatările geografice). Tot din această perioadă datează invenția tiparului în Europa (sfârșitul sec. 15), a telescopului (sfârșitul sec. 16 și începutul sec. 17). În filozofie, trăsătura caracteristică generală a R. a constituit-o orientarea sa antiscolastică. În cursul sec. 14-15 a predominat reluarea și dezvoltare, potrivit cu condițiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Gânditorii R. au apelat la stoicism pentru a crea o o morală independentă de rigorile preceptelor religioase, bazată cu precădere pe rațiune și pe natură, pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sorții”). Ei au îndreptat epicureismul împotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul împotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentanții Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon și neoplatonism pentru a fundamenta teza unității dintre om și natură, dintre spirit și corp, cultul frumosului ca întruchipare sensibilă a divinului, concepție care a influențat arta R. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umaniștii R. au dezvoltat o nouă concepție despre om, promovând ideea demnității omului ca ființă liberă, autonomă, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Concepției pesimiste despre om, ca făptură supusă permanent păcatului, i-au opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundamentând astfel pedagogia umanistă. În filozofia naturii, concepția despre însuflețirea întregului cosmos exprima, într-o formă naivă, fantastică, ideea unei materii active, care își desfășoară prin sine însăși bogăția formelor (G. Bruno); concepțiile magice și astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia R. culminează cu concepțiile legate nemijlocit de științele noi ale naturii. Aceste concepte fundamentează metodele cercetării experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formulează conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler). Formarea statelor naționale s-a oglindit în epoca R. în concepțiile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marcând emanciparea teoriei politice și juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). În epoca R. apar și primele doctrine utopice; ele zugrăvesc imaginea unei societăți viitoare în care proprietatea privată va fi desființată (T. Morus, T. Campanella). Istoriografia R. a impus o viziune laică asupra evoluției societății, încercând, pe baza studiului critic al izvoarelor, să detecteze raportul dintre social și individual în desfășurarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice și în țările Europei Centrale (istoricul A. Bonfini în Ungaria, marele pedagog J.A. Komensky în Cehia, gânditorul A. Modrzewski-Frycz și poetul J. Kochanowski în Polonia etc.). Literatura R. a pus bazele creației literare europene moderne. Dante a promovat în opera lui, alături de elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Creația prin excelență satirică la adresa principiilor etice ale societății medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer aparține aceleiași perioade de tranziție spre modernitate. Petrarca ilustrează prin versurile sale, pentru prima dată în literatură, bogăția eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez și popular, exaltă dragostea descătușată de prejudecățile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto și Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice și cavalerești împletite cu cele de inspirație populară, care celebrează plăcerea și bucuria de a trăi. În Franța, realismul satiric al R. este reprezentat în primul rând de creația lui Rabelais, străbătută de un optimism și de un umor de resurse populare. Clémont Marot și poeții Pleiadei au inaugurat o poezie de inspirație pastorală și contemporană, cu bogate referiri la mitologia greco-romană. În Spania, literatura R. este ilustrată îndeosebi prin romanul picaresc, ai cărei reprezentanți au fost Mateo Alemán y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco Gómez ș.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este strălucit valorificat de Cervantes în „Don Quijote”, primul roman al literaturii moderne. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoës cuprinde, alături de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. În Anglia, R. este dominată de personalitatea lui Shakespeare, a cărui operă oglindește dramatic atât crepusculul societății medievale cât și tensiunile embrionare ale societății moderne. În Germania, datorită unor condiții specifice, umanismul R. (Ulrich von Hutten, Hans Sachs ș.a.) s-a dezvoltat și sub haina reformei religioase în luptă cu Biserica catolică, impunându-se prin spiritul său pronunțat popular și prin ideea unității naționale. Cărțile populare care au circulat în sec. 15-16 („Burghezii din Schilda”, „Doctor Faust” și „Till Eulenspiegel”) au contribuit la răspândirea în mase a spiritului R. În arhitectură, artele plastice și decorative, stilul R. a apărut întâi în Italia în sec. 15. În concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat după modelul operelor clasice greco-romane, dar fără a le copia, au deținut un rol hotărâtor. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structură a imaginilor artistice și orientarea lor spre oglindirea realității obiective și concrete, spre figurarea spațiului real. Cunoașterea artistică și cea științifică se împletesc în activitatea multor creatori de seamă (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. Dürer ș.a.). Încercând să pătrundă legile frumuseții (de structură, proporții, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea științelor ajutătoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistică etc.). În aprecierea operelor de artă, principalele criterii aveau în vedere claritatea, echilibrul și armonia ansamblului. În epoca R., rolul artistului a evoluat de la cel al meșteșugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semnează opera, proclamându-și astfel individualitatea artistică. Sculptura și pictura se desprind de arhitectură și, pe lângă arta monumentală (pictura murală și decorațiile sculpturale), se dezvoltă pictura de șevalet și sculptura de postament. Desenul este apreciat ca operă de sine stătătoare, iar gravura cunoaște o mare răspândire, răspunzând prin posibilitatea de multiplicare, ca și textul tipărit în noile tipografii, necesităților publicului numeros al orașelor. În Italia, R. cuprinde următoarele perioade: Prerenașterea (sec. 14), R. timpurie (sec. 15), R. (c. 1500-1530), R. târzie (sfârșitul sec. 16) și are următoarele centre principale: în sec. 15 numeroase școli locale la Florența, Siena, Veneția, Padova, Urbino etc., iar în sec. 16 la Roma și Veneția. Arhitectura R. se caracterizează prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanța orizontală și zidurile pline. În sec. 15 s-au adoptat (prin renumiții arhitecți L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. În sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu elevație piramidală (D. Bramante, Michelangelo), desăvârșindu-se compoziția ritmică a fațadelor (ex. Palatul Pitti din Florența). În sculptură, opera lui Donatello rezumă evoluția artei sec. 15, de la statuile care împodobeau biserica, la portretul laic și monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia ș.a.). În sec. 16, Michelangelo realizează deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. În pictură, trăsăturile înnoitoare din creația lui Giotto sunt dezvoltate, la începutul sec. 15, în pictura murală de florentinul Masaccio, alături de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, în a doua jumătate a sec., de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de șevalet este ilustrată cu precădere la Veneția (familia Bellini). În sec. 16, apogeul picturii R. este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrând mai ales la Roma) și în cele ale venețienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto. Artele decorative au atins un înalt nivel artistic (mătăsurile și catifele venețiene și genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticlăria de Murano etc.). Evoluția generală a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast și măreție (sec. 16). În Țările de Jos, începuturile R. au loc în sec. 15 în pictura fraților Van Eyck, a lui Memling etc. În arhitectură și în decorație persistă încă stilul gotic. În sec. 16, sub influența artei italiene, ia naștere curentul romanist, cei mai de seamă pictori rămân însă credincioși tradițiilor populare locale, folosindu-le în lărgirea tematicii sau în crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel Bătrân, Lucas van Leyden). În Germania, R. a avut loc la sfârșitul sec. 15 și în prima jumătate a sec. 16 numai în câteva orașe, printre care Nürnberg. În arhitectură, în sculptură și în decorație, fondul tradițional gotic este asimilat în noua structură constructivistă renascentistă. În pictură, limbajul gotic expresionist rămâne determinant în opera lui A. Dürer, H. Holbein cel Tânăr și L. Cranach se remarcă o eliberare sub semnul tendinței de laicizare. Gravura are un rol major în concretizarea noilor concepții artistice, opera lui A. Dürer fiind în această privință reprezentativă. În Franța, arta R. se dezvoltă abia în sec. 16 la Curtea regală, primele ei elemente apar în miniaturile lui Fouquet (sfârșitul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezintă sinteze întra tradiția gotică și influența italiană, asimilată treptat în cadrul școlii de la Fontainebleau. Apare stilul original al R. franceze (aripa palatului Louvre, construită de arhitectul P. Lescot, și opera sculptorului J. Goujon). În artele plastice se remarcă portretul (în sculptură G. Pilon, în desen și în pictură Jean și François Clouet ș.a.). În artele decorative capătă o mare dezvoltare tapiseria și ceramica (B. Palissy). În Spania, influența artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de artă, sau prin formarea unor artiști locali (Juan de Juanes, Alejo Fernández etc.). În țările din centrul și răsăritul Europei, stilul R. se manifestă mai ales în arhitectură. În Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) și prin capela funerară a lagełłonilor, capodoperă a R. polone, prin loggia primăriei din Poznań etc. În Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, în Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar în Rusia prin unele elemente integrate unor construcții din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fațete după modelul Palatului diamantelor din Ferrara. În muzică, R. începe în sec. 14, prelungindu-se până spre sfârșitul sec. 16. Influența R. se manifestă pentru prima oară în Italia, în „Ars nova florentina”, în care stilul polifonic devine caracteristic și pentru lucrările laice, iar muzica, emancipându-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice. Poezia lirică a lui Dante și Petrarca e tălmăcită în muzică de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzicală predominantă este madrigalul. În Franța, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentanții cei mai de seamă ai spiritului R. În școala franco-flamandă, în special compozitorii de origine franceză sunt exponenții idealului estetic al R., întruchipat în chansonul francez. O pregnantă notă individuală caracterizează influența R. în lucrările maeștrilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa și C. de Rore). În muzica școlii venețiene (Andrea și Giovanni Gabrielli și A. Willaert) se observă diminuarea rolului polifoniei în favoarea armoniei. Palestrina și O. di Lasso (care a activat și în Germania, alături de H.L. Hassler), reprezentând culmea polifoniei vocale, exprimă atât în lucrările laice, cât și în cele liturgice, în modul cel mai cuprinzător, umanismul R. În epoca R. apar primele suite și sonate instrumentale. R. târzie cunoaște apariția genului inovator al operei, iar în domeniul muzici corale de ample proporții, cantata și oratoriul. În Țările Române, R. s-a manifestat prin umanismul transilvănean (sec. 15-16), iar mai târziu în Moldova și în Țara Românească, prin marii cărturari din sec. 17 și începutul sec. 18, umanismul românesc, având trăsături specifice, generate de caracterul său mediat și tardiv. Prin mijlocirea înaltului cler și a marii nobilimi, aflate în strânse relații cu Roma, R. a influențat puternic arhitectura transilvăneană. Caracteristic stilului R. este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. În același stil au fost transformate, în sec. 16, și castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioară, castelele din Vințu de Jos, Criș și Sânmiclăuș, cel din urmă având două loggia suprapuse, formate din arcade în semicerc. Casele burgheze din orașe au adoptat formele noi în special în decorația porților și a ferestrelor (casa Göllner din Sibiu, casa Halphard din Cluj ș.a.).

RĂȘÍNĂ (lat. resina) s. f. pl. (CHIM.) Amestec complex de compuși organici, de constituție adeseori necunoscută. Sunt substanțe amorfe, solide sau semisolide, fără punct de topire definit. R. pot fi vegetale (copalul, damarul), animale (șelacul) sau sintetice (r. alchidice, r. anilin-formaldehidice, galaitul etc.). R. naturale nu sunt solubile în apă, spre deosebire de gume. Sunt solubile în anumiți solvenți organici, cu care formează soluții utilizabile ca lacuri de acoperire. – R. alchidice v. alchidali. R. anilin-formaldehidice, amestec complex de produși macromoleculari obținut prin condensarea anilinei cu un exces de formaldehidă, în prezența unor catalizatori acizi. R. a.-f. au structură tridimensională și sunt termoinerte. Amestecate cu diverse materiale de umplutură, pot fi prelucrate prin presare la cald. Obiectele formate sunt dure, casante și electroizolante. Se mai utilizează la fabricarea lacurilor pentru lemn, pânză sau hârtie. V. și aminoplaste. – R. cazein-formaldehidice v. galalit. – R. de melamină, produși de condensare ai melaminei cu formaldehida. Sunt substanțe solide, rezistente la apă și cu bună stabilitate termică. Se pot colora cu ușurință în cele mai diferite nuanțe. Sunt întrebuințate la fabricarea unor adezivi pentru hârtie, lemn și carton, în industria textilă, la fabricarea unor obiecte de uz casnic și, în amestec cu fibre de sticlă, la confecționarea unor elemente de construcție care au rezistență mecanică foarte mare. V. și aminoplaste. – R. de presare, rășini artificiale, obținute prin procese de policondensare și prelucrare prin presare la cald a amestecului format din polimer, materiale de umplutură, coloranți etc. În condițiile de prelucrare, între macromoleculele polimerului se stabilesc legături tridimensionale, datorită cărora materialul obținut devine termoinert, infuzibil, insolubil și dur (ex. fenoplastele, aminoplastele etc.). – R. epoxidice (sau epoxi), produși macromoleculari obținuți din reacția de condensare dintre un compus epoxidic și un difenol. Au structură liniară, care poate fi trecută ușor într-o structură tridimensională prin adăugarea în masa de reacție a unor agenți de întărire (etilendiamina sau anhidrida ftalică). Prezintă o mare stabilitate termică și chimică. Se întrebuințează în special ca adezivi pentru lipituri rezistente între obiecte din materiale diferite (metal, ceramică, sticlă, materiale plastice), în industria lacurilor etc. – R. fenol-formaldehidice v. fenoplaste. – R. schimbătoare de ioni, produse macromoleculare cu grupări polare care au proprietatea de a schimba ionii lor cu o cantitate echivalentă din ionii existenți în soluția cu care vin în contact. Există rășini schimbătoare de cationi și rășini schimbătoare de anioni. Se întrebuințează la epurarea apei, în industria zahărului, la separarea unor elemente, în medicină etc. (ex. r. obținute prin condensarea formaldehidei cu amide sau cu proteine etc.). V. și schimbători de ioni. – R. ureo-formaldehidice (sau carbamidice), produse de policondensare ale ureei cu formaldehida. În prima etapă a reacției se obține un produs lichid care, amestecat cu un material de întărire (rumeguș de lemn), se supune la încălzire, se solidifică prin răcire, apoi se macină și se formează din el obiecte de presare. Sunt incolore, translucide, incasante și pot fi frumos colorate în nuanțe pastel. Se întrebuințează la fabricarea unor obiecte de uz casnic, a reflectoarelor, a abajururilor, în industria peliculogenelor, ca adezivi în industria textilă etc.

SÁRE (lat. sal) s. f. 1. Combinație chimică care rezultă din reacția dintre un acid și o bază. S. sunt, în general, substanțe cristaline, solubile în apă. Se mai pot obține în reacțiile dintre un acid și o altă sare, dintre metale, oxizii lor și acizi sau prin combinarea unui metal cu un metaloid. S. pot fi: neutre, rezultate prin combinarea unor cantități echivalente de acid și de bază, bazice, care conțin mai mulți echivalenți de bază la un echivalent de acid și acide, care conțin mai mulți echivalenți de acid la un echivalent de bază. 2. Denumire uzuală a clorurii de sodiu; se mai numește s. de bucătărie. ◊ S. gemă = clorură naturală de sodiu, cristalizată în sistemul cubic. Este incoloră sau divers colorată de incluziuni, are luciu sticlos și este ușor solubilă. Se utilizează în ind. chimică pentru extragerea sodiului și a clorului, în ind. alim., în tăbăcărie, medicină etc. Este un aliment important cu rol fiziologic însemnat în menținerea echilibrului osmotic al organismului uman și animal. Sin. halit. ♦ Fig. Spirit; farmec, haz. 3. S. de lămâie = substanță chimică acră, cristalizată, folosită drept condiment; acid citric, acid tartric. ◊ S. de măcriș = combinație moleculară între o moleculă de acid oxalic și o moleculă de oxalat acid de potasiu, folosită ca decolorant în industria textilă. ◊ S. dublă = sare rezultată prin cristalizarea împreună, în proporții definite, a două săruri simple. ◊ Sarea lui Glauber = sulfat de sodiu; mirabilit. ◊ S. Seignette = tartrat mixt de sodiu și potasiu; este o substanță cristalină incoloră, cu proprietăți piezoelectrice, folosită la prepararea soluției Fehling, ca medicament în tulburările digestiei etc. ◊ Săruri de diazoniu = denumire generică pentru diazoderivații aromatici. ◊ S. cuaternară de amoniu = combinație organică cu formula generală (R₄N)X, obținută prin reacția dintre amine terțiare și derivați halucinogenați reactivi. 4. (La pl.) Preparat (lichid) din substanțe puternic mirositoare, folosit în trecut pentru trezirea din leșin.

