AMANDINĂ, amandine, s. f. 1. Prăjitură preparată din ciocolată și cremă (de migdale). 2. Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată și tăvălită în cacao. – Din fr. amandine.

GELATINĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuințări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine.

ÎNGHEȚAT, -Ă, înghețați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre lichide) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre sol) întărit, învârtoșat din cauza înghețării. ♦ (Despre legume, fructe, carne etc.) Congelat. ♦ Înțepenit, amorțit de ger; degerat. 2. S. f. Cremă de fructe, de ouă, de cacao etc., răcită până la solidificare. 3. Adj. Fig. Înmărmurit, împietrit (de emoție). ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, lipsită de expresie. – V. îngheța.

JOFRĂ, jofre, s. f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. – Din fr. joffre.

UNGUENT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-guent] – Din lat. unguentum.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs.

VĂCSUIT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsuit.

ECLER, ecleruri, s. n. Prăjitură făcută dintr-un fel de gogoși de aluat alungite, umplute cu cremă și acoperite cu glazură de șerbet, ciocolată etc. [Pl. și: eclere] – Din fr. éclair.

NAPOLITANĂ, napolitane, s. f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. – Din fr. [tranche] napolitaine.

TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

FLAN, flanuri, s. n. Fel de prăjitură cu cremă și fructe. [Pl. și: flane] – Din fr. flan.

FRUCTINĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

lia vb. tr. a lega (un sos, o cremă etc.). (fr. lier)

PROFITEROL, profiteroluri, s. n. Prăjitură cu cremă, cu înghețată și cu frișcă. – Din fr. profiterole.

ȘAMPON, șampoane, s. n. Produs cosmetic care se prezintă sub formă lichidă, de praf ori de cremă, care conține săpun sau detergenți, uleiuri, parfumuri, uneori și substanțe colorante, și care este întrebuințat la spălatul (sau la coloratul) părului. [Pl. și: șamponuri] – Din fr. shampooing. Cf. germ. Schampun.

ȘARLOTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe) și care se servește ca desert. – Din fr. charlotte.

COSMETIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., subst. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea feței sau a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea feței sau a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuințând metode și preparate adecvate; profesiunea cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet¹ (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet.

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.^[1]

LAMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.

TARTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută din aluat fraged acoperit cu fructe (și cu cremă). – Fr. tarte.

MERING, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: mereng s. m.] – Din fr. meringue.

NIGROZINĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOBOȘ, doboșuri, s. n. Tort făcut din foi de aluat suprapuse, cu cremă de ciocolată între ele, foaia de deasupra având o glazură de zahăr ars. – Et. nec.

DRAJEU, drajeuri, s. n. 1. Bomboană făcută dintr-o migdală, o alună, o cremă etc. acoperită cu o glazură de ciocolată sau de zahăr. 2. Medicament în formă de pilulă, cu învelișul făcut din zahăr sau din ciocolată. – Din fr. dragée.

DIPLOMAT², -Ă, diplomați, -te, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic². II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.

ALIFIE s. (FARM.) cremă, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip., (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem.

CREMĂ s. v. alifie.

CREMĂ s. v. elită, lamură.

ELITĂ s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.)

IR s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

LAMURĂ s. 1. (reg.) puf, pulbere. (~ a făinii.) 2. (fig.) cremă, floare, spumă. (~ din ceva.)

LINIMENT s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

MEHLEM s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

UNSOARE s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

caramel (zahăr ars, cremă) s. n., pl. carameluri

cremă s. f., g.-d.art. cremei; pl. creme

AMANDINĂ ~e f. 1) Cremă de migdale. 2) Prăjitură din această cremă (sau dintr-o compoziție asemănătoare). /<fr. amandine

CORNET¹ ~e n. 1) Pachet de hârtie în formă de corn; fișic. 2): ~ acustic aparat în formă de pavilion, destinat să amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de șase lame osoase care sunt situate pe pereții laterali ai foselor nazale. 4) Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar între cel al cornului și cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu cremă, în formă de corn. /<fr. cornet

