ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.

GAZETĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

PLANȘĂ, planșe, s. f. 1. Foaie de hârtie (mai groasă) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustrație într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care servește ca material didactic (la predarea științelor naturale). ♦ Coală, foaie mare de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc.; desen tehnic executat pe o astfel de coală. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc. spre a fi folosită în gravură. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele, limitată de rosturile de dilatație. – Din fr. planche.

FOTOAMATOR, fotoamatori, s. m. Fotograf amator. [Pr.: -to-a-] – Foto- + amator.

FOTOCOPIE, fotocopii, s. f. Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme etc. – Din fr. photocopie.

FOTOGRAF, -Ă, fotografi, e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu fotografierea; specialist în tehnica fotografică. – Din fr. photographe.

FOTOGRAFIE, fotografii, s. f. 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.; în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.

FOTOMITRALIERĂ, fotomitraliere, s. f. Aparat folosit pentru verificarea tragerilor din avion, ale cărui fotografii dau posibilitatea să se vadă dacă s-a ochit bine în timpul tragerii. [Pr.: -li-e-] – Foto- + mitralieră.

FOTOMONTAJ, fotomontaje, s. n. 1. Ansamblu de fotografii și de fragmente de fotografii reunite cu scopul de a obține un nou clișeu fotografic. 2. Mijloc de agitație vizuală care constă dintr-o serie de fotografii și de ilustrații aranjate pe un panou, spre a ilustra un subiect sau o problemă. – Din fr. photomontage.

FOTOMOZAIC, fotomozaicuri, s. n. Ansamblu de fotografii și de fotograme dispuse într-un tablou unic. – Foto- + mozaic.

FOTOREPORTAJ, fotoreportaje, s. n. Reportaj înfățișat printr-o succesiune de fotografii, în special instantanee, însoțite de un text explicativ, care prezintă un eveniment, un fapt divers sau unele aspecte (actuale) din viața economică, politică, culturală, sportivă etc. – Din fr. photoreportage, rus. fotoreportaj.

FOTOREPORTER, -Ă, fotoreporteri, -e, s. m. și f. Fotograf specialist în instantanee pentru reportaje. – Foto- + reporter.

FOTOTECĂ, fototeci, s. f. Colecție de fotografii sau fotograme organizată pentru cercetări sau în vederea folosirii lor în publicații. ♦ Spațiu (sală, dulap, ladă etc.) în care se păstrează astfel de colecții. – Din fr. phototèque.

FOTOZINCOGRAFIE, fotozincografii, s. f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o placă de zinc. – Din fr. photozincographie.

PLIANT, -Ă, plianți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Care poate fi îndoit și împăturit (micșorându-și suprafața). 2. S. n. Tipăritură conținând fotografii, prospecte, cataloage, informații etc. imprimate pentru reclamă, îndoită de mai multe ori pentru comoditatea utilizării. [Pr.: pli-ant] – Din fr. pliant.

ORIGINAL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

EPISCOP², episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.

TELEFOTOGRAFIE, telefotograf ii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie.

TELESTEREOGRAF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. télésteréographe.

COLOR adj. invar. (Despre filme, fotografii etc.) Tehnicolor. – Din engl. color.

RETUȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retușare. – Din fr. retouche.

RETUȘAT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

STUDIO, studiouri, s. n. I. 1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor. 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii (și iluminatului) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini, destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți). [Pr.: -di-o] – Din fr., engl. studio.

KINESCÓP, kinescoápe s. n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvențe continue, în mișcare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obținerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kinés(i)-, din gr. κίνησις = mișcare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def. TLF]

STEREOGRAMĂ, stereograme, s. f. Grup de două fotografii ale aceluiași obiect care, privite la un stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréogramme.

ATELIER s. 1. (Transilv. și Ban.) lucrătoare, (Transilv.) mihei, (înv.) meserie. (~ul fierarului.) 2. studio. (~ul pictorului, fotografului.)

FOTOGRAF s. (FOTO) (pop.) pozar.

POZAR s. v. fotograf.

fotograf s. m. (sil. -graf), pl. fotografi

fotografă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. fotografei; pl. fotografe

ALBUM ~e n. Caiet cartonat în care se păstrează fotografii, timbre sau se scriu versuri, citate. /<fr., lat. album

ATELIER ~e n. 1) Local înzestrat cu utilaj special în care se confecționează produse sau se fac reparații. ~ de lemnărie. 2) Încăpere de lucru a unui pictor, sculptor, fotograf. [Sil. -li-er] /<fr. atelier

EPIDIASCOP ~oape n. Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a imaginilor mărite (diafilme, fotografii etc.). [Sil. -di-a-] /<fr. épidiascope

FOTOGRAF ~i m. Lucrător specializat în lucrări de fotografie. /<fr. photograph

FOTOMONTAJ ~e n. Grup tematic de fotografii, aranjat spre vizionare. /<fr. photomontage, rus. fotomontaj

FOTOREPORTAJ ~e n. Reportaj redat prin fotografii însoțite de un text explicativ. /<fr. photoreportage, rus. fotoreportaj

FOTOSCULPTURĂ ~i f. 1) Procedeu de executare a unei sculpturi pe bază de fotografii. 2) Sculptură obținută prin acest procedeu. /<fr. photosculpture

FOTOTECĂ ~ci f. 1) Colecție de fotografii sau de fotograme. 2) Local special amenajat pentru păstrarea colecțiilor de acest fel. /<fr. phototeque

FOTOVITRINĂ ~e f. Vitrină în care sunt expuse fotografii. /<fr. photovitrine

FOTOZINCOGRAFIE ~i f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o placă de zinc. [Sil. -fi-e] /<fr. photozincographie

A ÎNCADRA ~ez tranz. 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislații; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer

MICROFOTOGRAFIE ~i f. 1) Fotografie a unor obiecte microscopice, obținută cu ajutorul unui aparat fotografic, adaptat la un microscop. 2) Tehnica obținerii unor astfel de fotografii. /<fr. microphotographie

MONTAJ ~e n. 1) Sistem tehnic obținut din montarea unor piese, mecanisme. 2) Revenire într-o anumită ordine a unor elemente independente (fotografii, vederi, fragmente literare etc.). 3) Asamblare a secvențelor imaginii și a sunetului unui film într-o anumită succesiune. 4): ~ radiofonic combinare succesivă a diferitelor fragmente literare sau muzicale în vederea unei transmisiuni radiofonice. /<fr. montage

ORIGINAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de știință) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puțin obișnuite; ieșit din comun; neobișnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original

PLANȘĂ ~e f. 1) Piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea. 2) Coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte. 3) Carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel. 4) Placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură. 5) Placă de beton folosită la pavarea drumurilor. /<fr. planche

A REPRODUCE reproduc tranz. 1) A face să se reproducă. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de producție) A repeta în permanență. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

A RETUȘA ~ez tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

STEREOFOTOGRAFIE f. 1) Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obținerea perechilor de fotografii simultane. 2) Imagine în relief a unui obiect obținută dintr-o pereche de fotografii conjugate. /<fr. stéréophotographie

TELEFOTOGRAFIE ~i f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte. [G.- D. telefotografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. téléphotographie

ALBUM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].

FLASH s.n. Dispozitiv electronic sau chimico-mecanic care produce o lumină scurtă și extrem de intensă pentru luarea unei fotografii; v. bliț. ♦ (În presă) Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cinem.) Plan foarte scurt. [Pron. flaș și fleș. Var. flaș, fleș s.n. / < fr., engl. flash].

FLOCUL s.n. Regiune a discului solar care apare pe fotografii sub formă de nori strălucitori. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < engl. flocule – smoc, cf. lat. flocculus].

FOTOCRONICĂ s.f. Cronică jurnalistică bazată în special pe fotografii. [Cf. it. fotocronaca].

OLEOBROMIE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură].

PANOU s.n. 1. Planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi și folosită pentru afișaj etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții etc. 2. Porțiune a unui perete sau a unui tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, de stucatură sau de pictură; (p. ext.) tablou sau țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. Tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ Panou de tragere = țintă în formă de panou (1), folosită pentru trageri. 4. Element de construcție plin sau alcătuit din bare, folosit la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = porțiune dintr-un cîmp de exploatare cuprinsă între două galerii. [< fr. panneau].

