PANOU s. n. 1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj. ♦ ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții. 2. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ ~ de tragere = țintă în formă de panou (1), pentru trageri. 4. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)