FLANDRA (VLAANDEREN, FLANDRE), reg. naturală în V Europei (Belgia, Olanda și Franța), cuprinsă între colinele Artois și estuarul Scheldei și locuită în cea mai mare parte de flamanzi. Relief de câmpie cu alt. de 100-500 m. Cereale și plante tehnice. Ocupată, pe rând, de celți și de romani (sec. 1 î. Hr.). Invadată în 430 de francii salieni, care au inclus-o în componența statului franc. Creștinată în sec. 6-7; însemnat avânt economic și comercial (sec. 7-10). Din sec. 11, sub dubla vasalitate a Franței și a Sfântului Imp. Roman de Națiune Germană. În sec. 12-15, a cunoscut o puternică dezvoltare a vieții urbane și a industriei textile. În timpul Războiului de 100 de Ani (1337-1453) a constituit obiectul luptei între Franța și Anglia. Între sec. 14 și 19 a fost viu disputată de către Franța, Spania și Habsburgii austrieci. După 1477, domeniu al Habsburgilor din Austria, apoi al celor din Spania (1556). Unul dintre centrele Revoluției din Țările de Jos. Transferată Austriei prin Tratatul de la Utrecht (1713); vechea F. spaniolă a fost ocupată de Franța (1794). Provincie a Regatului Țărilor de Jos (1815-1830), o mare parte din F. a intrat apoi în componența Regatului Belgiei, iar partea vestică a rămas Franței.

GENT [hent], (GAND [gã]), oraș în NV Belgiei, al treilea port al țării (24,4 mii t trafic, 1990), situat la joncțiunea canalului Leie cu fl. Schelde; 230,2 mii loc. (1992). Nod de comunicații. Important centru bancar și comercial. Ind. textilă cu veche tradiție (fire și țesături de bumbac, in, iută și cânepă), electrotehnică, constr. da mașini (montaj de automobile), și utilaj textil, petrochimie, hârtie, prelucr. lemnului. Metalurgie. Floricultură. Universitate (1817). Castelul Gravensteen (sec. 9-12), catedrală (sec. 12-14), care adăpostește celebrul poliptic „Mielul mistic” pictat de frații Van Eyck, clădirea „Stapelhuis” (sec. 12). Primăria (sec. 14-16). Muzeu de arte frumoase. Amintit documentar în sec. 7. În ec. 11-12, G., devenit unul dintre principalele centre ale producției de postav din Europa, s-a aflat nemijlocit sub autoritatea conților de Flandra, care în sec. 12-13 acordă orașului mari libertăți și privilegii. Ulterior, viața orașului a fost marcată de importante mișcări social-politice (răscoala din Flandra, 1323-1328, răscoală condusă de J. van Artevelde și răscoala din G., 1539-1540). În Timpul Revoluției din Țările de Jos, G. a fost ocupat de trupele spaniole. La 8 nov. 1576, se semnează Pacificarea de la G., prin care se prevedea unirea provinciilor din S și N în lupta împotriva Spaniei. În 1794, G. a fost anexat la Franța, iar din 1830 a revenit Belgiei. În sec. 19, a devenit unul dintre cele mai importante centre ale industriei textile.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocaliu, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare); se folosește în medicina populară la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza 1968: 86). – Din ucr. drok (Candrea, Scriban cf. DER) + -șor.

*textíl, -ă adj. (fr. textil, d. lat. téxtilis). Care are fibre care se pot țese: inu și cînepa îs plante textile. Relativ la țesătorie: industria textilă. – Maĭ bine téxtil. Cp. cu ágil, útil.

KAY [kei], John (1704-1764), inventator englez. Pionier în domeniul mecanizării industriei textile (a inventat, în 1733, un tip de suveică ce putea fi acționată rapid cu o singură mână; în 1738, un pieptene pentru războaiele de țesut; o mașină pentru îndepărtarea prafului din lână etc.).

americă f. o pânză de bumbac proastă, neînălbită (adusă din America, centru de mare industrie textilă aproape de Lipsca).

RONGALÍTĂ (< fr.) s. f. Substanță chimică obținută prin reacția dintre formaldehidă și ditionitul de sodiu (p. t. c. 65°C). Se folosește ca intermediar în industria de medicamente și ca decolorant în industria textilă. Se mai numește formaldehidsulfooxilat de sodiu.

textil a. 1. ce poate fi țesut: plante textile; 2. privitor la țesătorie: industrie textilă.

VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare. – Din fr. volant.

APĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul dintre învelișurile Pământului. ◊ Apă de Javel v. Javel. Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrantă a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția ca pe apă. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea sa. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție care atacă aurul și platina și este folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.

URZICĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat unor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

TEXTIL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se extrag fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis.

TEXTILIST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist.

CAZAN, cazane, s. n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care servește, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (și transformată în aburi). ◊ Cazan de abur = instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalație, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalație compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. – Din tc. kazan.

CIUIN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se folosește în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.

ECARLAT adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-stacojiu, vișiniu. 2. S. n. Colorant sintetic roșu-vișiniu, folosit în industria textilă. – Din fr. écarlate.

EMETIC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.

PASMANTERIE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie². 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie.

PLUMB, (1) s. n., (2) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. 1. S. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. ◊ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ◊ Apă de plumb = soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină, în industria textilă etc. 2. S. m. Glonț, proiectil. 3. S. n. (Înv. și reg.) Disc mic de plumb (1) cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S. n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; și în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie. – Lat. plumbum.

MALEIC, -Ă, maleici, -ce, adj. (Chim.; în sintagmele) Acid maleic = acid obținut prin oxidarea benzenului, folosit în industriile textilă și chimică la fabricarea uleiurilor. Anhidridă maleică = anhidridă obținută prin încălzirea acidului maleic, folosită în industria chimică. [Pr.: -le-ic] – Din fr. maléique.

MERSOLAT s. m. Produs obținut prin tratarea mersolilor cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu, folosit în industria textilă (pentru spălare, curățire etc.). – Din fr. mersolates.

MOHAIR, (2) mohairuri, s. n. 1. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru stofe, covoare, fetru etc. 2. P. ext. postav sau stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). [Pr.: -ha-ir] – Din fr. mohair.

MONTMORILLONIT, montmorillonite, s. n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier, din grupa mineralelor argiloase, moale, gras, absorbant, de culoare albă, folosit la purificarea diferitelor soluții, în industria textilă, a cauciucului, cosmetică, alimentară etc. [Pr.: -ri-lo-] – Din fr. montmorillonite.^[1]

MUIANT, -Ă, muianți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Tehn.; despre substanțe) Care face să devină elastic, moale, suplu; emolient. 2. S. m. Produs chimic folosit în industria textilă pentru înlăturarea cerurilor și a grăsimilor de pe fibre. – Din fr. mouillant.

ANGORA s. f. Nume dat unor specii de animale cu păr lung și mătăsos (originare din orașul Angora, azi Ankara). Pisică angora. ◊ Loc. adj. De angora. Iepure de angora. Capre de angora. ♦ Părul prelucrat al acestor animale, cu întrebuințări în industria textilă. Fular de angora.

DARAC, darace, s. n. Unealtă simplă de pieptănat lîna, cînepa sau inul, formată dintr-o perie mare cu dinți rari de oțel, montată pe un suport. A da lîna la darac. ♦ Mașină folosită în industria textilă pentru scărmănatul și pieptănatul lînii sau al altor materiale textile. ♦ Unealtă folosită de plăpumari, formată din două piese cilindrice dințate care trec una pe lîngă alta și scarmănă lîna. – Variantă: dărac (DELAVRANCEA, S. 8) s. n.

EMETIC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant la prepararea lacurilor și în medicină.

FILATURĂ, filaturi, s. f. Ramură industrială care se ocupă cu transformarea în fire (material de țesut, de tricotat, ață de cusut etc.) a fibrelor textile; torcătorie. Filatura bumbacului deține un rol important în industria textilă. ♦ Localul sau fabrica unde se filează. Schimbul de experiență între muncitorii și tehnicienii din filaturi a dat rezultate bune.

FORMIC, -Ă, formici, -e, adj. (În expr.) Acid formic = acid organic corosiv care se găsește în corpul furnicilor și al altor viețuitoare; se prepară și pe cale chimică avînd întrebuințări în industria textilă și în tăbăcărie. Aldehidă formică = formaldehidă.

FUS¹, (I) fuse și (II) fusuri, s. n. I. 1. Unealtă pe care se înfășoară firul de tors, avînd forma unui bețișor rotund, lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit, cu cel de jos rotunjit (și înțepenit într-o rotiță). Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste Și fusul se oprește-n mîna Înduioșatelor neveste. GOGA, P. 24. Inul curge din caier pe fus ca un fir de păr. DELAVRANCEA, A. 6. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. ◊ Loc. adj. În fus = în formă de fus, fusiform. Ceilalți concurenți... toți vor fi fiind, desigur, cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoane elastice. C. PETRESCU, Î. II 216. 2. (În industria textilă) Organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară ața. Zbîrnîie fusele, cîntă curelele, Zumzăie firele, subțirelele. DEȘLIU, G. 47. II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă ca formă cu fusul (I). Fusul suveicii. Fusul vîrtelniței. 2. Nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie. Fusul morii. ♦ Porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, ax sau osii, care se sprijină și se rotește într-un palier. 3. Trunchiul unui arbore, de la bază pînă la vîrf, fără crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură cuprinsă între bază și capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel. 6. (În expr.) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fus sferic al pămîntului, corespunzător axei polilor și avînd unghiul diedru de cincisprezece grade (cu care se rotește pămîntul într-o oră).

GALBEN¹ s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între portocaliu și verde. Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66. S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55. ◊ Galben de alizarină = materie colorantă întrebuințată în industria textilă. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabricarea unor coloranți. Galben de crom = cromat de plumb, folosit ca pigment la prepararea vopselelor.

CAPOC s. n. Produs vegetal asemănător cu o lînă mătăsoasă, obținut din fructul unui arbore exotic și folosit în industria textilă mai ales ca umplutură la perne, la plăpumi, la saltele etc.

CARDAT, -Ă, cardați, -te. adj. (În industria textilă; despre lînă, bumbac etc.) Scărmănat, dărăcit. Și-au luat angajamentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire car date. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5.

CIUIN s. m. Plantă erbacee al cărei rizom se întrebuințează în industria textilă pentru spălarea stofelor, în medicină ca expectorant, iar în industria alimentară la fabricarea halvalei și a halviței (Saponaria officinalis); săpunel.

MANUFACTURĂ, manufacturi, s. f. 1. Formă de producție capitalistă, premergătoare marii industrii, care se caracterizează prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amănunțită a muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și meșterilor în ateliere sub conducerea capitalistului; întreprinderea corespunzătoare acestei forme de producție. Manufactura dezvoltă pînă la virtuozitate specializarea absolut unilaterală în dauna capacității generale de muncă, MARX, C. I 328. 2. (Cu sens colectiv) Produse ale industriei textile; țesături. Magazin de manufactură. ▭ Înconjurați de butoaie de coloniale și baloturi cu manufactură... boii rumegau domol. BART, S. M. 83.

MASICOT s. n. Oxid de plumb, sub formă de praf galben, întrebuințat la fabricarea vopselelor de ulei, ca mordant în industria textilă, ca smalț în industria ceramică etc.

MELIȚĂ, melițe, s. f. Unealtă făcută dintr-o bucată de lemn avînd în mijloc o despicătură în care cade o limbă cu ajutorul căreia se zdrobesc, după topire, tulpinile de in, de cînepă etc. pentru a se alege fuiorul; mașină de lucru în industria textilă, înzestrată cu tobe și cuțite sau cu aripi și folosită la zdrobirea părții lemnoase a tulpinilor de in sau de cînepă topită; zdrobitor. Toată vara, toată toamna latră Melița, melița. Cad puzderii cînepile verii... Cum le mușcă îndîrjit și latră Melița, melița. BENIUC, V. 73. Cînd te apuci de război ori de melițat să zicem, parcă nu mai ești pe lume decît tu și melița. DEMETRIUS, V. 91. În pădure născui, în pădure crescui. Acasă de m-aduseră, Lătrătoarea satului mă puseră (Melița, melițoiul). GOROVEI, C. 225. ◊ (În comparații) Cînd venea moșneagul, de pe unde era dus, gura babei umbla, cum umblă melița. CREANGĂ, P. 285. Domnul N. Colescu, ce-i toca gura ca o meliță printre vînători, dete semnul de plecare. BOLINTINEANU, O. 328. De frumoasă ești frumoasă Și-ai fi bună de mireasă, Dar te strică gurița, Că-ți umblă ca melița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. ♦ Fig. (Familiar) Gura ca organ al vorbirii. Tacă-ți melița, împelițatule! țipă acru și răstit un glas femeiesc din casă. C. PETRESCU, R. DR. 16. ◊ Expr. A da cu melița = a trăncăni, a vorbi vrute și nevrute. I-auzi, hoașca, ia! Cum îi dă cu melița. DUMITRIU, B. F. 84.

NĂVODAR, năvodari, s. m. 1. Pescar care pescuiește cu năvodul. Purta ciubote de năvodar și care miroseau strașnic a untură. DUNĂREANU, CH. 117. Să scrie la năvodari Să-ntindă năvoadele. ȘEZ. VIII 127. Năvodari chema, Năvod aducea, Și-n mare-l băga. TEODORESCU, P. P. 424. 2. Meșter care face năvoade sau lucrător în industria textilă care face sfori, frînghii, plase pentru pescuit etc. 3. Pasăre de baltă de mărimea unui porumbel, cu pene albe și negre, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostro avocetta). – Variantă: nevodar (PĂSCULESCU, L. P. 159) s. m.

OXALAT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic; se găsește în natură sau se fabrică pe cale sintetică, fiind întrebuințată în medicină, în vopsitorie, în industria textilă etc.

PALMIER, palmieri, s. m. Arbore cu trunchiul drept, neramificat, avînd în vîrf o coroană de frunze penate sau palmate; (la pl.) familie de plante monocotiledonate cu numeroase specii care dau produse folosite în tehnică, în industria textilă și alimentară etc.; unele specii se cultivă la noi în ghivece sau sere ca plante ornamentale. Soră-mea Ileana a rupt toate frunzele palmierului, să-și facă rochițe verzi la păpușă. SAHIA, N. 48. Pe galbene nisipuri arzătoare Un palmier încremenit în soare Visează lung. TOPÎRCEANU, P. 71. Singura vegetație ce se prezintă ochilor consistă în niște tufe de palmieri pitici. ALECSANDRI, O. P. 346.

PENSETĂ, pensete, s. f. Pensă de dimensiuni mici, întrebuințată în laborator, în industria textilă, în cosmetică etc.

RING, ringuri, s. n. 1. (Sport) Platformă împrejmuită de obicei cu corzi și pe care se desfășoară meciurile de box. 2. (În industria textilă) Mașină pentru întinderea (sau pentru dublarea) tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. (Mar.) Cerc de metal pentru scoaterea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului.