PIN-UP GIRL loc. s. Fată cu înfățișare atrăgătoare care apare în fotografii pe coperțile revistelor, la reclame etc. [Pron. pin-ap-gărl. / < engl. pin-up girl].

UNGHIULAȚIE s.f. Unghi de luat vederi, de făcut fotografii; angulație. [După fr. angulation, it. angolazione].

COLORIA vb. tr. a colora (desene, imagini, fotografii); a aplica o culoare. (<fr. colorier)

ATELIER s.n. 1. Loc, încăpere, local înzestrat cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. Încăpere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier].

CLASOR s.n. 1. Mapă, album sau mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. Aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. [Pl. -oare. / cf. fr. classeur].

CLIȘEU s.n. 1. Placă (film) fotografică impresionată de lumină, care constituie proba negativă a unei fotografii. 2. Planșă care conține copia unui text sau a unei figuri și care servește pentru imprimare. 3. (Fig.) Frază banală, expresie stereotipă, folosită în anumite ocazii; temă, motiv, viziune estetică uzată în urma unei frecvente întrebuințări; șablon. [Pl. -șee (pron. -șe-e). / < fr. cliché].

CROMOFOTOGRAFIE s.f. Procedeu prin care se obțin fotografii în culori; fotografie obținută prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. chromophotographie, cf. gr. chroma – culoare, fr. photographie].

CRONOFOTOGRAFIE s.f. Reprezentare fotografică a unei mișcări cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen. -iei. / < fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie].

FILMOTECĂ s.f. Colecție de filme de cinematograf, de fotografii etc. ♦ Încăpere special amenajată pentru păstrarea filmelor. [< fr. filmothèque, cf. fr. film, gr. theke – dulap].

FLOU adj.invar. 1. (Despre îmbrăcăminte) Cu linii moi, vaporoase. ♦ (Despre fotografii) Cu contururi imprecise, evanescente. // s.n. Efect fotografic de evanescență a contururilor imaginii. [Var. după alte surse flu. / pron. flu. / cf. fr. flou].

FOTOAMATOR, -OARE s.m. și f. Fotograf amator. [Et. incertă].

FOTOGRAF, -Ă s.m. și f. Specialist în fotografie; lucrător specializat în lucrări de fotografie. [< fr. photographe].

FOTOMITRALIERĂ s.f. Aparat de instructaj folosit pentru verificarea tragerilor din avion, ale cărui fotografii dau posibilitatea să se vadă dacă s-a ochit bine în timpul tragerii. [Pron. -li-e-. / < foto- + mitralieră].

FOTOMONTAJ s.n. 1. Mijloc de agitație vizuală constînd dintr-o serie de fotografii pe un panou și ilustrînd un subiect, o problemă etc. 2. Asamblarea mai multor fotografii sau fragmente de fotografii pentru a obține un clișeu fotografic. [< rus. fotomontaj, fr. photomontage].

FOTOMOZAIC s.n. Ansamblu de fotografii sau de fotograme dispuse într-un tablou unic. [Pron. -za-ic. / < foto- + mozaic].

FOTOREPORTAJ s.n. Reportaj asupra unui eveniment, a unui fapt etc. redat printr-o serie de fotografii cu tema respectivă. [< rus. fotoreportaj].

FOTOREPORTER s.m. Fotograf specialist în fotografii pentru reportaje. [Cf. rus. fotoreportior].

FOTOTECĂ s.f. Colecție de fotografii sau de fotograme care conțin aspecte dintr-o regiune dată, un ansamblu de fenomene etc. ♦ Încăpere în care se păstrează o asemenea colecție. [< fr. photothèque, cf. gr. phos – lumină, theke – dulap].

FOTOZINCOGRAFIE s.f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. [Gen. -iei. / < fr. photozincographie].

MACROFOTOGRAFIE s.f. Fotografiere a obiectelor mici care dă o imagine mai mare decît în realitate. ♦ Tehnica obținerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. macrophotographie].

MICROFOTOGRAFIE s.f. 1. Fotografie a unor obiecte, a unor preparate sau a unor ființe microscopice, obținută cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici. 2. Tehnica obținerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. microphotographie, cf. gr. mikros – mic, phos – lumină, graphein – a scrie].

PORTRET s.n. 1. Desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, alcătuit după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori, decupîndu-se părți din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schemă umană, imagine-tip. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj, într-o operă literară. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].

REALISM s.n. 1. Curent în artă și în literatură care promovează înțelegerea adîncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice. ♦ (În ideologia marxistă) Realism socialist = concept estetic desemnînd tipul de artă care își propune reflectarea veridică, istorică concretă a realității în dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care ține seama de realitate; simț al realității. 2. Concepție opusă idealismului subiectiv prin teza conform căreia lumea externă are o realitate independentă de subiectul cunoscător. [Cf. fr. réalisme].

STEREOFOTOGRAFIE s.f. Ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. ♦ Dublă imagine constituită prin două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréophotographie].

STUDIO s.n. 1. Cameră de studiu sau de lucru a unui artist, a unui fotograf etc. ♦ Pat, divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți. 2. Cameră, încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cît mai perfecte a programelor de radio și televiziune. ♦ Studio cinematografic = ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciate care deservesc procesul de turnare a filmelor. [Pron. -di-o. / < fr., engl. studio].

TAHISCOP s.n. Aparat folosit la studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. [< fr. tachyscope, cf. gr. tachys – rapid, skopein – a observa].

ALBUM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ◊ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album)

ATELIER s. n. 1. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială. ◊ totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc. ◊ artiștii, elevii, studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). (< fr. atelier)

BIOSTEREOMETRIE s. f. metodă de diagnostic prin care, cu ajutorul unui computer, se obțin din fotografii bidimensionale ale corpului diagrame conținând liniile de contur ale acestuia. (< bio- + stereometrie)

CINEROMAN s. n. 1. roman scris în vederea adaptării cinematografice. 2. roman sub formă de fotografii sau de desene care se succed, ori de colaje pe bandă. (< fr. ciné-roman)

CLASOR s. n. 1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. (< fr. classeur)

CLIȘEU s. n. 1. placă (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii. 2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare. 3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon. (< fr. cliché)

EPIPROIECȚIE s. f. proiecție prin reflexie a unor imagini, fotografii, scheme etc. existente pe un suport opac. (< fr. épiprojection)

FLOCUL s. n. fiecare dintre regiunile discului solar care apar pe fotografii sub formă de nori strălucitori. (< engl. flocule, lat. flocculus)

FLU I. adj. inv. 1. (despre îmbrăcăminte) cu linii moi, vaporoase. 2. (despre fotografii) cu contururi imprecise, evanescente. II. s. n. efect fotografic de evanescență a contururilor imaginii. (< fr. flou)

FOTOACTUALITATE s. f. fotografii care prezintă actualitatea. (< foto¹- + actualitate)

FOTOAMATOR, -OARE s. m. f. fotograf amator. (< foto¹- + amator)

FOTOANCHETĂ s. f. anchetă cu fotografii. (< foto¹- + anchetă)

FOTOCRONICĂ s. f. cronică jurnalistică bazată pe fotografii. (< foto¹- + cronică)

FOTOGEOLOGIE s. f. metodă de cercetare geologică pe bază de fotografii. (< engl. photogeology)

FOTOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în fotografie. (< fr. photographe)

FOTOMITRALIERĂ s. f. aparat de instruire folosit pentru verificarea tragerilor din avion pe bază de fotografii. (după fr. photomitrailleuse)

FOTOMONTAJ s. n. 1. mijloc de agitație vizuală constând dintr-o serie de fotografii pe un panou și ilustrând o anumită temă. 2. asamblare a mai multor fotografii pentru a obține un clișeu fotografic. (< rus. fotomontaj, fr. photomontage)

FOTOREPORTAJ s. n. reportaj bazat pe fotografii. (< fr. photoreportage, rus. fotoreportaj)

