Definiția cu ID-ul 1121351:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDUSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a economiei naționale care are drept obiect activitatea de prelucrare a materiilor prime pe scară largă și cu mijloace tehnice avansate. Industria devine un instrument de ușurare a muncii omului și de îmbunătățire necontenită a traiului celor ce muncesc abia atunci cînd ea este smulsă din mîinile exploatatorilor și trecută în proprietatea statului proletar, adică în stăpînirea întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. O industrie puternică nu se poate crea decît prin folosirea largă a tuturor cuceririlor științifice, care constituie baza progreselor tehnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/1. Sub Petru I se construiesc fabrici de mătăsuri, de panglici, de hîrtie. Industria prinde puteri, se dezvoltă. STANCU, U.R.S.S. 98. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care are drept scop extragerea din pămînt a materiilor utile omului (cărbuni, petrol etc.), fără a le prelucra. Industrie grea = industrie care are drept obiect producerea mijloacelor de producție, semifabricate, mașini, unelte etc. Industrie ușoară = industrie care are drept obiect producerea bunurilor de larg consum. ♦ Industrie casnică = activitatea de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. Aceeași burghezime aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice țărănești. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. 2. (Urmat de determinări arătînd natura) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzînd un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie chimică. – Accentuat și: industrie.