PIUĂ, pive și piue, s. f. 1. Instalație folosită în industria textilă pentru împîslirea într-un mediu cald și umed a fibrelor țesăturilor de lînă prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și lovirea lor cu ciocane de lemn, pentru a le face mai compacte și mai moi; dîrstă. Ce mi-i da mie ca să fac pînă mîne dimineață ca apa din rîul de dinaintea casei să curgă îndărăpt și morile și piuele de pe dînsul să îmbie cu roțile îndărăpt? SBIERA, P. 192. Țuțuienii, veniți din Ardeal... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi, și condrenii cu morile de pe Nemțișor și piuele de făcut sumane. CREANGĂ, A. 72. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră, cu pereții și fundul gros, în care se mărunțesc sau se pisează diverse substanțe solide prin lovire cu pisălogul. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, O. A. 132. Aci, în Celei, am găsit... multe vase de pămînt, o piuă de piatră, obiecte de fier, cărămizi cu diferite amprente. BOLLIAC, O. 273. În piuă te-oi pisa, în moară te-oi măcina, în vînt te-oi arunca. TEODORESCU, P. P. 365. ◊ Expr. A bate apa în piuă v. apă. A se pune piuă = a se apleca, a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a-l lua în cîrcă. Ștefan cel Mare... fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el... să încalece calul. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. Credinciosul lui puindu-se piuă, Făt-Frumos se urcă pe dînsul, de-aci pe coama zidului și sări în grădină. ISPIRESCU, L. 75. Baba s-a pus piuă și strigă lui Prichindel: – Haide hopa! – Țin-te bine babo! Și țup odată! în cîrca babei. CARAGIALE, O. III 57. ♦ Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 3. Scobitură, gaură într-un obiect sau într-o piesă a unei instalații, servind la fixarea sau rotirea altei piese (fixe sau mobile) din instalația respectivă: a) scobitură în care se reazemă și se învîrtește fusul cu pietrele morii; b) gaură săpată în piatră pentru fixarea unui stîlp. (În forma pivă) Mai adesea acest loc e o cruce de piatră, strîmbată din piva ei, sau un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de unde se scoate apă cu burduful. ODOBESCU, S. III 16. 4. Tun primitiv, făcut la început dintr-un trunchi de lemn scobit, iar mai tîrziu din metal, care se încărca pe la gura țevii; treasc. Capetele urdiei au înaintat singure la pieirea lor, cătră larma înșelătoare de război; s-au adaos și carăle cu pive care s-au înglodat în mlaștină și s-au pus apoi de-a curmezișul. SADOVEANU, F. J. 763. [În secolul al XVI-lea în Moldova] mortierele se numeau pive și obuzurile cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: pivă s. f.

TEXTIL, -Ă, textili, -e, adj. Care se poate transforma în fibre, care poate fi folosit în țesătorie; care servește la țesut. Fibre textile. ▭ Din plantele textile se cultivă cînepa și inul. I. IONESCU, M. 346. ♦ Care este țesut din fibre sau fire. Produse textile. Mărfuri textile. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pînzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pînzeturi. Fabrici de textile. ♦ Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă.

TEXTILIST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Despre persoane; și substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. Muncitoare textilistă.

TIPIZARE, tipizări, s. f. Acțiunea de a tipiza și rezultatul ei. 1. Proces complex de generalizare artistică a realității, în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, conținutul luptei dintre nou și vechi se dezvăluie în forma unor imagini concrete, în caractere vii, veridice. 2. Standardizare. Pentru coloranții destinați industriei textile, industriei pielăriei și industriei de cauciuc, se cere tipizarea... îmbogățirea sortimentelor, culori mai vii, îmbunătățirea rezistenței la lumină, spălare și frecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 5/3.

TORSIOMETRU, torsiometre, s. n. Aparat folosit în industria textilă pentru a determina numărul de răsucituri pe o anumită lungime a firului. – Pronunțat: -si-o-.

VOLANT¹, volanți, s. m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele unor mașini și servind ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învîrtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocalie, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare). ♦ (med. pop.) Se folosește la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza, 1968: 86). – Din drob² „arbust” (< rus., ucr. drok, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) + suf. -șor.

ȚESĂTURĂ. Subst. Țesătură, țesut, pînză, pînzișoară (dim.), pînzică, pînzucă (reg.), pînzuță (reg.), pînzătură (înv. și reg.); postav, postăvior (dim.); material. Țesătură de cînepă; țesătură de in; țesătură de mătase, mătase, mătăsărie (înv.), mătăsică; țesătură de borangic, borangic; țesătură de lînă, lînă, lînică (dim.), stofă; țesătură din fibre sintetice. Țesături, pînzeturi, borangicuri, mătăsuri, stămburi, postavuri, stofe, materiale, textile. Pînzeturi și țesături: aba, pănură, dimie; alestincă (reg.), americă (ieșit din uz), ațică; barchet, batic; brocart; canava; canavață (înv.); chembrică; crep; crep satin; crepon; creton; cutnie (înv.); dejalen; diftină; doc; dril; eponj; etamină; filaliu (înv.); finet; flanel; fresco; gaz; ghermesut (înv.); gradel; grenadină; indian, lustrin; madipolon; marchizet; milino; mătăsică; moar; mochetă; molton, muselină; nailon; nanchin; nansuc (rar); olandă; olandină; organdi, panama; păioară (reg.); percal; percalină (înv.); pichet; pistră (reg.); pitinet (înv.); pînză-vatir, vatir; plisă (înv.); pluș; poplin, relon; rips, sandal (înv.); sangulie (înv. și pop.); satin; satinadă; satinet; selimie (înv.); serj; sibir; stambă; șantung; șifon; tafta; tibet (înv.); tifon; tobralco; tul; tulpan; vîlnic; urson; velur; catifea, barșon (reg.); velutină; zăbranic; zefir; zenana. Stofe: adamască (înv.), alpaca, anglie (înv. și pop.); brocart, zarafir (pop.), zarpă (înv.); camgarn; cașmir; citarea (înv.); covercot; croază (înv.); felendreș (înv.); fetru; gabardină; hataia (turcism înv.); lastex; lastic (înv.); lastră (înv.); lastrică (înv.); lenaj; loden; maniță (înv.); maltef (înv.); mohair; pambriu (înv.); pănură (pop.); pocladă (reg.); țol (pop.) purpură, porfiră; saia (înv. și pop.); serasir (înv.); șiac; tergal; tweed; zuf (înv.). Arta țesutului, meșteșugul țesutului, țesătorie, țesere (rar), țesut; mătăsărie; abagerie. Industrie textilă. Fabrică de textile; țesătorie, postăvărie, pînzărie, mătăsărie, abagerie. Țesător, țesătoare, pînzar (înv.), mătăsar (înv.), postăvar, postăvăreasă, abagiu, abager (reg.). Vb. A țese; a urzi; a năvădi; a imprima. V. atelier, fir, Îmbrăcăminte, meșteșug, meșteșugar.

amidon sn [At: DA / Pl: ? / E: fr amidon] (Chm) Substanță organică hidrocarbonată (de rezervă) care ia naștere în frunzele verzi ale plantelor sub acțiunea razelor soarelui și se acumulează în semințe, fructe, tubercule, în fructele unor palmieri etc. și care se folosește în industrie ca materie primă pentru fabricarea dextrinei și glucozei și ca apret (în industria textilă) Si: (pfm) scrobeală, (reg) crohmală.

angora [At: CADE / Pl: ~re / E: Angora] 1-4 sfi, a (Zlg) (Varietate de pisici, iepuri și capre) care sunt originare din Angora (Anatolia), acoperite cu păr lung și mătăsos. 5 sfi Păr (de capră, pisică sau iepure angora (1-3)) folosit în industria textilă. 6 sfi Lână toarsă din păr de angora (5). corectat(ă)

benzidină sf [At: LTR / Pl: ~ne / E: fr benzidine] (Chm) Bază organică ce cristalizează în foițe incolore, strălucitoare, solubile în alcool, care se utilizează în industria textilă, ca materie colorantă.

cazan sn [At: LET. III, 278/56 / V: căzan / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: tc kazan] 1 Vas mare de aramă de formă cilindrică sau tronconică, folosit în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert Cf ceaun, căldare, tuci. 2 Conținutul unui cazan (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 (Pop; îe) A dat un ~ și a luat o căldărușă A dat un lucru de preț și a primit altul de mică valoare. 5 Rezervor metalic în care este încălzită apa (și transformată în aburi). 6 Conținutul unui cazan (5). 7 Vasul împreună cu conținutul. 8 (Îs) ~ de abur Instalație constând dintr-un focar, un sistem de supraîncălzire etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. 9 Instalație pentru vaporizarea, sub presiune, a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. 10 (Îs) ~ de țuică Instalație alcătuită dintr-un cazan (1) și un refrigerent, folosită la distilarea alcoolului. 11 (Pan) Formațiune geologică sau de altă natură semănând cu un cazan (1) Cf căldare. 12 (La tătari) Familie formată din 10 persoane. 13 (Înv) Regiment de ieniceri. 14 (Reg; îc) Oaie-~ă Oaie cu lâna roșietică. 15 (Ggf) Căldare.

darac [At: (a. 1812) IORGA, S. D. VII, 355 / V: dăr~, dărag / Pl: ~ace / E: bg дарак, tc darak] 1 sn Unealtă pentru pieptănat sau scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți de oțel, montați pe un suport Si: (rar) dărăcitor. 2 sn (Pop; îe) A da la ~ sau a trece prin (ori pe sub dinți de) ~ A dărăci. 3 sn (Pop; îe) A pune (cuiva) nutreț pe ~ A face (cuiva) rău pe ascuns. 4 sn (Rar) Cantitate de lână, in, cânepă etc. care se pune o singură dată în darac (1). 5 sn (Înv; pan) Pieptene des. 6 sn Mecanism constituit din două piese cu suprafețe cilindrice, folosit în industria textilă la destrămarea fibrelor din lână, de celofibră, sintetice etc. 7 sm (Rar) Dărăcitor.

desfăcător², ~oare [At: ARITM. (1806), 38/12 / Pl: ~i, ~oare / E: desface + -ător] 1 a (Îvr) Care distruge. 2 a (Înv; d. substanțe) Care dizolvă. 3 sm (Mat; îvr) Numitor. 4 sn (Teh) Cilindru folosit în industria alimentară pentru curățarea grișurilor. 5 sn (Teh) Mașină de lucru folosită în industria textilă la desfoierea, destrămarea și curățarea materiilor firoase. 6 sf (Bot; Mol) Șerlai (Salvia aethiopis). 7 sf (Bot; îc) ~oarea-cea-mare Căldărușa-popii (Nicandra physaloidis).

diamalț sn [At: LTR² / P: di-a~ / Pl: ~i / E: fr diamalt] Produs bogat în zaharuri și enzime, folosit pentru activarea procesului de fermentare și în unele operații din industria textilă.

dietanolamină sf [At: DER / P: di-e~ / Pl: ~ne / E: fr diétanolamine] (Chm) Lichid uleios obținut din oxid de etilenă și amoniac, sub presiune, care se folosește în cosmetică și în industria textilă și a pielăriei.

ciuin sm [At: ȘIO I, 138 / Pl: ~i / E: tc çöven] Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară Si: odogaci, săpunel, săpunăriță {Saponaria officinalis).

ditionit sm [At: DER / Pl: ~iți / E: nct] 1 (Mpl) Săruri ale acidului ditionos, folosite ca decoloranți în industria textilă și la analiza gazelor pentru absorbția gazelor Si: hidrosulfit. 2 (Îs) ~ de sodiu Sare a acidului ditionos, care se prezintă sub formă de cristale monochimice, incolore, solubile în apă rece, insolubile în alcool și eter și care prezintă proprietăți reducătoare.

coleire sf [At: MDENC / E: nct] Îndepărtare a părului de pe pieile folosite în industria textilă, prin aplicarea unei substanțe.

emetic sn [At: MEȘT. DOFT. II, 43^v / V: ~a sf (înv) ~on / A și: emetic / Pl: (rar) ~ice / E: fr émétique, lat emeticus, ngr εμετιχου] 1 Tartrat de amoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv). 2 (Spc) Vomitiv.

eozină sf [At: ENC. TEHN. I, 104 / S și: eosi~ / Pl: ~ne / E: fr éosine] (Chm) Materie colorantă roșie folosită în industria textilă, la fabricarea cernelurilor, ca indicator în chimia analitică sau ca sensibilizator fotografic.

formic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 515 / Pl: ~ici, ~e / E: fr formique] (Chm) 1 (Îs) Acid ~ Acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se găsește în corpul furnicilor roșii, în frunzele de urzică etc. și care se prepară și pe cale chimică, având întrebuințări în industria textilă, farmaceutică și în tăbăcărie. 2 (Îs) Aldehidă ~ă Formaldehidă.

heliotrop [At: PANȚU, PL.² / P: ~li-o~ / Pl: ~e (1-2), ~i (3) / E: fr heliotrope] 1 sn (Chm) Sare de sodiu, folosită drept colorant în industria textilă. 2 sn (Glg) Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie, cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă. 3 sm (Bot) Plantă aromatică, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, folosită în cosmetică și cofetărie (Heliotropum europaeum). 4 sns Ulei eteric extras din heliotrop (3).

INDUSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a economiei naționale care are drept obiect activitatea de prelucrare a materiilor prime pe scară largă și cu mijloace tehnice avansate. Industria devine un instrument de ușurare a muncii omului și de îmbunătățire necontenită a traiului celor ce muncesc abia atunci cînd ea este smulsă din mîinile exploatatorilor și trecută în proprietatea statului proletar, adică în stăpînirea întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. O industrie puternică nu se poate crea decît prin folosirea largă a tuturor cuceririlor științifice, care constituie baza progreselor tehnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/1. Sub Petru I se construiesc fabrici de mătăsuri, de panglici, de hîrtie. Industria prinde puteri, se dezvoltă. STANCU, U.R.S.S. 98. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care are drept scop extragerea din pămînt a materiilor utile omului (cărbuni, petrol etc.), fără a le prelucra. Industrie grea = industrie care are drept obiect producerea mijloacelor de producție, semifabricate, mașini, unelte etc. Industrie ușoară = industrie care are drept obiect producerea bunurilor de larg consum. ♦ Industrie casnică = activitatea de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. Aceeași burghezime aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice țărănești. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. 2. (Urmat de determinări arătînd natura) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzînd un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie chimică. – Accentuat și: industrie.

maleic, ~ă a [At: DEX-S / P: ~le-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr maléique] (Chm; îs) 1 Acid ~ Acid obținut prin oxidarea benzenului, folosit în industria textilă și chimică la fabricarea uleiurilor. 2 Anhidridă ~ă Anhidridă obținută prin încălzirea acidului maleic, folosită în industria chimică.

manufactură sf [At: ÎNȘTIINȚARE, 2 / V: (înv) ~făc~, ~făpt~, ~făt~, mănufăpt~, mânu~, mânufăpt~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: fr manufactura cf ger Manufaktur] 1 Produs industrial realizat altădată în ateliere meșteșugărești. 2 (Spc) Produs al industriei textile. 3 Formă de producție capitalistă premergătoare marii industrii, bazată pe munca manuală, pe reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere și pe diviziunea muncii în cadrul unui atelier. 4 Local al unei manufacturi (3). 5 Întreprindere industrială în care predomină munca manuală, ce valorifică abilitatea și talentul lucrătorului, și în care se produc bunuri de larg consum. 6 Local al unei manufacturi (5).

năvodar sm [At: (a. 1743) URICARIUL, XVI, 224 / V: (reg) ne~ / Pl: ~i / E: năvod² + -ar] 1 Pescar care pescuiește cu năvodul² (1). 2 Lucrător în industria textilă care face sfori, plase de pescuit etc. Si: (reg) năvodaș. 3 Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe și negre și cu ciocul încovoiat în sus Si: (reg) ciocîntors (Recurvirostra avosetta).

mersolat sm [At: LTR / Pl: ~ați / E: fr mersolates] Produs obținut prin tratarea mersolilor cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu, folosit în industria textilă pentru spălare, curățare etc.

metilviolet sn [At: LTR² / P: ~vi-o~ / Pl: ~e / E: fr méthylviolet] Substanță chimică folosită ca medicament antiseptic, antihelmintic și drept colorant în industria textilă și chimică.

mohair sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 160 / P: ~ha-ir / V: (înv) muh~, mulhaier, (reg) mohai, muhai / Pl: ~uri / E: fr mohair, cf tc muhayer] 1 Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc. 2 Fir de mohair (1). 3 Scul de mohair (2). 4 Tricotaj de mohair (2). 5 (Pex) Postav țesut din lână amestecată cu păr de capră angora sau cu fire de mătase.

montmorillonit sn [At: DEX / S și: ~rilo~ / Pl: (rar) ~e / E: fr montmorillonite] (Chm) Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier, din grupa mineralelor argiloase, folosit la purificarea diferitelor soluții, în industria textilă, alimentară, cosmetică, a cauciucului etc.

muiant, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 128 / Pl: ~nți, ~e / E: fr mouillant] (Teh; d. substanțe) 1 a Care moaie (9), care face să devină suplu, elastic Si: emolient. 2 sn Produs chimic auxiliar folosit în industria textilă pentru îndepărtarea cerurilor și a grăsimilor de pe fibre.