FOTOREPORTER s. m. fotograf specialist în fotografii pentru reportaje. (< rus. fotoreportior)

FOTOROMAN s. n. intrigă romanescă sau polițistă sub formă de fotografii însoțite de texte. (< fr. photo-roman)

FOTOSCHEMĂ s. f. schemă stabilită pe baza unei fotografii. (< foto¹- + schemă)

FOTOTECĂ s. f. colecție de fotografii sau fotograme. ◊ încăpere în care se păstrează o asemenea colecție. (< fr. photothèque)

FOTOXILOGRAFIE s. f. procedeu tipografic de copiere a negativului unei fotografii pe o placă de lemn. (< foto¹- + xilografie)

FOTOZINCOGRAFIE s. f. (poligr.) procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. (< fr. photozincographie)

ICONOTECĂ s. f. loc într-un muzeu, într-o bibliotecă unde se păstrează gravuri, fotografii etc. ◊ (inform.) stocarea imaginilor. (< fr. iconothèque)

MICROFOTOGRAFIE s. f. 1. fotografie cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ◊ fotografie de dimensiuni foarte mici. 2. tehnica obținerii acestor fotografii. (< fr. microphotographie)

OLEOBROMIE s. f. procedeu cu care se obțin fotografii de mare valoare prin folosirea unor cerneluri grase. (< fr. oléobromie)

PANOU s. n. 1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj. ♦ ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții. 2. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ ~ de tragere = țintă în formă de panou (1), pentru trageri. 4. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

PAPARAZZO [-RAȚO] s. m. fotograf insistent care umblă după imagini insolite cu personaje celebre. (< it. paparazzo)

PIN-UP GIRL [Pron.: pin-ap-gărl] s. f. fată cu înfățișare atrăgătoare, care apare în fotografii pe coperțile revistelor, la reclame. (< engl. pin-up girl)

REALISM s. n. 1. curent în filozofia scolastică care susținea că noțiunile generale ar avea o existență reală, obiectivă, precedând existența lucrurilor individuale. ◊ concepție care recunoaște că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect și obiect „datul” sau „esențele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieții, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în ea. 2. curent în artă și literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendință generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care ține seama de realitate, simț al realității. (< fr. réalisme)

RETUȘ s. n. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc. ◊ (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire. (< fr. retouche)

SAFARI s. n. 1. expediție de vânătoare în Africa neagră. ◊ (p. ext.) excursie în timpul căreia se fac fotografii de animale sălbatice. 2. raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat mai ales pe continentul african, pe drumuri și în condiții dintre cele mai vitrege. (< fr. safari)

STEREOFOTOGRAFIE s. f. 1. ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. 2. dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. (< fr. stéréophotographie)

STUDIO s. n. 1. cameră de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc. 2. pat, divan cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți. 3. încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cât mai perfecte a programelor de radio și tv. ◊ ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor. (< fr., engl., it. studio)

TAHISCOP s. n. aparat pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic cu ajutorul unor fotografii parțiale. (< fr. tachyscope)

fotografie (fotografii), s. f. – Imagine pozitivă obținută pe hîrtie prin fotografiere. Fr. photographie. – Der. (din fr.) fotograf, s. m.; fotografia, vb. (refl., Arg., a se strica), pentru al cărui ultim sens cf. Graur, BL, VI, 146; fotografic, adj.

ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hîrtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate, sau în care se schițează desene. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc. reunite după o temă unitară. [Pl. și: albumuri] – Fr. album (lat. lit. album).

BRASSAI, Georges (pseud. lui Gyula Halász) (1899-1984, n. Brașov), fotograf francez de origine maghiară. Începînd cu 1930 publică albumele: „Parisul noaptea”, „Cu aparatul prin Paris”, „Fiesta din Sevilla”. A fost prietenul și fotograful lui Picasso.

FOTOMITRALIERĂ aparat de instruire folosit pentru verificarea tragerilor din avion, ale cărui fotografii dau posibilitatea urmăririi corectitudinii tragerii. Sin. mitralieră fotoelectrică (v.).

culegere de folclor. Preocupările pentru culegerea folclorului* se manifestă încă din sec. 16 în câteva țări europene (Franța, Spania, Norvegia) doar sporadic, curentul de cercetare devenind însă general începând cu sec. 18. O importanță considerabilă pentru impulsionarea c. o deține voluminoasa colecție, publicată în 1723, a promotorilor curentului poporanist din Anglia, Percy Thomas și W. Scott (Relicve din vechea poezie engleză) ca și volumul lui Herder, apărut în 1779 (Glasurile popoarelor în cântece). În Europa răsăriteană, ideile lui Herder și c. de cântece epice sârbești și croate ale abatelui Albert Fortas și ale lui Karadžić au avut un puternic ecou și în România. În realitate, interesul pentru folclor s-a născut în același timp cu procesul de făurire a statelor naționale și, pe plan artistic, odată cu formarea școlilor naționale. La noi, culegerea producțiilor spirituale ale poporului este o consecință a luptei împotriva feudalismului și a mișcării naționale de eliberare de sub jugul otoman. Primele cercetări sunt realizate de corifeii Școlii latiniste și continuatorii lor (Samuil Micu, Gh. Șincai, Ion Budai-Deleanu, dr. Vasile Pop, 1817), în scopul dovedirii latinității poporului și a limbii românești. Ei culeg date numeroase despre obiceiurile și genurile pop. (colind*, cântec* = „hore”; bocet* și cântec ceremonial funebru, de nuntă și de primăvară, dans, instrumente*) care confirmă originalitatea producțiilor spirituale ale românilor și continuitatea lor neîntreruptă, iar prin compararea celor cinci melodii culese de Eftimie Murgu cu melodiile sârbești se lărgește domeniul de cercetare și la repertoriul muzical. Conștienți de valoarea documentară, națională și artistică a folc., intelectualii vremii lansează apeluri pentru culegerea lui, indicând și sumare principii metodologice (Gh. Bariț, Titus Cerne etc.), inițiază culegeri masive de poezii pop. și paralel, dar mult mai sumare, de melodii. În ce privește metodele de investigație, definirea conceptului de folc., scopul și domeniul de cercetare, se disting patru etape: de la sfârșitul sec. 18, până în jurul anului 1848; după 1848 până în deceniul al doilea al secolului 20; perioada dintre cele două războaie mondiale; perioada de după cel de al doilea război mondial. Dacă primele culegeri de literatură și muzică pop. au un scop practic imediat, sunt efectuate de amatori, fără o metodă științifică (conceptul de folc. nefiind clarificat), de unde terminologia variată și neprecisă (poezie pop., poporană sau poporală, arii naționale, cântece sătene și orășene, melodii române etc.), atitudinea subiectivă în alegerea pieselor și limitarea domeniului de cercetare, preferința pentru interpreții-creatori din mediul urban, îndeosebi lăutari*, „corectarea” și însoțirea acestora cu acompaniament* de pian (pentru a le face „mai frumoase”, pe gustul publicului orășean), colecțiile publicate (sau rămase în manuscris) ne dau o imagine precisă asupra repertoriului cu largă circulație, la modă, în orașele mari. Ele au o incontestabilă valoare artistică și documentară. Spre deosebire de Anton Pann și Gh. Ucenescu care își scriu melodiile în notație (IV) psaltică – cunoscută într-un cerc restrâns din lumea satelor și orașelor – toți ceilalți culegători de melodii pop. utilizează notația (1) apuseană (Rujițki, J. Andreas Wachmann, Erhlich), la care adaugă un acompaniament de pian. După apariția colecțiilor lui Alecsandri culegerile de cântece pop. se înmulțesc (Miculi, A. Berdescu, D. Vulpian etc.), dar metoda rămâne încă un deziderat, deoarece, cu toate declarațiile din prefața volumelor care relevă tendința cercetărtorilor de a respecta principiul obiectivității, de a nu „schimba nemică nici în melodie nici în acompaniament” (Ehrlich) sau „melodii aranjate în adevăratul lor stil și întocmai precum se execută de lăutarii români...” (Berdescu), autorii lor nu sunt consecvenți. T.T. Burada și D. Kiriac, „părintele științei folclorice românești” (Brăiloiu) aduc contribuții valoroase la definirea termenului de folc., prin schițarea unei metode științifice bazată pe principii moderne în ce privește: atitudinea obiectivă față de documentul folcloric, delimitarea genurilor (I, 3) folclorice, lărgirea domeniului de cercetare la diferite medii sociale din toate provinciile țării și cercetarea exhaustivă a tututor genurilor legate de condițiile care le-au generat, notarea textului poetic sub melodii, înregistrarea*, pe cât posibil, a melodiilor cu aparatele vremii (fonograful Edison), neintervenția în melodica și ritmul pieselor, obligația consemnării datelor auxiliare care să explice geneza, viața reală a pieselor, numele și vârsta interpretului, localitatea unde s-a efectuat c. etc. La cristalizarea metodei științifice de c. și interpretare a producțiilor spirituale ale poporului au contribuit mai mulți factori: influența activității folclorice a lui D. Kiriac și O. Densusianu, continuitatea publicațiilor inițiate de Academia Română, în urma unor concursuri cu prilejul cărora, în discuțiile pentru premiere, se lămuresc și se propagă udeile călăuzitoare ale unei metode științifice, apariția primei metode de folc. muzical a lui C. Brăiloiu (București-Paris, 1931), activitatea intensă de culegere a urmașilor lui Densusianu, cea datorată lui Bartók, Brediceanu, Drăgoi ș.a., înființarea celor două Arhive de folclor: Arhiva fonogramică de pe lângă Ministerul Cultelor și Artelor condusă de G. Breazul (1927) și Arhiva de Folclor, condusă de C. Brăiloiu (1928), adunarea unui material voluminos prin intermediul concursurilor Societății Compozitorilor Români (1925 și 1928), propunerea unei culegeri sistematice de pe tot întinsul țării cu ajutorul unor cadre specializate formate de Brăiloiu, la Conservatorul de Muzică din Capitală. Ultima etapă, după al doilea război mondial, se remarcă prin perfecționarea metodei lui Kiriac și Brăiloiu și adaptarea acesteia la noile condiții de viață și la posibilitățile ample de lucru, în cadrul unui institut la care colaborează cadrele formate de Brăiloiu la care se alătură elemente noi (Institutul de Folclor din București cu o filială la Cluj). Aici principiile metodologice ale înaintașilor sunt adoptate și aplicate, în cadrul unor colective de specialiști, după un plan sistematic de cercetare, în multe zone ale țării, cu scopul redactării unor complexe monografii zonale și tematice. La tehnica de culegere cunoscută din etapele anterioare se adaugă noi tehnici de lucru și se realizează studii valoroase, preliminare ale Marelui Corpus al folclorului românesc, ale cărui jaloane au fost fixate în urma unor discuții adâncite în cadrul Institutului de folclor, devenit mai târziu Institutul de etnografie și folclor. Numărul impresionant de melodii înregistrate cu fonograful și cu magnetofonul (după 1949), însoțite de un bogat material documentar (texte poetice, descrieri de obiceiuri, de instr., fotografii, filme) sunt o dovadă indubitabilă a bogăției inestimabile a folc. românesc și a capacității de cercetare a specialiștilor după metodele științifice moderne.