CREM adj. invar. Care este de culoarea untului; alb-gălbui. /<fr. creme

CREMĂ ~e f. 1) Preparat culinar obținut printr-un amestec de lapte, ouă, zahăr, unt, vanilie și alte ingrediente, folosit ca desert sau la prepararea prăjiturilor. 2) Produs cosmetic obținut din grăsime, uleiuri și ingrediente; alifie. 3): ~ de ghete produs industrial pentru îngrijirea încălțămintei de piele. 4) fig. Partea mai bună, mai de valoare din ceva; frunte. /<fr. creme

CREMOS ~oasă (~oși, ~oase) Care conține prea multă cremă. /cremă + suf. ~os

ECLER ~e n. Prăjitură alungită cu cremă (și cu glazură). /<fr. éclair

FRUNTE ~ți f. 1) Partea din față a capului situată deasupra ochilor. 2) fig. mai ales art. Partea mai de valoare, mai de calitate; cremă. ◊ De ~ de vază; important. [G.-D. frunții] /<lat. frons, ~ntis

ÎNGHEȚATĂ ~e f. 1) Produs de cofetărie preparat prin congelarea unor creme (din lapte, frișcă, ouă). 2) Porție din acest produs. /v. a îngheța

JOFRĂ ~e f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. /<fr. joffre

LANOLINĂ ~e f. Substanță grasă, secretată de pielea oilor și obținută prin prelucrarea lânii acestora, folosită în industrie, medicină și cosmetică. Cremă cu ~. [G.-D. lanolinei] /<fr. lanoline

MERING ~gi m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) și acoperită cu frișcă. [Var. mereng] /<fr. meringue

NAPOLITANĂ ~e f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. /<fr. napolitaine

NIGROZINĂ ~e f. Colorant negru întrebuințat la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris, la vopsit etc. /<fr. nigrosine

PRĂJITURĂ ~i f. Produs de patiserie de diferite forme, garnisit de obicei cu cremă. [G.-D. prăjiturii] /a prăji + suf. ~tură

A PREZERVA prezerv tranz. livr. A apăra, a păzi de un rău (fizic sau moral). Această cremă prezervă încălțămintea de umezeală. /<fr. préserver, lat. praeservare

TARTĂ ~e f. Produs de patiserie preparat dintr-o foaie de aluat, acoperită cu fructe, dulceață, cremă etc. și coaptă. /<fr. tarte

A SE TĂIA mă tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de tăieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, cărări) v. A SE ÎNTRETĂIA. ◊ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cărările) a ajunge în impas; a nu mai ști cum s-o scoată la capăt. 3) (despre textile) A se rupe în direcția firului țesut. 4) (despre lapte) A se îndesi la fiert ca urmare a alterării. 5) (despre creme, maioneze) A-și pierde calitățile prin neomogenizarea părților componente. 6) A deveni mai puțin intens. Gerul s-a tăiat. ◊ A i ~ pofta a-i trece dorința de a face ceva. A i ~ (mâinile și picioarele) a simți moleșeală; a se muia. A i ~ răsuflarea a i se opri răsuflarea (de frică sau de emoție). /<lat. taliare

TEL ~uri n. 1) Obiect de bucătărie, constând dintr-un arc în spirală cu mâner, folosit pentru a bate albușurile de ou sau cremele. 2) Resort de sârmă folosit la mobila pe arcuri (canapele, fotolii). /<turc. tel

TORT² ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte

TRUFĂ ~e f. 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. /<lat. trufa

UNGUENT n. livr. Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase și elemente active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice; unsoare; alifie. [Sil. -guent] /<lat. unguentum

UNSOARE ~ori f. 1) mai ales la pl. Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice; alifie; unguent. 2) la sing. pop. Grăsime, mai ales de porc, folosită în alimentație. 3) la sing. Substanță grasă întrebuințată la ungerea pieselor unei mașini sau a altor obiecte în vederea funcționării lor normale. /uns + suf. ~oare

COLDCREMĂ s.f. Preparat cosmetic pe bază de ceară de albine, conținînd o cantitate însemnată de apă. [< engl. cold-cream < cold – rece, cream – cremă].