yucca sfi [At: ANTONESCU, D. / S și: yuca / E: fr, eg yucca] 1 Plantă lemnoasă monocotiledonată din familia liliaceelor, cu tulpina scurtă, ramificată, cu flori albe sau roz, care se cultivă în India și America, fiind folosită în industria textilă și casnică. 2 Fibră textilă obținută din yucca (1).

pasmanterie sf [At: MANOLESCU, I. 174 / V: (înv) posom~ / Pl: ~ii / E: fr passementerie] 1-2 (Rar; lsg csc) (Obiecte, sortimente de) ceaprazărie. 3 Garnitură la haine sau la mobile etc. din astfel de materiale. 4-5 (Înv; îf posomanterie) (Atelier sau) magazin de ceaprazărie. 6 Ramură a industriei textile care produce, cu mașini adecvate, un sortiment variat de articole textile ca panglici, broderii pentru perdele, articole de lenjerie, costume naționale, mânuși și pălării, fireturi pentru uniforme militare, șireturi, panglici elastice etc.

roșu, ~șie [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~ș, ~șă (înv) ~șiu, (Trs) ~șou / Pl: ~șii, (rar) ~șie af, ~șuri sn / E: ml roseus, -a, -um] 1-2 a, av De culoarea sângelui Si: arămiu, bordo (2), cărămiziu (2), purpuriu, roibat (2), rubiniu (2), stacojiu, teracot, vișiniu (îrg) mohorât, (reg) morosliv, rojolin (1). 3 a (Îs) Ouă ~șii Ouă vopsite cu roșu (pex, cu altă culoare) tradiționale la creștini de Paște. 4 a (Reg, îe) A umbla (cu ceva) ca cu oul (cel) ~ A trata cu foarte multă grijă. 5-6 sm, a (Înv; îs) Ban ~ Ban de aramă. 7-8 sm, a (Înv; pex; îae) Monedă cu valoare foarte mică. 9 a (Îs) Galben ~ Galben unguresc de aur. 10 a (Îs) Florint ~ Fiorin de aur. 11 a (Reg; îs) Vărsat ~ (mărunt sau de copii) Pojar. 12-13 sn, a (Arg; îs) Borșul cel ~ Sânge. 14 a (Euf; îs) Cel cu căciula ~ie Diavolul (1). 15-16 sf, a (Bot; îs) Pătlăgea ~ie Plantă legumicolă anuală din familia solanceelor, cu frunze mari, penate, cu flori galbene și cu fructe comestibile (Lycopersicum esculentum). 17-18 sf, a (Bot; îas) Fructul roșiei (15), bacă zemoasă de culoare mai ales roșie, comestibilă Si: pătlăgea, tomată. 19 a (Îs) Mere ~șii Varietate de mere cu coaja roșie. 20 a (Îc) Pere ~șii Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 21 a (Îs) Pere cu miez ~ (sau ~șii la miez) Varietate de pere cu carnea roșie și coaja vânătă. 22 a (Îc) Cireșe ~șii, cireșe ~șii grase, cireșe ~șii de Dobra, cireșe aslan ~șii, cireșe ~șii pietroase, cireșe ~șii zaharoase Varietăți de cireșe. 23 a (Îs) Vișine ~șii Varietate de prune văratice, roșii-violacee, a căror carne se desprinde ușor de pe sâmbure. 24-25 sf, a (Îs) Struguri roșii (Varietate de struguri) cu boabe roșii și dese Si: roșioară (9). 26 a (Reg; îc) Agriș ~ Coacăz (1). 27 a (Îs) Bostan ~ Bostan (3) porcesc (Cucurbita pepo). 28 a (îs) Grâu ~ (din Bănat) Specie de grâu. 29 a (Îc) Pepene (sau harbuz) ~ Lubeniță (Citrullus vulgaris). 30 a (Zlg; îc) Șarpe (reg gândac) ~ Viperă (Peliasberus) 31 a (Ent; îs) Furnică ~ Specia de furnici Formica sanguinea. 32 a (Ent; reg; îae; adesea determinat prin „mare”) Furnică de pădure (Formica rufa). 33 a (Ent; reg; îc) Gândac ~ Vaca-domnului (Lygaeus equestris). 34 a (Îe) A se duce (sau a merge) până la mărul ~ A se duce foarte departe. 35 a (Îe) A fi cu ciubote ~șii A fi rar. 36 a (Îae) A fi scump. 37 a (Îe) A plăti ciubote ~șii A plăti mult 38 a (Îe) A umbla (sau a se duce) cu ciubote roșii A umbla desculț. 39 a (Îae) A fi foarte sărac. 40 a (Îe) A căuta acul doamniei cu fir ~ A căuta ceva frumos sau rar. 41 a (Bot; reg; îc) Mălăiel-~ Păducel (Crataegus monogyna). 42 a (D. părul oamenilor) Roșcovan (2). 43 a (Pex; d. oameni) Cu părul roșcat (2). 44 a (D. părul animalelor și penele păsărilor, pex d. animale sau păsări sau d. părți ale corpului lor) Roșcat (2). 45 a (D. cai) Roib (1) 46 smf Nume dat animalelor și păsărilor domestice de culoare roșie (cal, bou, capră, câine, găină etc.) 47 a (D. față sau părți ale corpului) De culoare rumenă-aprinsă (datorită circulației sangvine) Si: roșcovan (1). 48 a (Pex; d. oameni) Cu fața rumenă Si: pletoric, rubicond, sangvin. 49 a (D. ochi) Congestionat (2). 50 a Îmbujorat (de emoție, de frică etc.) 51 a (D. metale) Incandescent. 52 a (Îs) Fier ~ Fier înroșit în foc cu care se înseamnă animalele (odinioară și sclavii și ocnașii) 53 sn Culoarea roșie, prima dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, la marginea acestuia spre lungimile de undă mari. 54 sn (Reg; îe) ~ de pică (sau de râde) Roșu aprins. 55 sn (Îs) ~ cardinal Roșu purpuriu. 56 sn (D. clădiri; îla) În (sau din) ~ Cu zidăria de cărămidă, terminată, dar netencuită. 57 sn (În construcție cu verbele „a încălzi”, „a înfierbânta”; îla) Până la ~ Până la incandescență. 58 sn Îe) A vedea (sau a i se face) (cuiva) ~ (înaintea ochilor) A se înfuria. 59 sn (Arg; îe) A-i face (cuiva) ~ la muștuc A lovi pe cineva să-i curgă sângele pe nas. 60 sn (Ccr) Colorant roșu. 61 sn (Îs) ~ de Berlin (sau de Paris, de Prusia, englez, englezesc, indian, venețian) Denumire comercială a unei substanțe roșii, folosită în vopsitorie cu substituent al miniului de fier. 62 sn (Îs) ~ de Congo Colorant organic în industria textilă și indicator în chimia analitică. 63 sn Fard roșu pentru obraz și buze 64 sn (Cu determinarea „de buze”) Ruj¹. 65 sn (Îvr sf) Țesătură sau broderie de culoare roșie. 66 sn (La cărțile de joc) Cupă². 67 smp (Bot; reg) Limba-boului (Anchusa officinalis) 68 smp (În vechea armată a Țării Românești; șîs ~șii de țară) Corp de călăreți sau de pedestrași compus din boieri de țară având uniformă de culoare roșie Si: roșior (22). 69 sm Ostaș din corpul roșiilor (67) Si: roșior (23) 70 sm (Îs) Roșii străini Corp de cavaleri format din ostași străini. 71 sm Descendent din boieri mici. 72 smp Corp de slujitori domnești înființat în sec. XVIII în Moldova, numit astfel datorită uniformelor roșii. 73 sm Dare plătită de roșii (70). 74 a (Fig) Inspirat sau pătruns de idei progresiste sau revoluționare (de stânga). 75 a (Fig) Creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă). 76 sm (Mpl) Adept al unor idei progresiste sau revoluționare (mai ales de stânga).

șablon¹ sn [At: BARCIANU / V: (îvr) ~oană sf / Pl: ~oane / E: ger Schablone] 1 Model în mărime naturală al unei piese, care servește la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin așchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porțiuni de suprafață pe care se aplică o vopsea etc. Si: tipar. 2 (Fig) Formulă stereotipă. 3 (Fig) Repetare mecanică a unui model. 4 (Ccr; fig) Clișeu verbal. 5 (Teh) Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricație. 6 (Spc) Instrument pentru reglarea aparatelor sau a mecanismelor din industria textilă. 7 (Reg; spc) Unealtă cu vârf metalic folosită în tâmplărie la trasarea liniilor pe o piesă de lemn.

șablonare sf [At: SCÎNTEIA 1953, nr. 2777 / Pl: ~nări / E: șablona] 1 (Teh) Trasare cu șablonul¹ (1) a contururilor unei piese. 2 (Teh) Măsurare cu șablonul¹ a dimensiunilor unei piese în curs de fabricație. 3 (Spc) Reglare cu șablonul¹a aparatelor, a mecanismelor din industria textilă.

plumb [At: PSALT. 311 /V: (înv) plum, (reg) plomb, plomp, plump, (îvr) blumb / Pl: (10-11, 13-14) ~i, (12, 15-18) ~uri / E: ml plumbum] 1 sns Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstrie, lucios în momentul tăierii sau când este proaspăt așchiat ori pilit și întunecat când este în contact cu aerul, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare, a tabelelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. Si: (reg) pleu (5). 2 sns (Îla) De ~ De culoarea plumbului (1). 3 sns (Îal) Întunecat. 4 sns (Îal) Care dă o puternică senzație de greutate Si: greu. 5 sns (Fig; îal) Care dă o puternică senzație de apăsare Si: apăsător. 6 sns (Fig; pex; îal) Profund. 7 sns (Fig; îal) Prin care nu se poate pătrunde Si: impenetrabil. 8 sns (Îla) Ca ~ul Greu. 9 sns (Îs) Apă de ~ Soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină, în industria textilă etc. 10 sm (Pop; csc) Glonț. 11 sm (Pop; csc) Proiectil. 12 sn (Șîs ~ de garanție) Disc mic de plumb (1), rotund, cu care se sigilează vagoane, colete, saci etc. 13 sm Greutate de diferite forme, folosită pentru îngreunarea unor instrumente de pescuit, a unor cai de curse etc. 14 sm (Ban; Trs) Greutate de cântar. 15 sn (Șîs fir cu ~) Dispozitiv pentru determinarea direcției verticale, format dintr-o sfoară sau un cablu subțire având atârnată la un capăt o greutatea metalică de plumb (1). 16 sn (Îrg; șîs condei de ~) Creion. 17 sn (Mol; șîs ~ de placă, – de piatră) Condei special cu care se scrie pe tăblița de ardezie. 18 sn (Reg) Pisălog.

textilist, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 26 / Pl: ~iști, ~e / E: textil +-ist] 1-2 smf, a (Persoană) care se ocupă cu țesătoria. 3-4 smf a (Persoană) specializată în industria textilă. 5 smf (Fam) Apelativ depreciativ dat de nudiști persoanelor care poartă costum de baie.

toarcere sf [At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: toarce] 1 Răsucire cu mâna și cu ajutorul fusului a fibrelor (de lână, de cânepă etc.) trase din caier, pentru a obține fire care pot fi țesute, tricotate etc. Si: tors¹ (1), (îvr) torcătură (1). 2 Prelucrare a fibrelor textile cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a obține fire necesare industriei textile Si: filare, tors¹ (2).

tragacant, ~ă [At: NOM. MIN. I, 346 / Pl: ? / E: fr tragacanthe] 1-2 s, a (Șîs gumă ~ă) (Gumă) obținută din anumiți arbuști exotici, întrebuințată în industria textilă, în farmacie, în cosmetică Si: tragant. 3 sm Plantă decorativă și furajeră din Asia, care produce o rășină asemănătoare cu cauciucul.

zdrobitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / S și: sd~ / Pl: ~i, ~oare / E: zdrobi + -tor] 1 a Care preface (sau distruge, dărâmă, împrăștie etc.) în bucăți, în părți (foarte) mici (prin lovire, ciocnire, presare puternică) Si: sfărâmător (1), spărgător (1), strivitor (1), (pop) fărâmător (1). 2 sm (Reg) Persoană care zdrobește (1) piatra de pavat. 3 sf Mașină (manuală) folosită pentru mărunțirea sau separarea (prin strivire, rupere, smulgere etc.) unor produse, folosită în industria textilă, în industria alimentară și în agricultură Si: ferânător (3-4) (Olt) zobitoare. 4 (Reg) Loc în care se bate porumbul pentru a separa boabele de știuleți. 5 sn (Reg) Piuliță (1). 6 sf (Reg) Mașină manuală utilizată la zdrobirea strugurilor Si: zdrobșer, (reg) zdutătoare, dromș, mustuitor. 7 sn (Trs) Meliță (1). 8 sn (Reg) Instrument din lemn sau clește metalic pentru spart alune. 9 a Care face să dispară prin violență de pe suprafața pământului Si: distrugător (1), nimicitor, (rar) sfărâmător (1). 10 a Care lovește (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 11 a Care deformează prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivitor. 12 a (Fig) Care produce o durere sufletească copleșitoare. 13 a (Fig) Care obosește peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: epuizant, extenuant, istovitor, storcător, (înv) secător, (rar) stocit. 14 a (Fig) Care depășește (cu mult) în măsură, în număr, în forță, în profunzime Si: copleșitor (1), covârșitor (1). 15 a (Fig) Care înlătură orice îndoială Si: indiscutabil, incontestabil, indubitabil. 16 a (Fig) Care face să nu mai acționeze din inițiativă proprie, în urma unor represalii, a unor constrângeri etc. 17 a (Fig) Care aduce în stare de totală supunere.

zelan s [At: LTR² / E: dc] Agent activ de suprafață, cationic, care se folosește la apretare și la impermeabilizare în industria textilă.

salmiac sns [At: ASACHI, L. 861/26 / P: ~mi-ac / E: fr salmiac, ger Salmiak] Clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie, cu gust sărat înțepător, folosită la curățirea metalelor, în operația de lipire, în industria textilă, în industria chimică și în medicină Si: (pop) țipirig.

sare sf [At: CORESI, EV. 411 / Pl: (reg) săruri, (înv) sări, sărure, sari / E: ml sal, salis] 1 (Șîs ~ de bucătărie, ~ de bucate) Substanță chimică naturală alcătuită din clor și sodiu, care se prezintă sub formă de cristale cubice incolore, solubile în apă, cu gust specific, extrasă din saline sau din apele marine ori lacustre și folosită la condimentarea și la conservarea alimentelor, ca materie primă pentru fabricarea produselor clorosodice (soda caustică, acidul clorhidric, clorul) etc. Si: clorură de sodiu. 2 (Spc) Sare (1) gemă. 3 Drob de sare (1) gemă. 4 (Îs) ~ și piper Numele unor stofe a căror țesătură, în două culori, dă impresia unui amestec de cristale de sare (1) cu boabe de piper (1) pisat. 5 (Îlav; construit cu verbe ca „a pune”, „a fi” etc.) La ~ În saramură (1). 6 (Îal; construit cu verbe ca „a trimite”, „a aduce” etc.) La muncă silnică în saline. 7 (Îlv) A da (sau a pune) ~ A săra (1). 8-9 (Îlv) A pune (ceva) la ~ A saramura (1, 3). 10 (Rar; îe) ~a și marea Lume foarte multă. 11 (Reg; îe) A (nu)-i fi cuiva de ceva sau a (nu)-i veni cuiva să facă ceva cum (nu) îi este câinelui a linge ~ A nu avea chef de (a face) un lucru (necesar). 12 (Îe) A fi ca ~a-n bucate A fi potrivit, adecvat. 13 (Îe) A-i fi (sau, reg, a-i avea, a-i sta etc.) cuiva (drag) ca ~a-n ochi A-i fi cuiva antipatic, nesuferit. 14 (Îe) A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și cu ~ A primi pe cineva cu mare cinste. 15 (Îe) A pune (sau a turna) ~ pe rană A provoca (cuiva) o durere sufletească sau iritare, reactualizând o problemă delicată, insistând asupra ei etc. 16 (Îe) A-i pune (sau parcă i-a pus) ~ pe coadă Se spune despre cineva care s-a (ori a fost) enervat. 17 (Îe) A se amesteca în toate ca ~a-n bucate A se amesteca în numeroase probleme, treburi etc. care nu îl privesc. 18 (Îs) ~a pământului (sau, rar, a lumii, a poporului etc.) Element esențial (al unei comunități sociale). 19 (Îae) Ceea ce este mai prețios. 20 (Reg; îe) A(-i) fi cu mâna (sau mâinile) de ~ A avea ghinion. 21 (Reg; îc) ~a-caprei Specie de lichen (Cladomia rangiferian). 22 (Fig) Finețe spirituală. 23 (Fig) Farmec (7). 24 (Fig) Haz (3). 25 (Adesea urmat de determinări care indică felul, natura) Compus chimic rezultat de obicei din reacția dintre un acid și o bază. 26 (Îs) ~ amară (sau de Seidlitz) Sare (25) de magneziu a acidului sulfuric, sub formă de praf alb, cristalizat, solubil în apă, care se întrebuințează în industrie și în medicină (ca purgativ) Si: sulfat de magneziu. 27 (Îs) ~ de lămâie Acid citric Si: săricică (5) de lămâie. 28 (Îs) ~ de măcriș Substanță chimică rezultată prin combinarea moleculară a acidului oxalic cu oxalatul acid de potasiu, sub formă de cristale mărunte, folosită ca decolorant în industria textilă. 29 (Reg; îs) ~ acră (sau amară) Alaun (de aluminiu și de potasiu). 30 (Pop; îs) ~a pisicii (sau mâței) (Sulfură de) antimoniu. 31 (Înv; îs) ~ de cenușă (sau de leșie) Carbonat de potasiu. 32 (Înv; îs) ~ de prunel(ă) Azotat de potasiu lichid. 33 (Spc; mpl; de obicei urmat de determinări care arată felul) Nume dat unor substanțe folosite pentru a parfuma apa de baie și în scopuri curative. 34 (Lpl) Nume dat unor substanțe (volatile) cu miros puternic (pe bază de fenol, camfor etc.), întrebuințate (în trecut) pentru trezirea din leșin ori pentru prevenirea acestuia.

