volan s.n. I Fîșie de țesătură (fină) sau de dantelă, de obicei încrețită sau plisată, care se aplică drept garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte de damă sau pentru copii, la perdele, pe huse etc. Doamna Eliza era foarte frumușică, într-o rochie de foulard citron, plină de volane, elegantă (PAPAD.). ◊ Turla umbrea... volanele de sidef ale curcubeului (KLOP.). II (tehn.) 1 Piesă de formă circulară din mecanismul de conducere al unui autovehicul, cu ajutorul căruia se deplasează vehiculul în direcția dorită. Șoferul răsuci aprig volanul (REBR.). ◊ (precedat de prep. „la” și adesea în legătură cu vb. ca „a fi”, „a se așeza”, „a trece”) Conducere a unui autovehicul; timpul cînd cineva conduce un autovehicul. Nu e bine să fumezi cînd ești la volan. 2 Piesă de formă circulară, la unele mașini-unelte, la tablouri de distribuție etc., acționată manual, care servește la transmiterea unor comenzi. 3 (mai ales în forma „volant”) Roată metalică, grea, de dimensiuni mari, montată pe arborele unei mașini cu piston, care servește la uniformizarea vitezei de rotație și permite depășirea punctelor moarte. 4 Piesă mare (și foarte grea) în formă de roată, montată pe arborele motor al unei mașini cu piston, care servește la reglarea mișcării și la uniformizarea turației. 5 (în forma „volant”) Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, alcătuită dintr-un cilindru de lemn îmbrăcat într-o garnitură de ace de oțel care, printr-o învîrtire rapidă, scarmănă bumbacul de valțul de alimentare sau alte materiale textile. III (înv.) Un fel de minge confecționată dintr-un material ușor (mai ales plută), prevăzută cu mai multe aripioare și care se trimite de la un partener la altul prin lovituri de rachetă; jocul practicat cu această minge. Și la plecare fete nebune în caretă îți azvîrleau, ca păsări, volane din rachetă (PILL.). • pl. -e. și volțant s.n. /<fr. volant.