CREMIERĂ s.f. Vas pentru cremă (1). [Pron. -mi-e-. / < cremă + -ieră].

CREMOZĂ s.f. Bomboană de ciocolată cu cremă. [< fr. crémeuse].

AGAR-AGAR s.n. Substanță gelatinoasă extrasă din alge comestibile; se prezintă sub formă de filamente, fulgi sau pudră și se foloseste ca gelifiant sau îngroșător pentru supe, creme și sosuri.

BAVAREZĂ, bavareze, s.f. Cremă preparată asemănător cu șarlota, pe bază de cremă englezească, cu adaos de gelatină, frișcă și diverse arome, dar în forme mai mari, apoi demulată (scoasă din formă) și decorată. – Din fr. bavarois; cf. germ. Bayerische Creme.

COAJĂ s.f. (În gastronomie) Semipreparat de cofetărie-patiserie, din aluat dulce sau sărat, vafă sau bezea (meringue), gata copt, umplut ulterior cu o cremă dulce sau o compoziție sărată.

GANAȘ^[1], ganașe, s.n. Cremă de patiserie pe bază de ciocolată, unt și frișcă, utilizată ca umplutură sau pentru învelirea prăjiturilor și a fursecurilor. – Din fr. ganache.

MASCÓTĂ, mascote, s.f. Prăjitură umplută cu cremă parfumată cu pralină sau cafea, apoi „mascată” cu aceeași cremă și ornată cu fulgi de migdale caramelizate sau alt barot; din fr. mascotte

MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.

MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.

FLAN s.n. Un fel de prăjitură cu cremă și fructe; tort. [Var. flanc s.n. / < fr. flan].

PRALÍNĂ s.f. 1. Bomboană cu miez de migdală sau alună întreagă, trasă în ciocolată; în general, bomboană de ciocolată umplută cu o pastă pralinată; din fr. praline. 2. Masă crocantă de culoare brun-roșcată, preparată prin caramelizarea zahărului împreună cu fructe uleioase întregi (migdale sau alune), apoi zdrobită și utilizată ca barot în creme, înghețate, umpluturi de bomboane (praline) ș.a.; din fr. pralin.

PROFITEROL, profiteroluri, s.n. Preparat de patiserie din aluat opărit, cu aspect de gogoașă mai mare sau mai mică, umplută ulterior cu o compoziție sărată sau (cel mai adesea) dulce (cremă de patiserie, frișcă, înghețată); prin ext. înghețata servită în profiteroluri.

RÉTEȘ s.n. Preparat de patiserie provenit din bucătăria maghiară, asemănător cu ștrudelul, umplut ca și acesta de obicei cu brânză și stafide, dar și cu diverse creme sau marmeladă; din magh. retes.

RULÓU s.n. În gastronomie: 1. Produs de patiserie în formă de sul, umplut cu o cremă, cu frișcă etc. 2. Preparat culinar realizat prin rularea unui aliment în jurul unei umpluturi, precum rulou de șuncă, de pește etc.; rulourile de carne sunt tranșe subțiri de carne (de vițel, de vacă, de curcan), umplute, rulate și brezate la tigaie, numite și șnițele umplute. sin. popietă, din fr. paupiette.

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr și gălbenuș de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu sabayon, fiind pronunțate aproape la fel.

SPÚMĂ s.f. În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte și ou sau piure de fructe, cu adaos de frișcă, de albuș bătut spumă sau mering-spumă; se servește ca desert.

MUSĂ s.f. Cremă bătută; frișcă. [< fr. mousse].

UNGUENT s.n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă. [Pron. -gu-ent, var. ungvent, onguent s.n. / < lat. unguentum, cf. fr. onguent].

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul însuși. ♦ Sul de hîrtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneală. ♦ Tăvălug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. Pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. 3. Obiect sau material înfășurat în formă de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constînd din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. [< fr. rouleau].