săpun [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~pon, sopon, sorpun, (reg) sapon, sap~, sorpon, (îvr) sopân / Pl: ~uri, (reg) ~e, ~ism / E: ml sapo, ~onis] 1-2 sm (Bucată dintr-un produs reprezentând o) sare a unui acid gras cu un metal (alcalin), produs prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin de obicei hidroxid de sodiu sau de potasiu și care servește la spălarea corpului, a rufelor, în diverse procedee tehnice și industriale. 3 sn (Reg; îe) A face (pe cineva) cu ~ și cu apă rece sau a trage (cuiva) un ~ A certa aspru (pe cineva). 4 sn (Reg; îe) A striga la ~ A striga tare. 5 sn Clăbuc de săpun (1-2). 6 (Lpl) Sorturi de săpun (1). 7 sn (Îs) ~ de pământ Argilă fină, de culoare vânătă, care bătută cu apă face spumă, folosită pentru îndepărtarea grăsimii de pe lâna prelucrată în industria textilă Si: argilă smectică. 8 sms (Bot; reg; șîc ~ul calului, ~ ul popii, floare de ~, sapon de flori, rădăcină de ~, ~ul păsăricii, saponul broaștii) Săpunariță (Saponaria officinalis).

scai¹ sm [At: CORESI, TETR. 13/ V: (îrg) zgaie sf, (reg) scaie sf, sgai / Pl: ~, (rar) ~uri sn / E: nct] 1 sm Nume generic al mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globinoase înconjurate de ghimpi îndoite la vârf. 2 sm Plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina robustă, cu frunze lanceolate acoperite pe partea superioară de spini mici, și cu flori roșii, sau albe, terminate cu un pin lung Si: ghimpe, (reg) ciulin (4), crăpușnic, rostogol, scaiete (9) (Cirsium vulgare). 3 sm (Bot; reg) Crăpușnic (Cirsium decussatum). 4 sm (Bot; reg) Ciulin (1) (Cardus mutans). 5 sm (Reg; șîc ~-roșu, ~-voinicesc) Spin (Carduns acanthoides). 6 sm Plantă din familia compozitelor (Carduus cardicans). 7 sm (Reg; șîc ~-rotund, ~-rotunjor, ~-gogoneț) Rostogol (Echinops sphaeracephalus). 8 sm (Bot; reg; șîc ~-voinicesc) Tătarnică (Echinops ritro). 9 sm (Bot; șîc ~-măgăresc, ~-mare, ~-muced, ~-voinicesc) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina robustă, cu frunze lunguiețe, albicioase pe partea inferioară, cu flori purpurii dispuse în capitule și cu involucrul cu folicule terminate într-un spin Si: (reg) scaiete (12), ghimpe(8)-mare, pălămidă¹, sita-zânelor, spin-alb (Onopordon acanthium). 10 sm (Bot; reg; șîc ~ul Sfintei Mării, ~-pestriț) Armurariu (1) (Silybum marianum). 11 sm (Bot; reg; șîc ~ul-dracului, ~ul-vântului, ~-muced, ~-vânăt, ~-voinicesc, ~-mneriu, ~-de-câmp) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina robustă, ramificată, cu flori solitare, albăstrui-verzui, folosită în medicina populară, mai ales contra durerilor de dinți Si: (reg) amărea (1), îndrăcită, rostogol, scăieți (13), scăiuș (3), spin, sperioasă (11), tăvălici (Eryngium campestre). 12 sm (Bot; reg; șîc ~ul-oii, ~-mărunt) Brusture (Arctium lappa). 13 sm Brusture (Arctium tomentosum). 14 sm (Bot; reg; șîc ~-de ochi, ~ul-popii, ~ul-voinicului, ~-voinicesc, ~-pădureț) Varga-ciobanului (Dispsacus silvestris). 15 sm (Bot; reg; șîc ~-ul măgarului, ~ul-voinicului) Scaiete (5) (Dispacus laciniatus). 16 sm (Bot; reg; șîc ~-muscălesc, ~-tătăresc, ~-rusesc) Holeră (6) (Xanthium spinosum). 17 sm (Bot; reg) Zgrăbunțică (Lapsana communis). 18 sm (Prc) Fructul cu ghimpi al scaiului (1), care se agață de haine, de blana animalelor etc. 19 sm (Șîc) ~-albastru (sau ~-vânăt) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina de culoare violetă, dreaptă, ramificată în partea superioară, cu frunze late, spinoase, cu flori violacee dispuse în capitule ovale, care se cultivă uneori și prin grădini Si: (reg) buruiana(49)-zmeului, samcă (6), spin-vânăt, șipul-vântului (Eryngium planum). 20 sm (Reg; îc) ~-tătăresc sau ~ul-popii Cornuți² (Xanthium strumarium). 21 sm (Reg) ~-de-țesătorie Plantă erbacee bienală cu ramificațiile tulpinii purtând în vârf inflorescențe în formă de capitule, cu semințe prevăzute cu țepi elastici, având vârful îndoit, care se recoltează când plantele încep să se usuce și se folosesc în industria textilă, la mașinile de scămoșat 22-23 sm, av (Îe) A se ține (sau a se lega, a se agăța etc. de cineva sau de ceva) ca ~ul sau ~ (de ...) A însoți (pe cineva) pretutindeni. 24-25 sm, av (Îae) A manifesta o insistență exagerată, adesea inoportună (față de cineva sau, rar, de ceva). 26 sm (Reg) A-și aprinde ~i în cap A-și aprinde paie-n cap. 27 sm (Reg; îe) A pune (cuiva) ~ul la ușă A sărăci (pe cineva). 28 sm (Îc) ~-ghimpos (sau ~-mărunt, ~-voinicesc sau ~ul-dracului) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina foarte ramificată și cu flori purpurii, spinoase, dispuse în capitule Si: (reg) ghimpe (6), vădană (Centaurea calcotrapa). 29 sm (Îc) ~-galben Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu frunze subțiri și flori galbene dispuse în capitule ovale, prevăzute cu ghimpi Si: (reg) pălămidă¹, vădană, zglăvoc-galben (Centaurea solstialis). 30 sm (Reg; îc) ~-mărunt Turtiță (Agrimonia eupatoria). 31 sm (Reg; îac) Lipicioasă (Galium aparine). 32 sm (Îc) ~-de-papură Bucsău (Spartium junceum). 33 sm (Reg; îc) ~-de-tufă-mare Mielărea (Vitex agnus castus). 34 sm (Reg; îc) ~-amar Schinel (Cricus benedictus). 35 sm (Reg; îc) ~-porcesc Buruiană porcească (Hypochoeris radicata). 36 sm (Reg; îc)~-creț Plantă nedefinită mai îndeaproape. 37 sm Epitet dat unei persoane care te urmărește cu insistență și de care nu poți scăpa. 38 sm (Orn; Olt) Sticlete (Carduelis carduelis).

scul sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri și (îrg) ~e, (înv) sculi sm / E: ngr σκουλί] 1 Legătură de fire de lână, de bumbac, de mătase etc. depănate continuu în formă de colac, în vederea unor operații de finisare sau pentru livrare Si: (îrg) sucitură, (înv) mătărângă (1), (reg) căleapă. 2 (Reg) Vârtelniță folosită la depănatul sculurilor (1). 3 Unitate de măsură a lungimii firelor folosită în industria textilă.

sulfură sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 207/14 / V: (înv) sulfur sm / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: fr sulfure] 1 Substanță chimică, sare sau ester al acidului sulfuric, rezultată din combinarea sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. 2 (Îs) ~ neutră (sau normală) Sulfură (1) rezultată prin combinarea unor cantități echivalente de acid și bază. 3 (Îs) ~ acidă Sulfură (1) rezultată prin combinarea mai multor echivalențe de acid un echivalent de bază Si: hidrosulfură, (înv) sulfhidrat. 4 (Îs) ~de amoniu Combinație a sulfului² cu amoniul, care se prezintă sub formă de cristale albe, galben, solubile în apă, higroscopice și care este întrebuințată în industria textilă, ca developant fotografic și ca reactiv în chimia analitică. 5 (Îs) ~ de bariu Sare de bariu a acidului sulfhidric, sub formă de cristale cubice, incolore, greu solubilă în apă și care este întrebuințată ca depilator. 6 (Îs) ~ de carbon (înv, de cărbune) Combinație a sulfului² cu carbonul, sub formă de lichid incolor, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros neplăcut, puțin solubilă în apă și care este folosită la fabricarea mătăsii artificiale prin procedeul viscozei, ca insecticid în agricultură, ca solvent etc. Si: bisulfură de carbon. 7 (Îs) ~ de cupru (sau, rar, cuproasă) Combinație a cuprului cu sulful², care se prezintă sub formă de cristale negre, insolubile în apă. 8 (Îs) ~ de fier Combinație a fierului cu sulful², răspândită în natură, sub formă de cristale cafeniu închis, insolubilă în apă, dar solubilă în acizi și care este folosită ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric Si: bisulfură de fier, pirită. 9 (Îs) ~ (dublă) de fier și de cupru Combinație naturală a fierului și a cuprului cu sulful², răspândită în natură în filoanele hidrotermale, sub formă de cristale de culoare galbenă-verzuie, care constituie cel mai important minereu de cupru Si: calcopirită. 10 (Îs) ~ de plumb Combinație a plumbului su sulful², sub formă de precipitat de culoare neagră, insolubilă în apă Si: galenă (1). 11 (Îs) ~ de sodiu Sare de sodiu a acidului sulfhidric, sub formă amorfă, incoloră, solubilă în apă și care se întrebuințează ca agent reducător în chimia organică și în industria tăbăcăriei. 12 (Îs) ~ de stibiu Combinație a stibiului su sulful², sub formă de cristale de culoare roșie-portocalie, puțin solubilă în apă și care se folosește la vulcanizarea și colorarea cauciucului, la fabricarea chibriturilor, la colorarea sticlei și a porțelanului în galben. 13 (Îs) ~ de zinc Combinație naturală a zincului cu sulful², care se prezintă sub formă de cristale de culoare gălbuie, brună sau neagră, greu solubilă în apă, care constituie principalul minereu de zinc Si: blendă, sfalerit.

yucca s.f. invar. (bot.) Plantă lemnoasă monocotiledonată din familia liliaceelor, cu tulpina scurtă, ramificată, cu frunzele lungi grupate în smocuri, cu florile mari, albe sau roz, care se cultivă în India și America, fiind folosită în industria textilă și casnică, sau, în Europa, ca plantă ornamentală. ♦ Fibră textilă obținută din această plantă. • /<engl., fr. yucca, sp. yuca.

stropitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: stropi + -tor] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care stropește. 3 a (Îvr; d. oameni) Rău. 4 sfn (Înv) Pulverizator. 5 sf Vas (metalic), de obicei în forma (și de mărimea) unei găleți, prevăzut cu mâner și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, terminată cu un fel de pâlnie cu buza acoperită cu o tablă perforată, care servește la stropitul culturilor din grădini, din sere etc. Si: (rar) udătoare, (îvr) cofă (2), (reg) proașcă. 6 sf Recipient cilindric (saca, cisternă) așezat pe roți și prevăzut cu un dispozitiv de dispersat apă, care servea la stropitul și la spălatul străzilor. 7 sf (Sens curent) Vehicul înzestrat cu un asemenea recipient. 8 sf Aparat de stropit culturile (de viță de vie) cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii Si: (reg) proașcă. 9 sf (Reg) Pompă de incendiu. 10 sf Dispozitiv de stropit folosit în industria textilă pentru verificarea impermeabilității materialului, în scopul tratării cu diverse substanțe. 11 sfn (Îvp) Praftură (de fierărie). 12 sf (Îvr) Sfeștoc. 13 sf (Reg) Praștie.