xerox, xeroxuri s. n. 1. denumire generică dată copiatoarelor. 2. copie a unui text, a unei fotografii etc., obținută prin fotocopiere.

păsărica! interj. cuvânt prin care fotografii atrag atenția persoanelor să privească la aparatele de fotografiat

pozar, pozari s. m. fotograf

albastru-electric, -ă adj. Albastru aprins ◊ „Lumea ecranului, se pare, sprijină inițiativa miresei colorate. Revistele publică fotografii de la căsătoria lui A.H. îmbrăcată – ce-i drept – nu în albastru electric, nu în roșu-cadmiu, nu în verde-veronez, ci într-o nuanță de tranziție: trandafiriu.” Cont. 21 II 69 p. 6 (din albastru + electric)

anteprogramat, -ă adj. Programat dinainte ◊ „Teleghidat sau anteprogramat, robotul, utilizat cu cele mai diferite aparate, poate realiza fotografii și hărți marine, prelevarea unor probe de apă și sol etc. «Pinguin» este legat de vasul-mamă printr-un cablu lung de 1000 metri.” R.l. 27 III 73 p. 6 (din ante- + programat)

artist(ă)-fotograf(ă) s. m. f. Fotograf care face fotografii artistice ◊ „Cunoscutul artist-fotograf ne oferă o «Roma» de buzunar.” Săpt. 3 VII 70 p. 3. ◊ „O uimitoare colecție de imagini fotografice ale Bucureștiului din 1856, culese, unele, din colecția vestită a îndrăznețului și originalului reporter-fotograf C.P., altele din creațiile unor artiști-fotografi amatori.” R.lit. 20 III 75 p. 16; v. și Sc. 7 II 75 p. 4 (din artist + fotograf)

fotoactualitate s. f. Fotografii care prezintă actualitatea ◊ „Foto-actualitate. Paris. Gara Saint-Lazare paralizată de grevă. Afișele anunță întreruperea traficului feroviar.” Sc. 8 X 76 p. 6 //din foto- + actualitate//

fotoanchetă s. f. Anchetă ilustrată cu fotografii ◊ „Foto-anchetă în județul Prahova.” Sc.t. 18 VIII 73 p. 3. ◊ „Foto-anchetă realizată de I.B. și I.M.” R.l. 15 VII 78 p. 3 //din foto- + anchetă//

fotoceramică s. f. Imprimarea pe ceramică a imaginilor fotografice ◊ „Primele zece articole ornamentate cu ajutorul foto-ceramicii au și fost trimise la comisia mixtă de avizare a Ministerului industriei ușoare.” Sc. 27 III 62 p. 2. ◊ „[...] fotografii cu grad obișnuit, special ori în regim de urgență, reproduceri după diapozitive, foto-ceramică, măriri de tablouri [...]” I.B. 22 V 84 p. 3 (din fr. photocéramique, rus. fotokeramika; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 237; DTP; DEX, DN3)

fotocolor s. n. (foto) Fotografiere în culori ◊ „Eu socot că fotocolorul nu înlesnește fotografului să facă artă.” Cont. 1 VIII 67 p. 10 (din foto- + color; DEX-S)

fotocompoziție s. f. Compoziție în fotografie ◊ „Printre ultimele apariții ale aceleiași edituri amintim Fotocompoziția de E.I. în care autorul, pe lângă expunerea principiilor fotocompoziției, caută să clarifice, pentru fotografii amatori, noțiunea de stil modern în fotografie.” Cont. 21 X 66 p. 7 (cf. fr., engl. photocomposition; PR 1967, CO; DN3, DEX-S)

fotofilmotecă s. f. (foto) Colecție de filme și de fotografii ◊ „Membrii cineclubului care funcționează pe lângă Casa de cultură a tineretului din Iași și-au propus să întocmească o fotofilmotecă a orașului. Primele 400 de fotografii, cuprinzând imagini din toate domeniile vieții economice și social-culturale, au și fost clasificate și catalogate.” R.l. 11 II 75 p. 2 (din foto- + filmotecă)

fotograf-artist s. m. (foto) Autor de fotografii artistice ◊ „În cele două cazuri ale turneelor lui S.C. la București, un fotograf-artist, pasionat la maximum de subiectul său, E.T., a realizat câteva filme exemplare.” Săpt. 2 VI 78 p. 6 (din fotograf + artist)

fotografie-document s. f. (foto) Fotografie cu caracter de document ◊ „Fotografiile-document pe care le înscrie genericul ca și cele câteva secvențe de la început și din final, extrase din vechi jurnale cinematografice – autentice mărturii ale epocii – nu modifică nici ele factura acestei pseudocronici istorice.” Sc. 27 VIII 65 p. 1. ◊ „Este vorba de două fotografii-document, una înfățișând explozia unei bombe atomice (Bikini 1946), alta lagărul de concentrare de la Dachau.” R.lit. 13 V 71 p. 9; v. și R.l. 13 IV 79 p. 6; v. și UNICEF //din fotografie + document//