TRUFĂ s.f. 1. (Liv.) Inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, avînd forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt și ciocolată. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat. t. tufera].

AMANDINĂ s.f. Cremă de migdale. ♦ Prăjitură care conține această cremă sau una cu o compoziție asemănătoare. [< fr. amandine].

BUȘEU s.n. Prăjitură cu cremă, frișcă sau ciocolată. [Pl. -uri. / < fr. bouchée].

CREMĂ s.f. 1. Preparat dulce făcut din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. ♦ Lichior fin. 2. Produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; alifie. ◊ Cremă de ghete = preparat folosit pentru ungerea și lustruirea încălțămintei din piele. 3. (Fig.) Ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. [< fr. crème].

CREMOS, -OASĂ adj. Care conține multă cremă. [< fr. crémeux].

CREMȘNIT s.n. Prăjitură preparată din foi, coapte și pudrate cu zahăr, umplute cu cremă de vanilie. [< germ. Kremschnitte].

CRUTON s.n. (Franțuzism) Coajă (de pîine), coltuc, mică bucată de pîine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, servind la supe și la creme. [< fr. croûton].

ECLER s.n. Prăjitură cu cremă de formă alungită, cu glazură. [Pl. -uri. / < fr. éclair].

GELATINĂ s.f. 1. Materie albuminoidă cu aspect de piftie, care se prepară din oase, din cartilaje etc. ♦ Piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. Preparat dulce făcut din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). [< fr. gélatine, it. gelatina].

nișastea s.f. (înv.) partea cea mai bună a făinii, fruntea, crema; făină de calitate extra; lamură de făină din care se făcea halvaua.

JOFRĂ s.f. Prăjitură de ciocolată cu cremă. [Pron. jofr. / cf. Joffre – mareșal francez].

MASCOTĂ s.f. 1. Ființă sau lucru despre care se crede că ar purta noroc. 2. Prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. [< fr. mascotte, cf. prov. mascoto – vrajă].

NAPOLITANĂ s.f. Produs de cofetărie de formă prismatică sau cilindrică, compus din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. [< fr. napolitaine, cf. Napoli – oraș în Italia].

NIGROZINĂ s.f. Materie colorantă neagră, care servește la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașini de scris etc. [Cf. germ. Nigrosine, fr. nigrosine].

cataif (cataifuri), s. n. – Dulce oriental, cu cremă cu zahăr și frișcă. – Mr. gădăife. Tc. kataif (Roesler 595; Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. γϰανταῖφι, bg. kadaif. Cuvîntul tc. este pl. de la kadife, cf. catifea.

șol² s.n. (reg.) cremă (pentru întreținerea pielii).

PROFITEROL s.n. Prăjitură cu cremă, frișcă și înghețată. [< fr. profiterole].

șuvix s.n. (reg.) cremă de ghete.

RULADĂ s.f. 1. Prăjitură de forma unui sul, umplut cu dulceață, cu cremă etc. 2. (Muz.) Ornament de coloratură constînd în cîntarea mai multor note pe una și aceeași silabă. [< fr. roulade].

ȘARLOTĂ s.f. Cremă preparată din lapte, ouă, frișcă și gelatină turnată într-o formă tapetată cu biscuiți sau cu felii de cozonac. [< fr. charlotte].

TARTĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. [< fr. tarte].

TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

cremă (creme), s. f. – 1. Preparat culinar de consistența unei paste. – 2. Ceea ce este bun, de calitate superioară. – 3. Preparat pentru lustruit încălțămintea. Fr. crême. – Der. cremos, adj., din fr.