MARFĂ s. f. 1. (Învechit, astăzi numai în Transilv., Ban.; în formele marhă, marvă și mară; adesea cu sens colectiv) Vită cornută (mai ales bou sau vacă); vită de muncă (GCR II, 472); p. g e n e r. animal domestic (CIHAC, II, 186, ALR II 5652/36, 47, 349), dobitoc (CABA, SĂL. 99, A II 7). În a șaptea zi. . . nu face nece un lucru nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici marha ta. CORESI, ap. GCR I, 23/34, cf. CCR 19/9. Iară să vor prinde la el cea marhă furată vie, săva bou fie, săva asin, săva oaie, de doao ori să dea atîta. PALIA (1581), ap. CCR 69/21. Deci s-au dus Ghiorghi de-au cumpîrat aceale vite, cîce atunci n-au fost oprită marha de măria-voastră (începutul sec. XVII). ROSETTI, B. 59, cf. 62, 73, 78. Pîntecele de-a stîngă de se va cutremura, o dobîndă de marhă veri apuca. PARACLISER (1639), 262. Deade noao fîntîna aceasta den carea au beut el și feciorii lui și marha lui. N. TEST. (1648), 109^r/12. Să-și adune mărha dumnilor-sale în plaiul muntelui pre locul țerei Moldovei (a. 1676). BUL. COM. IST. II, 199. Va plăti restul dăjdii, cum s-a face ceva pășune la marhe (a. 1767). IORGA, S. D. XIII, 262. Marha sau dobitoacele ceale cu coarne uneori capătă rîie. CALENDARIU (1814), 181/27, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CIHAC, II, 186. Cele apărținătoare de casă și sălașul cu marva afară la cîmp. MARIAN, S. R. II, 226, cf. TDRG, ROSETTI, R. VI, 150. Nici nu se mai spală, da de mîncat se îndoapă ca marha. T. POPOVICI, S. 145. Omul prost e ca măgarul sau ca marha. H XVIII 19. Să nu le strice lupii marvele (vitele). ib. 312. Bădișor de preste vale, Nu-ți pune pean-așa mare, Ci-o pune mai retezată, Precum ai marvă-n poiată. EPURE, P. 75. Feciorii slujiseră numai pre marve și nu pre bani. CĂTANĂ, P. B. I, 9. Bună umbră dobîndește, Multă marvă să dumbrește. ALEXICI, L. P. 25, cf. 111. Trăim dî pă plug șî dî pă marhă. DENSUSIANU, Ț. hH. 205, cf. 114. Murguleț, marhă rotată, Scoate-mă în deal odată. BÎRLEA, C. P. 171, cf. 304. Cumpără sare. Sarea o dă la marvă, la oi. ARH. FOLK. III, 143. Cîn-să gată, le-aleje; tot natu-ș ia marva lui. ib. 144. Abia am iășit dîn iarnă cu marhele. ALR I 324/56. Să duse cu marvil’e la iarbă. ib. 1088/49. Să nu să baje la mine-n ocol nici o mară străină. ALR II 3013/29. Mana marhălor, a vacilor. ib. 4241/346. Solniță dîn corn dă marhă. ib. 4995/64. ♦ P. g e n e r. (De obicei determinat prin „sălbatic”) Animal sălbatic (mai ales cerb sau căprioară). Cf. ALR I 1157/79, 90, 138, 315. ♦ (Depreciativ, cu determinări care accentuează nuanța depreciativă) Epitet pentru un om grosolan, lipsit de bun-simț sau prost. V. v i t ă, d o b i t o c. S-a dus la Rigo și a cerut-o la joc. Ea l-a privit semeață: – Nu joc cu tine. Ești marhă mare, nu știi juca. T. POPOVICI, SE. 514. Marvă încălțată. ALR I 1524/45. 2. (Prin Ban., în forma mară) Prăsilă. Cf. ALR I 1769/28. Am cumpărat oi și stupi de mară. Com. din ORAVIȚA. 3. (Învechit) Avut, avere, bogăție (constînd din vite sau, p. e x t., din diverse bunuri mobile).Aduseră . . . pre Lot, frate-său, și cu toată marha (uneltele BIBLIA 1688, 9²/33) lui și muieri și oameni. PALIA (1581), 55/7. Nedreptatea amu pohteaște să răpească marha striinului. CORESI, EV. 218, cf. 400. Robiră pre muierile den Madiam și marha lor și dobitoacele lor și toate agonisitele lor. BIBLIA (1688), 119²/9. Odăi de oi vom face aicea dobitoacelor noastre și cetăți marfelor noastre. ib. 120²/49, cf. 23¹/17, 461/40. Și de aceasta am poruncit domniia mea, din nice un fealiu din marha lor să nu li se ia vama domnească dinții, nice din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată (cca 1700). IORGA, S. D. XII, 277. Pînă acum tisturile nici atare la casa sau marha preuților n-au îndrisnit, ce cineși în forumul său au căutat judecata (a. 1765). id. ib. XII, 257. De dijma grîului, secărei. . ., inului, stupilor, meilor, melușeilor și a altor vite și marfe care s-au obicinuit. . . a se da fiscului nostru. . . să-i scutim și să-i mîntuim. ȘINCAI, HR. III, 82/22. 4. (La sg., de obicei cu sens colectiv, sau la pl.) Bun (material) produs al muncii și destinat schimbului pe piață. Aceștia sînt. . . iubitorii de argintu și ceia ce au cumpărat marhă strîmbă. COD. TOD. 205, cf. CUV. D. BĂTR. II, 344/5. Scriem carte. . . la vodă, la domnul nostru, să slobodzească drumul să îmbie neguțătorii. . . să vie cu negoațe și cu marhă la Bistriță (începutul sec. XVII). ROSETTI, B. 89, cf. 55. De la Lipova au tîrguit marfă la tîrgul Devii (a. 1747). IORGA, S. D. XII, 45. N-au trecut multă vreme la mijloc și au ars și vama domnească, arzînd multă marfă domnească și neguțitorească (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 231/34. Luase de la oamenii lui Paul Beldi de Bodula nouă cai, cu mărfile ce ducea, pentru că n-au avut răvășel. ȘINCAI, HR. II, 151/34. Neguțitorii. . . au suit prețul marfelor sale. id. ib. III, 219/23, cf. I, 371/9. Fâcînd tocmalâ cu numitul ca să-i dau zece mii ocă cașcaval.. . am și pus în lucrare ca la vremea cuviincioasă să-i fie marfa gata (a. 1810). URICARIUL, XIV, 239. Un neguțitor vienez bătrîn mi-au spus că din Viena de 16 ori au dus marfă la Moldova. GOLESCU, Î. 97. Vamă de acum înainte să va lua numai la schele și la locurile de la graniță, pentru mărfurile atît cele ce ies, cît și cele ce intră, cîte 3 lei la sută. CR (1829), 308²/17. Au socotit să arunce în mare. . . tunuri, coleturi cu marfă, poloboace și alte asemine. DRĂGHICI, R. 11/15. Importatia și exportația tuturor mârfilor să fie slobodă. GT (1839), 52¹/13, cf. 19¹/19. Moldovenii protimisăsc a da sute de mii de lei pentru carete și marfe de la Viena. KOGĂLNICEANU, S. 110. Să-și deschidă. . . piețe nouă pentru fabricate și alte mărfi de ale sale. BARIȚIU, P. A. II, 399. Cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I, 329, cf. 285. Să-mi facă mie Catagrafie, Parc-aș fi marfă de băcălie, Brașovenie sau lipscănie. ALECSANDRI, T. I, 111. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, în cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU, O. I, 137. Ce gîndești dumneata, moșule? Te joci cu marfa omului? CREANGĂ, A. 57. După ce i-a dăscălit pe larg cumnatul mai mare în toate privințele negoțului. . . , au pornit. . . după marfă. CARAGIALE, O. II, 230, cf. M, 155. Slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani, ca să cumpăr marfa cea mai frumoasă și mai scumpă. ISPIRESCU, L. 24. Într-o societate producătoare de mărfuri. . . munca intelectuală devine și ea o marfă, care se cumpără și se vinde. GHEREA, ST. CR. II, 308. În tîrg, așternură un sac, lăsară marfa jos pe caldarîmul umed, iar ei se așezară alături. DUNĂREANU, CH. 76. Cînd ai o marfă bună, arată-ne-o de la început. AGÎRBICEANU, A. 147. Eu vreau să vorbim, să mă conving că marfa îmi convine, că prețul nu se mai poate scădea. SADOVEANU, B. 99, cf. 97, id. N. F. 156. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii,. REBREANU, R. I, 47. Haralambie asista la ridicarea mărfii lui Leíb. SAHIA, N. 96. Industria textilă. . . cuprinde cca 600 de fabrici. . . aproape suficiente ca să acopere necesitățile consumului intern de mărfuri textile. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 23. Realizarea planului de desfacere a mărfurilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2744. Marfa pe care o aduceau nu era prea grea, pentru că era mai toată foarte scumpă la preț, încăpînd în lăzi ușoare. CAMIL PETRESCU, O. I, 543, cf. V. ROM. decembrie 1954, 64, TEODORESCU, P. P. 164. La timpul hotărît au sosit corăbierii cu corăbiile încărcate și cu alte mărfuri. SBIERA, P. 244. (Glumeț) Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii. . . Harabagia-zicea el-e mai bună: că ai a face tot cu marfă vie, care la deal să dă pe jos, la vale pe jos, iar la popas în căruță. CREANGĂ, P. 107. Am dugheană cu chirie și marfă pe datorie. ZANNE, P. V, 288, cf. 513. Cine deschide ochii după ce cumpără, cumpără totdeauna marfă proastă. id. ib. 229, cf. 400, VIII, 319. Unde este marfă, trebuie să fie și pagubă. ROMÂNUL GLUMEȚ, 37. ◊ (În contexte figurate) Sufletul, cu scumpă marfă încărcat, mearge să se spăsască. MAIOR, P. 38/27. Spune-mi însă mai-nainte, pentru banii ce ne-ai dat, Ce fel de marfă anume să-ți dea codru-ntunecat? HASDEU, R. V. 53. ◊ F i g. Din elementele tinere. . . cine știe dacă n-am vedea ieșind o mînă de oameni-vengheri de marfă bună? ALECSANDRI, S. 124. Ai noștri tineri la Paris învață. . . Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. EMINESCU, O. IV, 252. Așa sînt fetele, marfă scumpă. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 18, cf. id. T. S. 31. ◊ (Învechit) Marfă (sau mărfuri) de Brașov = brașovenie. Cf. N. A. BOGDAN, C. M. 132. (Învechit) Marfă monedă sau marfa monedei = moneda considerată ca echivalent de schimb; bani. În vremile trecute, cînd comerțul nu era încă dezvoltat în țară. . ., marfa monedei era rară. KOGĂLNICEANU, S. A. 149. ◊ E x p r. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile pe care le posedă sau meritele personale. Cf. COSTINESCU. Nu-mi vinde el mie marfă = nu mă poate înșela, fiindcă cunosc situația reală. Cf. PAMFILE, J. II, 153. A lua (pe cineva) marfă = a lua (pe cineva) în spate, în cîrcă. Cf. ALR II/I h 55. Bună marfă! sau marfă bună, se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral. Ce marfă bună-mi mai ești, doamne, doamne! PAMFILE, J. II, 153, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. (Rar) Altă marfă, se spune cînd este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. Alt arbore genealogic! Altă marfă! Alt blazon! PETRESCU, A. R. 11. ♦ Bun material; obiect. Aceste rudenii aduc in coliba sa cîte mărfuri pot mai multe, pentru a alcătui zestrea tînărului. IST. AM. 90^r/15. ♦ (Eufemistic) Lucru furat. Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Acasă veneau, La poartă strigau: Chiră Chirălină. . . Poarta ne-o deschide Și apoi ne-o închide, Marfa ce-o avem, În curți s-o băgăm, Căci ziua ne-apucă, Potira ne-ncurcă. ANT. LIT. POP. I, 359. – Pl.: mărfuri și (învechit) marfe, mărfi. – Și: (învechit și regional) márhă (pl. marhe și marhă), (1, Ban.) márvă (pl. marve și marvă), máră (pl. mare și mară ALR I 408/112), (suspect) mărhă s. f. – Din magh. marha. – Marvă < scr. mrva.

vigonie s.f. 1 (zool.) Specie de lamă sălbatică, din munții Anzi, de talie mică, cu blană roșcată, moale și fină, a cărei lînă se utilizează în industria textilă (Lama vicugna); vicuña. 2 Fir textil mătăsos obținut din lîna de vigonie. 3 (ind. text.) Fibră textilă din amestec de lînă cu bumbac sau din bumbac pur, care imită lîna de vigonie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vigogne, sp. vicuña; cuv. quechua.

MAȘÍNĂ s. f. I. 1. Sistem tehnic de transformare a unei forme de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. res.tr. dispozitiv, instrument, aparat. Cf. VALIAN, V., NEGULICI. Nu cruță ostinele și cheltuiele de a înzăstra... [tipografia] cu mașinile, uneltele și caracterele cele mai alese și mai frumoase (a. 1851). URiCARIUL, XIII, 342, cf. POLIZU. Are velniță cu mașină. NEGRUZZI, S. I, 199. A! Civilizare! Secol de progres și industrie, Ai mașini de aburi duse, și cu trăsnetul te joci. MACEDONSKI, O. I, 82. Inamicul lucrează tăcut și automat ca o mașină de precizie. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. Se scoate din fabrică o mașină nouă. SAHIA, N. 30. Pírghia este cea mai simplă, mașină. ENC. TEHN. I, 225. Mașini cu mișcare alternativă. SOARE, MAȘ. 107. În filatura bumbacului normal, se utilizează, pentru torsul subțire, două feluri de mașini. IONESCU-MUSCEL, FIL. 212, cf. 214, 295. Mașina în economia socialistă reprezintă un mijloc puternic de ușurare a muncii, de ridicare a productivității. LUPTA DE CLASĂ, 1 952, nr. 4, 69. Îara noastră nu avea întreprinderi producătoare de mașini. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 387. Cărbune de lemn mînă marșîna. ALR I 1672/18, cf. ALR II 4136/27, 53, 105, 141, 235, 6 705/551, A I 22, 26, III 16. ◊ (Mai ales la pl.) Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. Mașini-unelte pentru prelucrat lemnul, de dat la rindea, de frezat, de găurit, de ascuțit scule de tîmplărie. NICA, L. VAM. 152. Progresele realizate în ultimul timp în construcția mașinilor-unelte dau posibilitatea prelucrării foarte exacte a pieselor de cea mai mare precizie. IOANOVICI, TEHN. 6, cf. 136, 193, 230. ORBONAȘ, MEC. 63. Întreprinderile producătoare. . . utilate cu cel puțin 5 mașini-unelte. leg. ec. pl. 26. Îmbunătățirea calității mașinilor-unelte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2677. ◊ (Urmat de determinări care indică domeniul în care este folosit sistemul tehnic) Mașini industriale pentru industria textilă. NICA, L. VAM. 151. Dezvoltarea industriei a creat posibilitatea de a se trimite la sate un mare număr de mașini agricole. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 547, cf. ALR II 5107/64, 157, 316. ◊ (Urmat de determinări care indică operația efectuată și alcătuind, împreună cu determinarea, denumirea sistemului tehnic respectiv) În Bavaria s-au aflat o mașină (unealtă) de treirat, prin care într-un ceas se treiră 59 snopi. CR (1 832), 55²/6, cf. BIANU, D. S. Mașini de tors. GOLOGAN, R. 30. Îndoirea se face la rece, cu ajutorul mașinii de îndoit. IOANOVICI, TEHN. 157. Mașinile de filetat sînt mașini de construcție specială. id. ib. 345. Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II, 128. Nu s-au gîndit să cumpere o mașină de tuns pentru copiii săraci, o mașină a școlii. I. BOTEZ, B. I, 150. Așteaptă. . . , îi porunci ea, aprinzînd mașina de spirt la care trebuia să încălzească bulionul de găină. TEODOREANU, M. II, 57. În timp ce Măndița înfierbîntase mașina, de călcat, el își lustruise pantofii galbeni. id. ib. 164. Majoritatea găurilor executate în atelier se fac la mașinile de găurit. ORBONAȘ, MEC. 239, cf. 216, 300. Mașină de stropit (sau de împietrit) vie. DS 188. Mașina de răsucit cu inelușe. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 212. Mașina de spirt clocotea neîntrerupt, iar fumul țigărilor se amesteca cu aburul de cafea și alcool denaturai, învelind în cețuri pe locatar. CĂLINESCU, E. 180. Prindea volan unei fuste largi, încrețite, la mașina de cusut. STANCU, R. A. II, 100. Între timp, ca un huruit îndepărtat, se auzea din lăuntrul casei zgomotul mașinii de cusut. PREDA, M. 165, cf. ALRM SN I h 155, 156. Mașină de secerat. ALR SN I h 57. Mașină de vînturat. ALR I 925/708, cf. ALR SN I h 82. Mașină de măcinat (cafea, piper etc.). Cf. ALR I 709/77, 388, ALR II 3 978/260, 365. Mașină de zdrobit (sau de stors) struguri. Cf. ALR SN I h 232, 233, 235. Mașină de tăiat scînduri. ALR I 1850/59, cf. ALR II 6423/272, 325. Mașină de sapă. ALR SN I h 99, cf. A II 12. (Eliptic) Despărțirea semințelor din paie se face. . . prin baterea snopilor cu mașina. I. IONESCU, C. 182/27. Vă trimit o copie bătută la mașină. C. PETRESCU, Î. II, 49. A fost tuns pe scăunel cu mașina gospodăriei. ARGHEZI, C. J. 89. Am început să arunc la snopi în mașină. PREDA, Î. 22. Trecură în fugă peste rîndurile scrise de mașină. MIHALE, O. 478, cf. GRAIUL, I, 336, ALR I 921, 925, ALR II 3 387, 4 136, ALR SN I H 61, 72, 83, ALR SN II H 526, A I 20, 23, 35, 42. ♦ S p e c. Automobil. Era atît praf și larmă pe șosea, mai ales că mașini treceau necontenit, încît nu auzeam și nu vedeam nimic. CAMIL PETRESCU, p. 123. Mă așteaptă la colț mașina lui văru-meu. C. PETRESCU, C. V. 73, cf. id. Î. I, 20. M-am dus. . . pe șosea și am oprit o mașină. SEBASTIAN, T. 20, cf. 339. Dacă vreți vă trimit mașina să vă plimbați. TEODOREANU, M. II, 29. O doamnă blondă, tînără, s-a urcat la volan, și-n clipa următoare mașina s-a desprins, lină, din amorțirea ei. PAS, Z. I, 12. Or fi găsit cei de la comandament mașina în drum fără stăpîn. V. ROM. septembrie 1 954, 25. ♦ S p e c. Locomotivă. Mînă băiete, adecă, șuieră mașină! NEGRUZZI, S. I, 324. Un șuier ascuțit al mașinii vestea apropierea unei stații. SĂM. VI, 445. Sosește trenul de la Tecuci și se oprește mașina chiar în dreptul ferestrei lui Moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34. Mașina fluieră, trenul urni din loc. C. PETRESCU, S. 40. Fumul mașinei, îndesit, tulbură noaptea. TEODOREANU, M. II, 207, cf. ȘEZ. VII, 187, BÎRLEA, C. P. 17, ALR III h 871. ** S p e c. (Regional) Tren. Cf. DENSUSIANU, Ț. H. 324. Bată-te focu moșînă, Cînd ești goală meri mai lină. ARH. FOLK. VI, 175, cf. ALR SN III h 867. ◊ Sobă (de bucătărie). Cf. CADE. Bucătăria mare e întunecată, cu mașinile răcite. DEMETRIUS, A. 40, cf. ALR II/I h 279. ♦ (Regional) Stomac (Niculițel-Tulcea). Cf. ALR I 124/684. 2. Mașinărie (1). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., DM. 3. (Regional) Fabrică. În mahalaua Tătărașii, lîngă biserica sf. Dimitrie, s-au deschis o mașină unde se face fede, macaroane, steluțe. AR (1841), 296²/17, cf. L. ROM. 1 964, nr. 5, 458, 459, 460. 4. F i g. (De obicei cu determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). Mașina academică mergea în gol, cu unsoarea laudei de sine sau a elogierilor reciproce. CONTEMP. 1948, nr. 109, 7/1. Proletariatul, cucerind puterea, nu mai poate să se servească de vechea mașină de stat, instrument de asuprire sîngeroasâ in slujba claselor exploatatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 563. Partidul chema pe toți patrioții să lupte cu arma în mînă împotriva mașinii de război fasciste, să saboteze producția de război. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV³. 536, cf. 630. 5. Epitet dat unui om care lucrează mult (și cu mișcări automate, mecanice). II. (Regional) 1. Chibrit. Sclipind ca niște capete de mașini. MARIAN, ap. CADE, cf. VAIDA. Bît di mașînă. ALR I 1610/87, cf. ALR II/I h 276. Aprindem o mașină. ALR II/I MN 128, 3 858/310, cf. 3 858/325, A I 12, 17, 20, 21, 22, 23, 31, 35, 36, LEXIC REG. 9, 20. 2. (În forma moșină) Bumbac de urzit (Cășeiu-Dej). CV 1 949, nr. 7, 34. Cînd facem pînză amestecată, urzim tăt un fir de moșină și unu de cînepă. ib. - Pl.: mașini. – Și: (rar) mașín (COSTINESCU) subst.; (regional) mășină, moșină, meșínă (ALR SN II h 526, ib.III h 871), mușină (ALR I 1610/266, 283, 345, A I 20), marșínă, mărșínă (ALR II 5 163/21, 95), mîrșînă (ALR SN II h 526) s. f.- Din fr. machine, germ. Maschine.