fotopictură s. f. ◊ „După șapte ani de încercări, un fotograf britanic susține că a pus la punct o tehnică specială, care permite copierea perfectă a picturilor. El a prezentat 30 de reproduceri foto redând cu fidelitate tablourile originale, implicit textura pânzei. Aceste fotopicturi pot fi expuse în locul originalului pentru a-l feri pe acesta de vandalism sau de sustragere.” Sc. 13 XII 75 p. 6 //din foto- + pictură//

fotoreportaj s. n. Reportaj bazat pe fotografii ◊ „După fotoeseu, fotoreportaj [...] Responsabilul cineclubului, studentul M. L., ne asigură că în aprilie studenții Arhitecturii vor scoate o nouă ediție a expoziției cu tema «Reportajul fotografic».” V. stud. 3 IV 74 p. 14 (din rus. fotoreportaj; L. Seche în LR 1/74 p. 77; DN3)

fotoschemă s. f. Schemă stabilită pe baza unei fotografii ◊ „Din cauza deformărilor datorate perspectivei, a modificărilor de scară pricinuite de oscilațiile avionului etc., «fotoschema» obținută astfel reprezintă doar o hartă aproximativă a zonei cercetate.” Sc. 6 XI 65 p. 4 //din foto- + schemă//

fotostereotomic, -ă adj. ◊ „Aceasta e simpla recuzită necesară aplicării metodei fotostereotomice [...] Etimologic exprimată, metoda este «foto» pentru că operează cu fotografii, este «stereo» pentru că redă dimensiunile reliefului corpului supus măsurătorii în trei dimensiuni, având însă la îndemână o simplă imagine plană, și este «tomică» deoarece pe clișeu apar intersecțiile unor plane. Metoda aceasta a fost pusă la punct de dr. C.R. și ing. C.P. încă din 1959, fiind publicată în 1960 în documentele Congresului internațional de antropologie de la Paris. A fost aplicată în țara noastră prima oară în domeniul craniometriei, pentru reconstituirea, după fosile, a capetelor oamenilor primitivi.” I.B. 28 X 70 p. 1 //din foto- + stereo- + -tomic//

fototecă s. f. Colecție de fotografii sau fotograme ◊ „Fototeca orașului Marburg (R.F.G.) – cea mai mare arhivă foto consacrată culturii și artei mondiale – își va transpune întreaga colecție, cuprinzând peste o jumătate de milion de clișee, pe microfișe de mărimea unei cărți poștale.” Sc. 23 XI 76 p. 5. ◊ „Aproximativ 400000 de clișee de format mare se află în posesia fototecii germane din Dresda, considerată cea mai mare instituție de acest gen din Europa. Înființată acum 25 de ani, cu un fond inițial de 25000 de fotografii, fototeca s-a transformat într-o instituție centrală cuprinzând fotodocumente din viața politică, cultural-artistică, imagini din natură ș.a.” Sc. 14 I 77 p. 5 (din fr. photothèque; PR 1950; L. Seche în LR 3/77 p. 271, atestare din 1973; DT, LTR; DEX, DN3)

fototelegrafic, -ă adj. Care se referă la transmiterea fotografiilor prin telegrafie ◊ „Între Moscova și Antarctica a fost stabilită pentru prima oară legătura fototelegrafică. Transmiterea primelor fotografii spre Mirnâi a reușit pe deplin.” Sc. 23 X 64 p. 4 (cf. fr. phototélégraphique; DMN 1968; DEX-S)

glacionaut s. m. Navigator printre ghețari; specialist în glacionautică ◊ „Activitatea științifică a glacionauților va consta în studierea ghețarului, efectuarea de fotografii și filme, de măsurători ale radioactivității, prelevarea de eșantioane și înregistrări sonore.” Sc. 4 XI 72 p. 6. ◊ „Trei tineri francezi considerați primii «glacionauți» fac o interesantă experiență într-o fisură a ghețarului Argentière din Alpii francezi. Argentière a devenit leagănul unei profesiuni științifice – glacionautica.” Mag. 5 I 74 p. 3 //din glacio- + -naut//

multiviziune s. f. ◊ „Spectacol în multivision. Sub egida Asociației artiștilor fotografi [...] duminică va avea loc la Ateneul român un spectacol în multivision. Este vorba de un procedeu prin care se proiectează pe trei ecrane separate trei imagini diferite cu ajutorul a șase proiectoare.” I.B. 20 VI 68 p. 1. ◊ „[Parisul] se va dezvălui astfel, pe un ecran uriaș de 18 m/10 m, grație multiviziunii – un nou mod de expresie, care unește imaginea fixă, tratată și recadrată, cu cinematograful și cu toate ultimele tehnici optice și acustice, controlate de un ordinator.” R.l. 3 VI 85 p. 6; v. și dictafon [și multivision] (din fr. multivision; DMN)

niawai s. m. (cuv. amerind.) ◊ „În cursul unei conferințe de presă ținută la Lima, el a prezentat fotografii și a dat explicații asupra modului de viață și obiceiurile niawailor, locuitorii unei regiuni neexplorate, unde se află șase triburi de indieni, descendenți ai unei civilizații vechi de 40 de secole.” Sc. 28 VIII 77 p. 6

paparazzo s. m. pl. paparazzi (cuv. it.) Fotograf insistent care aleargă după imagini insolite cu personaje celebre ◊ „Norocoși «paparazzi» au surprins-o pe Cindy mai frumoasă ca niciodată.” As 83/93 p. 13. ◊ „«Paparazzi» n-au scăpat-o pe Madonna.” Expr. Mag. 28/95 p. 14. ◊ „Robert de Niro inculpat pentru agresarea unor paparazzi.” R.l. 11 X 95 p. 8 [pron. paparațo] (cf. fr., engl. paparazzo; BD 1969; personaj din La dolce vita, sugerat lui F. Fellini de numele unui hotelier calabrez de origine greacă, în 1959)

permafrost s. n. (geol.) ◊ „Ultimele fotografii transmise de Viking-1 vin în sprijinul teoriei că sub suprafața planetei Marte ar exista așa-numitul permafrost (sol în permanență înghețat).” Sc. 7 VII 76 p. 6 (din engl. perma[nent] frost (1946), fr. permafrost, germ. Permafrost; C. Lupu în CL 1/83 p. 2; DN3)

reporter-fotograf s. m. 1975 Reporter care execută fotografii v. artist-fotograf (din reporter + fotograf)

UNICEF s. Organizația UNESCO pentru copii ◊ „A patra expoziție mondială de fotografie cu tema «Copiii acestei lumi», consacrată Anului internațional al copilului – 1979, s-a deschis la Lausanne, sub egida UNICEF. Sunt prezentate 515 fotografii-document realizate de 238 fotografi din 94 de țări ale lumii.” R.l. 3 V 78 p. 6; v. și superspectacol (1977) (abreviere din engl. U[nited] N[ations] I[nternational] C[hildren’s] E[ducation] F[ound])

PAPARAZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo.

KARSH [karʃ], Yousuf (1908-2002), fotograf canadian de origine turcă. Unul dintre marii maeștri ai portretului. Excelează în sugestia rafinată a detaliului și în exprimarea efectelor de lumină („Sir Winston Churchill”, „George Bernard Shaw”, „John F. Kennedy”). Colecții de portrete („Chipurile destinului”, „Portretele măreției”, „Chipurile timpurilor noastre”).

JANSSEN [ʒāsén], Jules (1824-1907), astronom și fizician francez. Întemeietorul Observatorului de astrofizică de la Meudon (1876). Contribuții în analiza spectrală stelară și în studiul protuberanțelor solare. A realizat, printre primii, fotografii ale Soarelui și cometelor; în 1904, a publicat „Atlasul fotografiilor solare”, cu peste 6.000 de imagini. Unul dintre craterele Lunii îi poartă numele. A descoperit (1868), în același timp cu J.N. Lockyer, heliul, depistându-i existența în atmosfera solară.

CONSTANTINESCU, Gabriel (n. 1942, București), pictor, sculptor și fotograf român. Stabilit în Germania. Compoziții cu elemente reale într-o ordine fantastică, cu o perfectă știință a desenului („Compoziție structurală”, „Fără titlu”).

