darac [At: (a. 1812) IORGA, S. D. VII, 355 / V: dăr~, dărag / Pl: ~ace / E: bg дарак, tc darak] 1 sn Unealtă pentru pieptănat sau scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți de oțel, montați pe un suport Si: (rar) dărăcitor. 2 sn (Pop; îe) A da la ~ sau a trece prin (ori pe sub dinți de) ~ A dărăci. 3 sn (Pop; îe) A pune (cuiva) nutreț pe ~ A face (cuiva) rău pe ascuns. 4 sn (Rar) Cantitate de lână, in, cânepă etc. care se pune o singură dată în darac (1). 5 sn (Înv; pan) Pieptene des. 6 sn Mecanism constituit din două piese cu suprafețe cilindrice, folosit în industria textilă la destrămarea fibrelor din lână, de celofibră, sintetice etc. 7 sm (Rar) Dărăcitor.