volan s.n. I Fîșie de țesătură (fină) sau de dantelă, de obicei încrețită sau plisată, care se aplică drept garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte de damă sau pentru copii, la perdele, pe huse etc. Doamna Eliza era foarte frumușică, într-o rochie de foulard citron, plină de volane, elegantă (PAPAD.). ◊ Turla umbrea... volanele de sidef ale curcubeului (KLOP.). II (tehn.) 1 Piesă de formă circulară din mecanismul de conducere al unui autovehicul, cu ajutorul căruia se deplasează vehiculul în direcția dorită. Șoferul răsuci aprig volanul (REBR.). ◊ (precedat de prep. „la” și adesea în legătură cu vb. ca „a fi”, „a se așeza”, „a trece”) Conducere a unui autovehicul; timpul cînd cineva conduce un autovehicul. Nu e bine să fumezi cînd ești la volan. 2 Piesă de formă circulară, la unele mașini-unelte, la tablouri de distribuție etc., acționată manual, care servește la transmiterea unor comenzi. 3 (mai ales în forma „volant”) Roată metalică, grea, de dimensiuni mari, montată pe arborele unei mașini cu piston, care servește la uniformizarea vitezei de rotație și permite depășirea punctelor moarte. 4 Piesă mare (și foarte grea) în formă de roată, montată pe arborele motor al unei mașini cu piston, care servește la reglarea mișcării și la uniformizarea turației. 5 (în forma „volant”) Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, alcătuită dintr-un cilindru de lemn îmbrăcat într-o garnitură de ace de oțel care, printr-o învîrtire rapidă, scarmănă bumbacul de valțul de alimentare sau alte materiale textile. III (înv.) Un fel de minge confecționată dintr-un material ușor (mai ales plută), prevăzută cu mai multe aripioare și care se trimite de la un partener la altul prin lovituri de rachetă; jocul practicat cu această minge. Și la plecare fete nebune în caretă îți azvîrleau, ca păsări, volane din rachetă (PILL.). • pl. -e. și volțant s.n. /<fr. volant.

