PANOU s.n. 1. Planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi și folosită pentru afișaj etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții etc. 2. Porțiune a unui perete sau a unui tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, de stucatură sau de pictură; (p. ext.) tablou sau țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. Tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ Panou de tragere = țintă în formă de panou (1), folosită pentru trageri. 4. Element de construcție plin sau alcătuit din bare, folosit la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = porțiune dintr-un cîmp de exploatare cuprinsă între două galerii. [< fr. panneau].