HALLEY [hælí], Edmond (1656-1742), astronom și geofizician englez. Prof. univ. la Oxford. Director al Observatorului Greenwich. Cercetări asupra magnetismului terestru și asupra cometelor. A observat (1682) cometa care-i poartă numele și a arătat, prin calcule matematice, că aceasta se apropie de Pământ la fiecare 76 de ani. A întocmit catalogul stelelor din emisfera australă (1679) și a descoperit mișcările proprii ale stelelor (1718). A determinat paralaxa Soarelui. – Cometa H., cometă cu perioada de revoluție circumsolară de 76 de ani. S-au înregistrat până în prezent 30 de apariții. A fost observată prima oară în 239 î. Hr. și ultima oară în 1986, când a fost studiată, sonda spațială „Giotto” executând fotografii ale nucleului său. Apariția ei, în 1066, în timpul cuceririi Angliei de către normanzi, a fost imortalizată pe tapiseria de la Bayeux.

HALÓ (< fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită refracției, reflexiei și dispersie luminii în cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera înaltă. 2. Zonă luminoasă care apare pe fotografii în jurul imaginii unui punct strălucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent întâlnit, constând în contagiunea și influențarea percepției și a evaluării sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

VENUS 1. (În mitologia romană) Străveche divinitate a frumuseții, a primăverii și a forțelor vegetative. Considerată mama eroului troian Eneas. Îi sunt consacrate mirtul și lebedele. Unele izvoare consideră că era fiica lui Iupiter și a Dionei, soția lui Vulcan și mama lui Cupidon. Asimilată mai târziu cu Afrodita. 2. Cea de a doua planetă a sistemului nostru solar, la o depărtare medie față de Soare de 108,14 mil. km. Cel mai strălucitor astru de pe Cer, după Soare și Lună. Când are strălucire maximă, V., prezentând faze analoge celor ale Lunii, mărimea sa stelară ajunge la -4, fiind vizibilă pe Cer chiar în plină zi. Diametrul: 12.102 km, masa de 48 • 10²³ kg. Rotație: 243.01 zile terestre; Se rotește în jurul axei sale în sens retrograd. Posedă o atmosferă densă, alcătuită din dioxid de carbon (c. 90%), azot (sub 5%), oxigen (c. 1%), vapori de apă (sub 1%), urme de oxid de carbon, gaze inerte, acid clorhidric și acid fluorhidric. Cu ajutorul sondelor spațiale s-a determinat că temperatura suprafeței este de 430-475°C, iar presiunea de c. 100 at. O dată la c. 18 luni, V. are o depărtare minimă față de Pământ. Explorarea planetei a început la 27 aug. 1962 o dată cu lansarea stației automate americane „Mariner 2”. La 12 și 16 nov. 1965, U.R.S.S. a trimis spre V. o pereche de stații, „Venus 2” și „Venus 3”. Stația „Mariner 5”, lansată la 14 iun. 1967, a indicat un câmp magnetic foarte slab. În ian. 1969 au fost lansate stațiile „Venus 5” și „Venus 6” care au efectuat (mai 1969) primele coborâri line pe V., transmițând date despre atmosfera planetei. Stația „Venus 8” lansată la 23 mart. 1972 a transmis (aug. 1972) date privind circulația curenților atmosferici, iar stațiile „Venus 9” și „Venus 10”, lansate în iun. 1972, au devenit primii sateliți artificiali ai planetei, modulele lor de explorare transmițând primele fotografii de la solul acesteia. Ulterior (1991, 1993) au fost lansate sondele americane „Magellan”. Se mai numește Luceafărul sau Steaua ciobanului.

MARTE 1. (În mitologia romană) Zeul războiului, al primăverii și al agriculturii. Una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Iupiter și Quirinus). Numele său a fost dat primei luni din calendarul roman. Identificat de timpuriu cu Ares din mitologia greacă. 2. cea de-a patra planetă a sistemului solar, situată la o distanță medie de 237,9 mil. km de Soare. Distanța față de Pământ variază între 52 și 101 mil. km. M. are un diametru de 6.786 km, masa de 6,39 x 10²⁵ kg și densitatea de 3,94 g/cm³. Perioada de revoluție (anul marțian) este de 686 zile 23h 31′12″, iar perioada de rotație (ziua marțiană), 24h 37′26,4″. M. prezintă anotimpuri similare cu cele terestre (dar cu o durată aproape dublă). Solul planetei este asemănător cu cel al Lunii, cu un conținut mare de compuși ai siliciului și ai fierului, care îi dau culoarea roșie-portocalie. Nucleul central al planetei, cu un diametru de 1.300-2.400 km, este metalic (fier și sulfuri de fier). Atmosfera, foarte rarefiată, conține 95,3% dioxid de carbon, 2,7% azot, 1,6% argon și urme de oxigen, apă ș.a. Presiunea atmosferică este de 6,3 milibari (0,7% din cea terestră). Cu toate acestea, vânturile cu viteze de peste 100 km/h ridică praful marțian la înălțimi de 50 km acoperind, uneori, întreaga planetă. Temperatura medie a planetei este de -50°C, cu variații mari în funcție de sezon și latitudine. La Ecuator, în perioada solstițiului marțian, poate atinge 30°C ziua, iar noaptea coboară la -100°C. La poli s-au înregistrat valori de -125°C. Regiunile polare se acoperă iarna cu calote de gheață carbonică și obișnuită, care în timpul verii se reduc ca dimensiuni. M. are doi sateliți: Phobos și Demidos, situați la distanță de 9.380 și, respectiv, 23.400 km. Explorarea planetei M. a început la 1 nov. 1962 prin lansarea, de către U.R.S.S., a stației„Marte 1” urmată de lansarea de către S.U.A., în 1964, a stației „Mariner 4” și, în 1969, a stațiilor „Mariner 6” și „Mariner 7”, care au transmis fotografii luate de la o distanță de 3.000 km. În 1971, stația „Mariner 9” a fost plasată pe o orbită în jurul planetei și a transmis peste 7.000 de imagini. În 1975, au fost lansate navele spațiale „Viking 1” și „Vikin 2”, de pe care au coborât, pe suprafața planetei, module cu stații de cercetare (primul la 20 iul. și al doilea la 7 aug. 1976).Datele culese și rezultatele analizelor efectuate au fost transmise pe Pământ până în nov. 1982. În 1996, a fost lansată nava „Mars Pathfinder” (M. Exploratorul), care, la 4 iul. 1997, a lansat pe solul planetei o stație complexă de cercetare, înzestrată și cu un robot mobil (Sojourner); aceasta a explorat peste 200 m² din terenul din jurul punctului de „amartizare”. Din 1999 a început misiunea „Mars Global Surveyor” cu program de cartare a suprafeței planetei. Cantitatea de informații transmisă pe Pământ este de ordinul a 2,3 x 10⁹ biți. Printre rezultatele cercetărilor de până acum se semnalează că în urmă cu 1,8-3,5 x 10⁹ ani, planeta a fost brăzdată de cursuri mari de apă, cu lungimi de mii de km și lățimi de până la 200 km. Activitatea vulcanică a fost intensă (în special în emisfera nordică), dând naștere la munți vulcanici printre care „Olimpus Monts” (Muntele Olimp), cu un diametru la bază de 500-600 km și lățimea de 25 km (cel mai mare vulcan cunoscut din sistemul planetar). Unul dintre obiectivele cercetărilor a fost depistarea unor forme de viață, însă rezultatele de până acum sunt incerte. Cercetările asupra planetei M. continuă și se preconizează ca până în la sfârșitul primului deceniu al sec. 21 să se aducă pe Pământ probe de sol, iar în următorul deceniu, să se trimită expediții cu echipaje umane. Există studii privind readucerea la viață a planetei M.

LUNIK, denumire a numeroși sateliți și sonde sovietice lansate în scopul explorării Lunii (ex. Lunik 3 a transmis primele fotografii ale feței invizibile a Lunii, la 7 oct. 1959).

