fototecă s. f. Colecție de fotografii sau fotograme ◊ „Fototeca orașului Marburg (R.F.G.) – cea mai mare arhivă foto consacrată culturii și artei mondiale – își va transpune întreaga colecție, cuprinzând peste o jumătate de milion de clișee, pe microfișe de mărimea unei cărți poștale.” Sc. 23 XI 76 p. 5. ◊ „Aproximativ 400000 de clișee de format mare se află în posesia fototecii germane din Dresda, considerată cea mai mare instituție de acest gen din Europa. Înființată acum 25 de ani, cu un fond inițial de 25000 de fotografii, fototeca s-a transformat într-o instituție centrală cuprinzând fotodocumente din viața politică, cultural-artistică, imagini din natură ș.a.” Sc. 14 I 77 p. 5 (din fr. photothèque; PR 1950; L. Seche în LR 3/77 p. 271, atestare din 1973; DT, LTR; DEX, DN3)