MANUFACTURĂ, manufacturi, s. f. 1. Formă de producție capitalistă, premergătoare marii industrii, care se caracterizează prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amănunțită a muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și meșterilor în ateliere sub conducerea capitalistului; întreprinderea corespunzătoare acestei forme de producție. Manufactura dezvoltă pînă la virtuozitate specializarea absolut unilaterală în dauna capacității generale de muncă, MARX, C. I 328. 2. (Cu sens colectiv) Produse ale industriei textile; țesături. Magazin de manufactură. ▭ Înconjurați de butoaie de coloniale și baloturi cu manufactură... boii rumegau domol. BART, S. M. 83.