ROCHE [roʃ], Denis (n. 1937), scriitor și fotograf francez. Redactor al revistei „Tel Quel”. Autor al unei poezii cu o formă discontinuă, la care renunță o dată cu publicarea volumului „Poezia e inadmisibilă”. Se îndreaptă spre o „subversiune a literaturii”, ilustrată prin multe eseuri teoretice. Traducător al lui Cummings și Pound.

PICTORIAL, pictoriale, s. n. Revistă cu multe fotografii. [Pr.: -ri-al] – Din engl. pictorial.

PICKERING [píkəriŋ] 1. Edward Charles P. (1846-1919), Astronom și fizician american. Director al Observatorului Universității Harvard (din 1876). Unul dintre pionierii astrofizicii. Cercetări fotometrice și spectroscopice asupra stelelor. A construit aparate și instrumente de măsură (fotometrul meridian). În 1899 a descoperit Mizar, prima stea dublă spectroscopică. 2. William Henri P. (1858-1938), astronom american. Frate cu P. (1). Cercetări și observații asupra eclipselor solare, a planetelor (Marte, Saturn etc.) și craterelor lunare; a prevăzut (1919) existența planetei Pluto. Primul care a obținut fotografii ale planetei Marte (1888). A descoperit satelitul Phoebe al planetei Saturn (1899).

*fotográf m. (d. fotografie; ngr. fotográfos). Acela care fotografiază. – Fem. -ă, pl. e.

SALOMON, Erich (1886-1944), fotograf german. Părintele reportajului modern; faimos pentru abilitatea reproducerii într-o notă personală. Utilizând un aparat de format mic, a realizat instantanee de o crudă franchețe. Evreu de origine, s-a ascuns din fața urgiei naziste în Olanda, dar a fost descoperit și deportat în lagărul de la Auschwitz, unde a murit.

SKLADANOWSKI, Max (1863-1939), pionier al cinematografului mondial, fotograf și pictor german.Creatorul aparatului Bioskop cu care, în 1895, concurează aparatul fraților Lumière.

MAN RAY [mæn rei] (pe numele adevărat Emmanuel Radensky) (1890-1976), pictor, fotograf și cineast american. Experimentează tehnici noi, afirmându-se drept cel mai de seamă exponent al dadaismului american. Stabilit la Paris (1921), inventează procedeul rayografului (obținerea unei fotografii prin apăsarea obiectului direct pe emulsia sensibilă). Se alătură suprarealiștilor ca regizor („Întoarcerea la rațiune”, „Steaua de mare”) și pictor („Peștii”).

EPISCÓP² (< fr. {i}; {s} gr. episkopeo „a examina”) s. n. Aparat care servește la proiectarea figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente.

EVANS [í:vənz], Walker (1903-1975), fotograf american. Reportaje documentare într-un stil direct, abordând în special efectele crizei din ’29 asupra fermierilor sud-americani. Portrete de mare expresivitate.

FENTON [fæntən], Roger (1819-1869), pictor și fotograf britanic. A înregistrat în imagini fotografice aspecte din Războiul Crimeii, fiind considerat, ulterior, primul fotograf corespondent de război.

GRIGORESCU 1. Octav G. (1933-1987, n. București), grafician și pictor român. Viziunea sam fină și delicată, face parte – fără a viza propriu-zis oniricul – din recuzita de ingeniozități a visării, căreia îi împrumută fantasmele, într-o împletire sugestivă cu realitatea și uneori cu figura de martir a lui G. Brâncoveanu. Evanescente, susținute de un colorit sobru, stins, formele se suprapun, se întrepătrund, rămân aluzive, înlănțuindu-se ritmic într-o aglomerație simultană de personaje, gesturi, rictusuri, grime, din care adesea nu lipsesc accentele grotești (ciclul „Poveștile lui Păcală”, desene în peniță, „Figuri suprapuse”, desen, „Orașul pierdut”, guașă, „Constantin Brâncoveanu”, ulei). 2. Ion G. (n. 1945, București), Pictor și fotograf român. Frate cu G. (1). Pornind de la aspecte ale realității și de la forme de expresie picturală tradiționale, conjugate ingenios cu imaginea fotografică în cadrul unor compoziții originale, G. se distinge prin spiritul său nonconformist și cultul efectelor de șoc, puse adesea în slujba unui mesaj critic și protestatar („Câinii vagabonzi” – decupaj din metal, pictat – „Țara nu e a milițienilor, comuniștilor și securiștilor”, „Pământ”).

MICLEA, Ion (1931-2000), artist fotograf român. Numeroase albume foto, remarcabile prin sensibilitate și diversitate tematică („S.U.A.”, „Pekin”, „Dulce Bucovină”, „Delta Dunării”, „Iașii marilor iubiri”). Laureat de două ori al „Wolrd Press Photo”, cel mai important premiu fotografic internațional.

MUYBRIDGE [máibridʒ], Eadweard (pe numele adevărat Edward Muggeridge (1830-1904), fotograf american de origine britanică. Pionier al fotografiei animate, care a precedat cinematograful. În 1878, a înregistrat pe fotografii toate fazele diverselor aluri ale calului de curse. A scris „Mișcarea animală”. Fotografiile sale l-au influențat pe Degas.

NADAR (pe numele adevărat Félix Tournachon) (1820-1910), fotograf, aeronaut, desenator, caricaturist și scriitor francez. A efectuat primele fotografii aeriene ale Parisului din balon (1858) și a folosit pentru prima oară lumina artificială pentru realizarea fotografiilor (Catacombele Parisului). Portrete ale unor celebrități ale epocii (Baudelaire, Delacroix, George Sand, Sarah Bernhardt ș.a.). În 1874, a organizat în atelierul său prima expoziție a impresioniștilor. Memorii („Când eram fotograf”).

ONASSIS 1. Aristotelis Socrates O. (1907-1975), armator și financiar grec. Unul dintre primii constructori de supertancuri petroliere. Proprietar al unor mari hoteluri și bănci în întreaga lume, precum și al companiei Olympic Airways (care, între 1957 și 1974, a fost linia națională aeriană a Greciei). Prietenie îndelungată cu soprana Maria Callas. 2. Jacqueline Bouvier Kennedy O. (1929-1994), soția (1953-1963) președintelui american J.F. Kennedy, apoi, din 1968, a lui O. (1). Reporter și fotograf (până în 1953). A redecorat și reamenajat Casa Albă. Fondatoare (la Washington) a unui centru cultural de promovare a artei naționale, care poartă numele lui Kennedy. După 1975, a lucrat ca editor.

PAPARAZZO (cuv. it.; de la n. pr. Paparazzo, personaj din filmul La dolce vita de F. Fellini) s. m. Fotograf insistent (impertinent) care caută cu orice preț să obțină imagini insolite ale unor personalități publice.

*póză f., pl. e (fr. pose, d. poser, a așeza. V. repaos). Atitudine, pozițiune a corpuluĭ: era într’o poză visătoare. Fig. Atitudine afectată: ĭa uĭtați-vă la poza mitocanuluĭ îmbogățit! Pop. Fotografie, portret: Safta s’a dus la fotograf ca să-șĭ scoată poza. Figură, ilustrațiune: carte cu poze.

POP-ART (loc. engl.) subst. Curent afirmat în artă în deceniile 6-7 ale sec. 20 mai ales în Marea Britanie și S.U.A., ca reacție față de arta abstractă și alte forme artistice de avangardă. Termenul a fost lansat de criticul britanic Lawrence Alloway. Adepții p.-a. promovează teme cotidiene din ambianța urbană a societății de consum, din imagistica mass-media și chiar forme răspândite de subcultură. Ei includ în compoziții colaje (cu inscripții, fragmente de desen comercial, fotografii etc.), obiecte de uz cotidian, de tehnică modernă, obiecte găsite în natură ș.a. Printre reprezentanți: Robert Rauschenberg, Jasper Johns, Claes Oldenburg, Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Mel Ramos ș.a.

*receptór, -oáre adj. și s. (lat. receptor). Care primește. S. n., pl. oare. Aparat telegrafic electric care primește semnalele transmise de manipulator. Aparat care primește o acțiune saŭ o impresiune oare-care: receptoru unuĭ fotograf.