MIEZ subst. (Adesea urmat de determinări în genitiv) I. (Cu sens temporal) 1. (În sintagmele) Miezul (sau, regional, miezii) nopții sau miez de noapte (ori, regional, de cîntători) =a) ora 12 noaptea; (învechit și regional) miazănoapte (I 1). Și cum avea obiceaiu de dormiia pre piatră, fiind ca la miezul nopții, șădea priveghind (a. 1 691). GCR I, 288/19. Monarhul n-au încetat a arăta voința sa până la al patrulea ceas după miezul nopții (a. 1 757). id. ib. II, 54/20. Stătu aci de vorbă cu acest vezir . . . pînă pî la mezul nopții. GORJAN, H. I, 3/17. La mezul nopții . . . au ieșit afară. KOGĂLNICEANU, S. 46. Pe la miezul nopții aud un grozav hărcăit. NEGRUZZI, S. I, 62. Este miezul nopței când duhurile vin. id. ib. II, 65. Trece cu lăutari pe la miezul nopții, se oprește dinaintea ferestrelor ei. FILIMON, O. I, 129. Pe la miezul nopții plecarăm cu șapte trăsuri. BOLINTINEANU, O. 269. Toată lumea doarme. . . e miezul nopții și nopțile de vară sînt mici. id. ib. 338. Se bate miezul nopții în clopotul de-aramâ. EMINESCU, O. I, 203. S-apropiase miezul nopții. id. N. 87. Deșteptînd pe Harap-Alb chiar în miezul nopței, îi zice. . . CREANGĂ, P. 215. E aproape de miezul nopții, haide să ne culcăm. CARAGIALE, O. ii, 261. Ei spuseră că pînă la miezul nopții o duc cum o duc. ISPIRESCU, L. 73. În depărtare abia s-aud cocoșii vestind miezul nopții. DELAVRANCEA, T. 87. În ultimul răsunet al miezului de noapte, Pe săli și coridoare aleargă fel de șoapte. MACEDONSKI, O. I, 23. Trecuse miezul nopții și convoiul tăcut își urma calea. BUJOR, S. 51. Discuția se lungi pînă tîrziu după miezul nopții. REBREANU, R. II, 15; S-auzeau cîntînd cocoșii de miezul nopții. MIRONESCU, S. A. 51. Orașul doarme troienit. Mult mai tîrziu de miezul nopții sînt orele trecute. BACOVIA, O. 129. În turn miezul nopții se bate rar. id. ib. 131. Cînd mi-am revenit complet în fire. . . era miezul nopții. GALACTION, O. 242. Un clopot miezul nopții bate. TOPÎRCEANU, B. 65. Dacă pînă la miezul nopții nu va fi nici una, nici alta, voi merge acasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 214. La un ceas după miezul nopții, acesta plecase. id. O. I, 152. La miezul nopții localul se închide. SADOVEANU, O. IX, 333. Acum e trecut de miezul nopții, furtuna s-a potolit. BOGZA, Ț. 46. A trecut de miezul nopții cînd ieșim în stradă, STANCU, U.R.S.S. 113, cf. 217. Au stat acolo și au băut cîteșitrei pînă la miezul nopții. PREDA, D. 34. Pînă-și ia buhaiu-n spate, Trecut-a de miez de noapte. JARNIK-BÎRSEANU, D. 174. Cînd va bate miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte. id. ib. 259, cf. MAT. FOLK. 215. Duseră-se. . . Doi feciori colindători, Pe la miez de cîntători Pe ulița satului. BÎRLEA, B. 107. Din cauza focului ne-am sculat la mnezî nopțî cu tătă casa. ALR II 3 012/53. ◊ (În context figurat) Miezul nopții s-a ivit Și prin lume a răspîndit Ceata visurilor dalbe. ALECSANDRI, P. II, 108; b) perioada din jurul orei 24 (în care noaptea este în toi); toiul nopții, (popular) puterea nopții, cumpăna nopții. Fărăde[le]gile meale căzură spre mine și păcatele acoperiră capul mieu. Și-mi fu amiazăzea ca miezul nopții (cca 1 633). GCR I, 82/3. Cine dintru voi are priiaten și va mearge cătră dînsul la miez de noapte, și va zice lui. . . (a. 1746) GCR II, 36/38. Lovindu-i în miezul nopții, dezbrăcîndu-i i-au legat. BELDIMAN, E. 6/32. Atunci mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat. ALECSANDRI, P. I, 125. Auzi tu glasul tainic ce cîntă-n miez de noapte Și prin văzduh plutește cu-a florilor miros? id. ib. 137. Apoi pe veselie, pe chef se așternură Pîn'ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură. EMINESCU, O. IV, Arareori deșteptam pe mama cu rîsul meu, la miez de noapte. DELAVRANCEA, T. 19. Toate preocupările ceasurilor mele de-acum sînt roabe în chipul cel mai rușinos unor peisagii vagi, pierdute în pîcla miezului nopții. SADOVEANU, IX, 208. Pînă în miez de noapte se certau. PREDA, Î. 123. Nu iubește-n miez de noapte Cînd dorm dușmanele toate! JARNIK-BÎRSEANU, D. 67, cf. 318. Să șt'ii, muico, traiu mieu. . . Te-ai scula îm mńez d'e noapt'e Șî mi-ai ruga mie moart'e. DENSUSIANU, T. H. 224. (F i g.) Îmi place miezul nopții din ochii tăi adînci. TULBURE, V. R. 27; c) personaj din mitologia populară despre care se crede că ar apărea în toiul nopții pe pămînt. Se susține că în acest răstimp [de la douăsprezece la unu noaptea] însuși miezul nopții sub chipul diferitelor forme umblă pe pămînt. f(1890), 479, cf. MARIAN, S. R. I, 109. Și să duse, să tot duse, pînă să-ntîlni cu mez de noapte. RETEGANUL P. III, 43. Mai merge el cît mai merge și mai departe, în calea lui, întîlnește pe miezul nopții, pe care-l leagă și pe acesta de un copac înalt ca să oprească noaptea pe loc. I. CR. IV, 135 (Regional) Miez de miazănoapte (sau de miez de noapte) = ora 12 noaptea. Cînd e drept la miezul nopții, adica punct 12 oare se zice miez de meazănoapte. MARIAN, S. R. I, 108, cf. CIAUȘANU, V. 179. Luna venise în dreptul burții. Era miez de miazănoapte. PLOPȘOR, C. 15. Miezul zilei sau miez de zi = a) ora 12 ziua; amiază, (popular) crucea amiezii. Eu, pîndindu-ți urma, Veni-voi către miez de zi Tiptil peste coline. COȘBUC P. II, 218, cf. CADE; b) perioada din jurul orei 12 ziua (în care lumina și căldura sînt mai puternice); toiul zilei, plină zi. Cf. LB. [împăratul] avea o împărăteasă tînărâ și zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. EMINESCU, N. 3. În miezul zilei, sub arșița soarelui de toamnă. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, ap. TDRG. Subt arșița covîrșitoare a miezului zilei, vîntul adormise obosit. HOGAȘ, M. N. 165. Ajunseră în vederea castelului în miezul zilei călduroase. CAMIL PETRESCU, O. II, 18. Unde-ai plecat, tu, lume minunată, Năluci ce v-ați ivit în miez de zi. V. ROM. septembrie 1 954, 92. (Popular) Miezul (sau miezii) păresimilor (ori păresimii, păresii, păreții, păreților) sau miez păreți (sau păresi, de păresimi, post) = mijlocul postului mare, care cade întotdeauna miercurea, în a patra săptămînă din post; (popular) miază-păresimi. La 3 ianuar, același se îndatorește să aducă pănă la mezpăresii actele (a. 1 776). IORGA, S. D. VI, 106. Și făcîndu-se iearmaroc la mezul păreții s-au strîns mulțime de norod (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 245/19, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Și am dus-o noi așa pînă la mezii păresii. CREANGĂ, A. 27, cf. BARCIANU, V., DDRF. Miezul păresimilor cade pe miercuri. MARIAN, S. R. II, 215. Femeia . . . cum a sosit miezul păreții s-a și apucat de urzit. id. ib. 216, cf. 211. O femeie a țesut în ziua de miez păreți. id. ib. 218. O seamă de românce însă, atît din Bucovina cît și din Banat, au datina de a număra ouăle în ziua de miezul păresii. id. ib. 219. Codobatura vine înainte de miezul păreților. id. ib. 220, cf. I, 115. Să nu mănînci ouă după miezul păreței. GOROVEI, CR. 133, cf. ALR II/762, A VI 26. Miezul verii (sau iernii) ori miez de vară (sau de iarnă) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii); (învechit, neobișnuit) miază vară. V. t o i, p u t e r e, d r i c. Au agiuns pănă la Ctesifont. . . și acolo au perit la miezul verei. ȘINCAI, HR. I, 33/13, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. [Fereastra] deschisă în miez de iarnă! ALECSANDRI, T. 839. E singură-n palat, Visînd în mezul iernii la blîndă primăvară. id. POEZII, 241. Era-n amiazi și-n miez de vară. Și soarele-a scăzut spre seară. COȘBUC, B. 86, cf. id. P. I, 220, MARIAN, S. R. I, 94. Dar și în miezul verii chiar, se întîmplă uneori să plouă asupra acestui munte. BOGZA, C. O. 55. Și atunci că ți-i veni Cînd, drago, o răsări. . . Un fir de budiană într-un mijloc de poiană, însă, drago-n miez de iarnă. DENSUSIANU, Ț. H. 251. (În context figurat) Zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vînturi îi clătesc. ALEXANDRESCU, O. I, 138. 2. (Învechit și regional) Moment sau perioadă aflată la mijlocul unei unități de timp date. Pre la mezul lunei lui octomvrie. . . cu a sa oaste și cu oaste pe plată ieșind din Ardeal. . . au intrat în Moldova. ȘINCAI, HR. II, 49/14. Berbecii se pasc de chilin pînă la vinerea mare, adecă pînă la mezul lui octomvrie. ECONOMIA, 87/7. Păsăruică cu cunună, Nu cînta la miez de lună, Că inima mea nu-i bună. DOINE, 129. ◊ F i g. în miezul unei vieți, din care s-au scuturat atîtea credințe și iluzii, LOVINESCU, V, 103. II. (Cu sens local) 1. (Învechit, în sintagmele) Miezul nopții = miazănoapte (I 2), nord. Vor sufla vînturi de cătră mezul nopții. CALENDARIU (1844), 72/24. Dacă am fi în părțile miezului nopții și dacă ar ninge zăpadă ș-aici ca acolo . . . ț-aș putea aduce și cu carul. PANN, A. 47/6, cf. PONTBRIANT, D. Hanul. . . fusese bine adăpostit și dinspre miezul nopții și dinspre răsărit. SADOVEANU, N. P. 6. Adia asprul vînt al miezului nopții și omătul înghețat crîșca ascuțit, id. O. V, 464, cf. VII, 352. (Rar) Miezul zilei = miazăzi (1); sud. Cf. PONBRIANT, D. 2. (Regional, în sintagmele) Miez de (miază), cale (sau de cărare) = punct situat la o depărtare (aproximativ) egală de extremitățile unui drum parcurs de cineva; mijlocul drumului, (regional) miază cale, miază cărare. Cînd a fost în miez de cale l-a ieșit spre-ntîmpinare Nouă moroi. F (1 872), 316, cf. GCR II, 340, 341. Și la miez de miază cale Mi-a închinat cu pahare. TEODORESCU, P. P. 387. Dar cînd o fost La miez de cale, De cărare, înainte ieșitu-i-o. . . Archangelu Michail. MARIAN, D. 79. Dar cînd am fost la miez de cale, De cale, de cărare, O femeie neiubitoare. . . înainte mi-a ieșit. id. V. 131, cf. CHEST. V 173/92. 3. (În opoziție cu m a r g i n e, p e r i f e r i e) Parte a unui spațiu, a unei întinderi, a unei așezări, situată la o depărtare aproximativ egală de punctele periferice (și care cuprinde totalitatea notelor caracteristice, esențiale ale spațiului respectiv, v. t o i); mijloc (I 1), centru. Anevoie voi putea trimete epistola din miezul mării miezului țării. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 145. Și-mi era drag tare mai ales adîncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. SADOVEANU, O. III, 569. Visez în miez de codru. STANCU, C. 54. L-au prins de pui în miez de codru. BENIUC, V. 34. III. 1. (În opoziție cu coajă) Partea interioară (mai moale) a unui fruct (cărnos). V. p u l p ă, c a r n e. Cf. LB. [Crăpînd o nucă de cocos] au aflat miezul ei dulce și bun ca de migdale. DRĂGHICI, R. 51/18. Pere cu miezul roșu. ȘEZ. V, 68. [Miezul pepenilor] este apătos și totdeauna de coloare galbenă. PAMFILE, A. R. 174. Luă harbuzul mai greu decît ea, îl trînti de pămînt de se desfăcu în o sută de bucăți, luă pe cea mai mare și prinse a-i roade miezul. HOGAȘ, M. N. 18. Mă luă pe după gît, de-mi ajunse coaja de harbuz drept dinaintea gurii. . . și-mi potrivi la gură partea unde mai rămăsese ceva miez. id. ib. Rîde amuzată, cu dinții ca miezul unui fruct. CAMIL PETRESCU, U. N. 88. Miezul alb al perelor de chilimbar. TEODOREANU, M. II, 116. ♦ Partea din interior, comestibilă, a unei nuci. Cf. POLIZU. Să vă dea. . . colivă cu miez de nucă. CREANGĂ, A. 39. Alvița era cam sfărîmată, cam negricioasă și nu prea se vedea să aibă mieji de nucă. DELAVRANCEA, T. 147. Frate-meu Mihalachi pisează miezi de nucă și zahăr. VLAHUȚĂ, O. A. II, 87, cf. MARIAN, S. R. II, 74. Gologanii din miejii de nucă izbeau cu furie măselele. KLOPȘTOCK, F. 147. Frunză verde miez de nucă Cîntă cucu-n verde luncă. ȘEZ. I, 46. Frunzuliță miez de nucă, Vin pandurii să mă ducă. ib. 110, cf. III, 19, ALRM SN I h 148. Cine vrea miezul, să spargă nuca (= lucrul bun se dobîndește anevoie). Cf. ZANNE, P. I, 226. Nu toată nuca are miez bun și sănătos (= să nu judecăm după aparențe), ib. ib. 227. Patru frați gemeni născuți, Tot îmbrățișați crescuți, Oricînd îi vezi la un loc, înveliți într-un cojoc (Miezul de nuca; FUNDESCU). L. P. II, 159. ♦ Fig. Nu-s vinovat, natura îmi dete acest rol, Să rup o coajă mîndră cînd miezul este gol. NEGRUZZI, S. II, 75. ◊ E x p r. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține (pe cineva) în huzur, a răsfăța. Spune frăține-tău . . . să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Este o mofturoasă de n-are pereche. Copil crescut cu miez de nucă. P. CONSTANT, R. 90. ♦ Partea din interior, mai moale, a sîmburelui anumitor fructe. Cf. ALR I 874. ♦ (Regional) Sămínța macului. Fetele care-s mărețe Nu se țin cu corobețe, Ci se țin cu miez de mac Și cu buze de diac. JARNIK-BÎRSEANU, D. 432. 2. (În opoziție cu coajă) Partea din interior, mai moale, a pîinii, rar, a cașului. Cînd va fi aproape de fiertu, să-i pui puțintel miezu de pîine frecat (a. 1 749). GCR II, 42/21. Ia o litră de icre proaspete, miezu de pline. ierburi tocate . . . și le ameastecă bine (a. 1 749). id. ib. 43/4, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DAMÉ, T. 40, PAMFILE, B. 36. Felia de pîine. . . se rupe și se mănîncă miezul o dată cu coaja. ARGHEZI, P. T. 241, cf. ALR I 767, ALR II/I h 47. ◊ E x p r. De la cinci pîini miezul și de la nouă colaci coaja, se zice despre cineva care este lacom la mîncare. Cf. ZANNE, P. IV, 51. ♦ (Prin sudul Transilv.) Umplutura sarmalelor. Cf. ALR II 4 077/172, 192. ♦ (Transilv., Ban., adesea la pl.) Firimituri de pîine; (rar) bucățică de pîine, p. ext. de mămăligă. Cf. KLEIN, D. 379, ALR I 758, 767, 768, 1989, ALR II 3 474, com. din MORĂRENI-REGHIN. Se gîndea la . . . nevasta lui, rămasă de luni de zile fără un miez de pîne. CAMILAR, N. I, 26. Ung fetele doi miezi de mămăligă cu unt, îi pun pe maiul de bătut cămeși și zic că un miez este fata cutare, iar cellalt miez este cealaltă fată. MARIAN, S. R. I, 74, cf. A I 35. ♦ P. e x t. (Transilv.) Cantitate mică (de ceva). Să ia un mńedz de pchiatră într-o cîrpă de mătasă. ARH. FOLK. I, 205, cf. LEXIC REG. 17. Dă-mi și mie un miez de carne. MAT. DIALECT, I, 212. Un mńez de drod [= sîrmă]. ALR II/272. Izvor cu un miez de apă. L. ROM. 1962, 406. ♦ (Regional) Jumătate dintr-un fuior (Borșa-Vișeu de Sus), ALR II 2 801/362. 3. (Învechit și regional) Partea din interior a unor legume care cresc în formă de căpățînă, inimă; parte a verzei din care pornesc frunzele căpățînii, cocean, cotor. Miezul a unei marule îi era în loc de mîncare și de băut. DOSOFTEI, ap. TDRG, cf. COSTINESCU, ALRM SN Ih 133. ♦ (Regional) Cocean de măr. Cf. ALR I 890/186, 194, 387, 516, 772, 790, 896, 900, 940, 960, 986. 4. (Regional) Partea din interior (mai moale) a tulpinii unor plante; măduva copacului; inimă. Am făcut ciuturi din trestie și după ce le-am golit de miez le-am înfundat cu foi de tabac. VLASIU, A. P. 37. Miez de soc. ALR I 958/270, cf. GL. V. J. ♦ (Prin Transilv.) Seva copacului. Cf. ALR I 957/136, 190. 5. (În opoziție cu exterior) Partea interioară, centrală a unui obiect. Un mărgăritar albastru, stropit cu stropi de aur și c-un mez negru. EMINESCU, N. 65. Atomii din mezul acelui mărgăritar. id. ib. Cocsul mărunt. . . este împins lateral cu ajutorul lopeții, astfel ca miezul focului să fie închis, însă neacoperit deasupra. IOANOVICI, TEHN. 117, cf. 293. Miezul stratului de cărbune. GL. V. J. 6. (Rar) Mic grup de persoane în jurul căruia se formează o grupare mai mare; sîmbure, nucleu. Mulți socoteau că, dacă s-ar fi găsit arme de ajuns, s-ar fi putut alcătui un strașnic miez de oștire populară. CAMIL PETRESCU, O. II 605. 7. (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. Miezul este format dintr-un amestec de nisipuri și substanțe organice, dispuse pe un schelet metalic. IOANOVICI, TEHN. 88. Fixarea miezului în tipar trebuie să fie făcută cît mai exact, pentru a avea o piesă de grosime uniformă. id. ib., cf. 96. Au fost create piese pentru industria textilă, garnituri și miezuri. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4844. A executat cutia cu miezuri la limita piesei, iar asta înseamnă că nu mai rămîne loc pentru peretele ei. V. ROM. august 1 961, 64. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din table de oțel decupate, care se introduce în interiorul bobinelor mașinilor, transformatoarelor și a altor aparate electrice și servește la obținerea unor cîmpuri magnetice intense. Electromagnet cu miez afundător. ENC. TEHN. I, 164. Pentru o clipă ei și-au luat ochii de la miezul dinamului. CONTEMP. 1948, 113, 11/6. Un miez de fier introdus într-un solenoid se magnetizează și devine un electromagnet. CIȘMAN, FIZ. II, 386, cf. 479. [Transformatorul] se compune dintr-un miez închis, făcut din tole de fier, pe care se înfășură un bobinaj primar și altul secundar. id. ib. 493. 8. Fig. Ceea ce este esențial, fundamental; esență, fond. Dar în mezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie care-aprins-ai nu s-a stinge niceodată. ASACHI, S. L. I, 162. Pătrunderea acestei bogății intelectuale pînă în miezul cugetărilor poetului. MAIORESCU, CR. II, 305. Am putea să abordăm însuș miezul articolelor d-lui Panu, adică relația dintre eminescianii noștri de azi și literatura trecută. GHEREA, ST. CR.162. Cu cît mai mult se muncește conducătorul, fără a afla întru a cărui mînă e ciuștea, cu atîta mai multe lovituri capătă peste spate și tocmai întru aceasta se cuprinde miezul jocului. MARIAN, Î. 196. E nevoie de un meșteșug deosebit pentru a afla taina prin ajutorul căreia am putea pătrunde în miezul lucrurilor. PETICĂ, O. 460. În miezul aainc al vieții mele am dovedit ca nu smt omul potrivit. CAMIL PETRESCU, T. II, 324. În miezul istoricului din el, mijea în noaptea asta înstelată, în umbra codrului, viermele tuturor îndoielilor cunoașterii. id. O. II, 31. Institutorul intra în miezul lucrurilor. CĂLINESCU, I. C. 154. Răspunsul la această întrebare va constitui însuși miezul comunicării noastre. LL I, 9. Dragostea, zburdalnica, Mult e grea, purdalnica. . . Dar cine-i cunoaște miezul. . . E ca pleava de ușoară. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ E x p r. (Rar) A pipăi miezul cuiva = a afla adevărata valoare a cuiva. Cf. ZANNE, P. I, 218, DDRF. ♦ Valoare, sens, tîlc, semnificație (adîncă). Vorba și lucrul lui e nenșirat, sec, fără miez. JIPESCU, O. 141. Mi s-a părut c-a scris, știi, mai cu miez. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 11. Cuvintele. . . cari le spusese prezidentul înaintea porții de primire avură mai mult miez decît întreagă vorbirea aceasta nesfîrșită. AGÎRBICEANU, L. T. 327. Din povestirile lui cu miez și de o îngăduitoare ironie, nenea Iorgu știa întotdeauna să însuflețească un ceas de plictiseală. C. PETRESCU, S. 102. Lansează . . . o înțepătură cu miez, împotriva acelor care vor să mănînce și să nu muncească. CONTEMP. 1 948, nr. 156, 12/5. Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. Vorbele lui. . . mi se păreau pline de miez, umbrite de duioșie și înfiorate de nădejde. V. ROM. august 1 958, 61. Vorbe fără miez. ZANNE, P. II, 831. ♦ (Rar) Ceea ce este mai ascuns, mai intim, mai personal. Era o mîngăiere care străbatea deodată în miezul inimii și-l încălzea. POPA, V. 303. Ce taină ai mai ascuns în miezul tău? STANCU, R. A. III,196. - Pl.: miezuri și (rar, m.) miezi, mieji. – Lat. medius.

MOHAIR s. n. Păr de capră angora, folosit în industria textilă pentru fabricarea stofelor, covoarelor, fetrului etc.; p. e x t. postav țesut din lînă amestecată cu păr de capră angora (sau cu fire de mătase). Muhair mijlociu, buc. 45 bani, prost 22 b. (a. 1726-1733). N. A. BOGDAN, C. M. 160. Starița se ocupa . . . cu facerea de șiacuri, mohairuri de lînă și mătasă etc. I. IONESCU, P. 336. Rasa largă de mohair cafeniu . . . se revărsa în falduri pînă la pămînt. VLAHUȚĂ, N. 138. Se pun la vopsit firele de lînă toarse subțiri, din care se fac postavuri subțiri (mohaiuri). PAMFILE-LUPESCU, CROM. 129. Să cumpere muhair sau alte lucruri migălite de mînă. STĂNOIU, C. I. 193, cf. 74. Mama plângea, în broboada ei de mohair. KLOPȘTOCK, F. 78, cf. 7, 281. Popa Neagu,. . . într-un anteriu pămîntiu de mohair, . . . ia cuvintul. CAMIL PETRESCU, O. II, 437, cf. I, 100. Haina largă de mohair negru. SADOVEANU, P. M. 58. Mohairul provine din părul caprei. . . zisă capră de Angora. IONESCU-MUSCEL, FIL. 408, cf. H IX 511. – PI.: mohairuri. - Și: (învechit) muhair, muhaiér (ȘIO II₁, 264), (regional) mohái, muhái (pl. muhaie L. ROM. 1959, nr. 3, 66 și muhaiuri COMAN, GL.) s. n. – Din fr. mohair. – Variantele cu mu- < tc. muhayer.

MUIANT, -Ă adj. (Tehn.; despre substanțe) Care moaie (4), care face să devină suplu, elastic; emolient. Glicerina . . . este siropoasă, dulce, incoloră, avidă de apă și muiantă. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 128. ♦ (Substantivat) Produs chimic auxiliar folosit în industria textilă pentru înlăturarea cerurilor și a grăsimilor de pe fibre. Cf. NOM. MIN. I, 214, DER. – Pl.: muianți, -te. – Din fr. mouillant.

drobșór, (drogșor, drobișor), s.m. (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., (utilizat în industria textilă casnică pentru prepararea culorii galben-portocaliu, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare). ■ (med. pop.) Se folosește la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. – Din drob² „arbust” + suf. -șor.

NĂVODAR s. m. I. 1. Pescar care pescuiește cu năvodul². Puind și năvodari cu năvoade de au vînat Luciul și bălțile lui (a. 1743). uricariul, xvi, 224, cf. iorga, s. d. vi, 231, ddrf. Purta ciubote de năvodar și care miroseau strașnic a untură. dunăreanu, ch. 117, cf. tdrg, șăineanu, d. u. Inima lui Popa Tonea se izbi în coșul pieptului, ca un pește în rețeaua năvodarilor. galaction, o. 179. Se așezară... la cîrmoc părintele Gherasim, iar la cîrmă un năvodar voinic. stănoiu, c. i. 96. Și nu departe, la un cot, ne-am întîlnit cu năvodarii. i. botez, b. i, 22, cf. 202, antipa, p. 26, 285, 490, nom. prof. 17, h ii 244, vii 69, xii 29. Năvodari chema, Năvod aducea, Și-n mare-l băga. teodorescu, p. p. 414, cf. Mat. folk. 22. Aș scrie la popa în sat Să scrie la năvodari Să întindă năvoadele Să prindă dragostele. șez. viii, 127. Și mie, taică, să-mi dai P-ăi cinzăci de nevodari. graiul, i, 72, cf. 74. Acolo dac-ajungea, Năvodari tomnea, După Lina da; Pe Lina o scotea. i. cr. iii, 164, cf. 324, alr i 1 737/932,1 738/954, alr sn iii h 843/876. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frînghii, plase de pescuit etc.; (regional) năvodaș. cf. barcianu, alexi, w., nom. prof. 36. Și cu nouă năvodari, Împletesc, înnăvodesc. viciu, col. 79. Suluri de mătasă cumpăra, La nevodari le-mpărțea, Nevodarii nevoade făcea. păsculescu, l. p. 159. II. Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe și negre și cu ciocul încovoiat în sus; (regional) ciocîntors (Recurvirostra avosetta). cf. SCRIBAN, D., DM, BĂCESCU, PĂS. 55. – pl.: năvodari. – Și: (regional) nevodar s. m. – Năvod² + suf. -ar.