HAUSMANN [hausmán], Raoul (1886-1971), pictor și fotograf austriac. Unul dintre fondatorii dadaismului la Berlin (1917). Inițiatorul revistei „Der Dada” (1919-1920). Începând cu anul 1923, folosește predilect colajul (fotografii, ilustrații, uneori chiar scrisori și poeme), urmărind să șocheze spectatorul („Critica artei”).

HIELSCHER [hílșer], Kurt (1881-1948), fotograf german. Albume remarcabile dedicate României în urma călătoriilor pe care le-a întreprins aici. („Rumänien”, „Siebenbürgen”).

ÍNDICE (< it., lat.) s. m. 1. (MAT.) Simbol numeric sau literal scris alături de un alt simbol literal pentru a deosebi elementele unei mulțimi, termenii unui șir etc. (ex. a₁, a₂..., a_n). 2. (STATIST., EC.) Mărime relativă rezultată din compararea (prin raportare) a doi indicatori (unul luat la numitor, ca bază de comparare sau raportare, iar celălalt la numărător, ca mărime raportată), care caracterizează modificarea în timp (dinamică) a unui fenomen economic sau exprimă raportul de mărime dintre două fenomene de același fel care se desfășoară în același timp, dar în spații diferite. De cele mai multe ori, i. au caracter de medie. ◊ I. valoric = mărime relativă ce caracterizează dinamica valorică a unui fenomen (ex. a producției ori a vânzării de mărfuri) sub aspectul schimbării cantităților și a prețurilor. ◊ Indicele volumului fizic = mărime relativă ce caracterizează dinamica unui fenomen sub aspectul modificărilor cantitative, făcând abstracție de modificarea prețurilor. ◊ Indicele prețului (sau al prețurilor) = mărime relativă ce caracterizează modificarea prețului (sau al prețurilor) între două perioade comparate. ◊ Indicele productivității muncii = mărime relativă exprimată prin raportul dintre nivelul (curent) realizat al productivității muncii și nivelul ei dintr-o perioadă trecută. ◊ Indicele salariului mediu = mărime relativă ce caracterizează dinamica salariului mediu (într-o întreprindere, instituție, ramură de activitate sau pe întreaga economie). ◊ Indicele costului vieții = mărime relativă care exprimă variația medie a prețurilor mărfurilor alimentare și nealimentare și a tarifelor serviciilor ce intră în consumul diferitelor grupe de populație. 3. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. ◊ (FIZ.) I. de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv; este egal cu raportul vitezelor luminii în vid și în mediul dat. ◊ (CHIM.) I. de aciditate = măsură a acidității libere din uleiuri și grăsimi, exprimată prin numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor grași liberi dintr-un gram de substanță. ◊ I. de iod = cantitatea de iod, exprimată în procente, adiționată de un ulei sau de o grăsime, care măsoară gradul de nesaturație al acestora. ◊ I. de saponificare = numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru completa saponificare a unui gram de ulei sau de grăsime, prin fierberea acestora cu hidroxid de potasiu în soluție alcoolică. 4. I. antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc (ex. i. cefalic). 5. (BIOL.) I. centrometric = raportul dintre lungimea brațelor mici și cea totală a cromozomului. ◊ I. de diversitate = raportul dintre numărul total de specii și cel de indivizi dintr-o biocenoză. ◊ I. de sex = raportul dintre numărul de cromozomi de sex X și cel al seturilor de autozomi. 6. (TEHN.) Semn trasat pe o scară, pe o curbă etc. pentru a permite așezarea în raport cu acesta a părților unui sistem tehnic, ale unei diagrame, fotografii etc. ♦ Ac sau piesă mobilă a unui instrument de măsurat, care servește la citirea pe scara gradată a numărului diviziunii până la care s-a deplasat partea mobilă a instrumentului. 7. (GEOGR.) I. climatic = mărime scalară folosită pentru caracterizarea climei și a solului zonal dintr-o anumită regiune a globului, calculată în raport cu temperatura medie anuală și cu media sumelor precipitațiilor anuale înregistrate la o stație meteorologică. ◊ I. de ariditate = relație care definește gradul de uscăciune a climei unei regiuni în funcție de diverși factori climatici. ◊ I. de continentalitate = parametru care indică un complex de particularități climatice, determinate de acțiunea uscatului asupra proceselor de formare a climei. Se definește prin gradul de continentalism. 8. (BIBL.) Index (II, 3). 9. (MAT., INFORM.) Simbol sau expresie folosite pentru a deosebi între ele elemente de același tip (de ex. pentru a indica poziția unui element într-un tablou); index (III, 3).

JANSSEN [ʒãsén], Jules (1824-1907), astronom și fizician francez. Întemeietorul Observatorului de astrofizică de la Meudon (1876). Contribuții în analiza spectrală și în studiul protuberanțelor stelare. A realizat, printre primii. fotografii ale Soarelui și cometelor; în 1904, a publicat „Atlasul fotografilor solare”, cu peste 6.000 de imagini. Unul dintre craterele Lunii îi poartă numele. A descoperit (1868), în același timp cu J.N. Lockyer, heliul, depistându-i existența în atmosfera solară.

KERTÉSZ [kérte:ʃ], André (1894-1985), fotograf american de origine ungară. A debutat cu imagini din primul război mondial. Lucrări caracterizate prin sensibilitate poetică și umor (portrete lirice, nuduri viața țării). A influențat profund limbajul fotografic („Copii”, „Parisul văzut de André Kertész”, „Șaizeci de ani de fotografie 1912-1972”).

fotograf (-to-graf) s. m., pl. fotografi

fotografă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. fotografei; pl. fotografe

fotografie (-to-gra-) s. f., art. fotografia, g.-d. art. fotografiei; pl. fotografii

RANGER [reindʒər], numele mai multor sonde americane lansate de NASA între 1961 și 1965 cu scopul de a studia solul lunar; în 1967, R.7 a efectuat primele fotografii ale Lunii de la o distanță relativ mică și cu o rezoluție remarcabilă.

RAY, Man (pseud. lui Emmanuel Rudnitsky) (1890-1976), fotograf, pictor și grafician american. Aderă la dadaism, suprarealism, apoi la pictura abstractă, urmărind să ofere lucrărilor sale starea de premisă. Original în folosirea unor tehnici noi. Serii de „raiografe”, de ready-made („Cadou – fier de călcat”, „Enigma Isadorei Ducasse – cusătoreasă încuiată”). Grafică publicitară. Fotograf de notorietate.

film n. 1. pieliță formată de o foaie subțire de celuloid, întrebuințată în fotografii și la cinematograf; 2. scenariu cinematografic: un frumos film.

fotograf m. cel ce practică fotografia.

ALBUM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. 3. (Muz.) Disc sau CD cu muzică pe care sunt înregistrate mai multe piese, de obicei ale aceluiași interpret sau ale aceleiași formații. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.

TELEFOTOGRAFIE, telefotografii, s. f. Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanță, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiții. – Din fr. téléphotographie.

TELESTEREOGRAF, telestereografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite la distanță fotografii, desene, texte etc., imprimate în prealabil pe un film special. [Pr.: -re-o-] – Din fr. téléstéréographe.

CELULAR, -Ă, celulari, -e, adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În sintagme) Telefonie celulară = serviciu de telefonie care folosește o rețea de comunicații de înaltă frecvență, bazată pe relee care controlează zone din teritorii cu raze a căror mărime variază de la un sistem de telefonie la altul. Telefon celular (și substantivat, n.) = aparat portabil, individual, de mici dimensiuni, care permite convorbiri la distanță, transmiterea de mesaje scrise, efectuarea de fotografii etc.; telefon mobil. – Din fr. cellulaire.

STUDIO, studiouri, s. n. I. 1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor. 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii (și iluminatului) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini, destinată transmisiei în direct sau înregistrării în vederea unei transmisii ulterioare la radio și televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți). [Pr.: -di-o] – Din fr., engl. studio.

COLOR adj. invar. (Despre filme, fotografii etc.) Tehnicolor; colorat. – Din engl. color.

RETUȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.