AMANDINĂ s. f. prăjitură din ciocolată cu cremă de migdale. (< fr. amandine)

BUȘEU s. n. prăjitură cu cremă, frișcă sau ciocolată. (< fr. bouchée)

CREMĂ s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. 2. supă având la bază un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smântână și gălbenuș de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; pomadă. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. crème)

CREMOS, -OASĂ adj. care conține multă cremă; cu aspect de cremă. (< fr. crémeux)

CREMOZĂ s. f. bomboană de ciocolată cu cremă. (< fr. crémeuse)

CREMȘNIT s. n. prăjitură din foi de aluat, coapte și pudrate cu zahăr, umplute cu cremă de vanilie. (< germ. Kremschnit)

DRAJEU s. n. 1. bomboană făcută dintr-o migdală, o alună, o cremă etc. învelită în coajă de zahăr sau de ciocolată. 2. medicament în formă de pilulă învelit cu un strat protector pentru a-i masca gustul sau mirosul. (< fr. dragée)

ECLER s. n. prăjitură cu cremă, alungită, cu glazură. (< fr. éclair)

FLAN s. n. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă și fructe; tort. (< fr. flan)

GELATINĂ s. f. 1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ◊ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr. gélatine, it. gelatina)

HIDRATANT, -Ă adj. care hidratează. ♦ loțiune (sau cremă) ~ă = loțiune (cremă) folosită în cosmetică pentru a reda epidermei conținutul său de apă. (< fr. hydratant)

JOFRĂ s. f. prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. (< fr. joffre)

MASCOTĂ s. f. I. ființă, lucru despre care se crede că ar purta noroc. II. prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. (< fr. mascotte)

MILLEFEUILLE [MIL-FÖI] s. f. plăcintă din foi garnisită cu cremă. (< fr. millefeuille)

MOCA s. f. inv. 1. cafea provenită din orașul Moka; (p. ext.) cafea de calitate superioară, foarte parfumată; băutură din această cafea. 2. prăjitură umplută cu cremă de unt parfumată cu cafea. (< fr. moka, germ. Mokka)

MUSĂ s. f. cremă bătută; frișcă. (< fr. mousse)

NAPOLITAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Napoli. ◊ (s. m.) dialect vorbit în (regiunea) Napoli. II. s. f. produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (< fr. napolitaine)

NEGRESĂ s. f. 1. femeie aparținând rasei negre. 2. prăjitură de ciocolată acoperită cu cremă. (< fr. négresse)

NIGROZINĂ s. f. materie colorantă neagră, la fabricarea cremei de ghete, a panglicilor pentru mașini de scris etc. (< fr. nigrosine)

PROFITEROL s. n. prăjitură cu cremă, înghețată și frișcă. (< fr. profiterole)

RULADĂ s. f. 1. prăjitură de forma unui sul, umplută cu dulceață, cremă etc. 2. fel de mâncare din mușchi de vacă sau de porc umplut cu tocătură, ouă fierte etc. și rulat, care se coace în cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratură, în ariile de operă și în tehnica de belcanto, din cântarea cu virtuozitate a mai multor note pe una și aceeași silabă. (< fr. roulade)

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre. ◊ sul de hârtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneală. ◊ tăvălug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugrăvit. ◊ (text.) valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. obiect, material înfășurat în formă de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constând din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. 4. pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. (< fr. rouleau)

ȘARLOTĂ s. f. prăjitură din fructe sau din cremă turnată într-o formă tapetată cu biscuiți ori cu felii de cozonac. (< fr. charlotte)

TARTĂ s. f. prăjitură dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. (< fr. tarte)

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

TRUFĂ s. f. 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ◊ abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< fr. truffe)

TUTTI-FRUTTI s. n. inv. 1. cremă glasată din tot felul de fructe. 2. (fig.) amestecătură. (< it., fr. tutti frutti)

UNGUENT s. n. alifie, pomadă, cremă. (< lat. unguentum)

floare (flori), s. f. – 1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă și variat colorată. – 2. Ornament floral și, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (Pl.) Ciclu, soroc, menstruație. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (Înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. Lat. flōrem (Pușcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. și alb. ljulje „floare” și „menstruație”). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulație populară, din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar, s. n. (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, s. f. (vînzătoare de flori); florărie, s. f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florințel), s. m. (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), s. f. (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită și crăpată); Florii, s. f. pl. (sărbătoare creștină ce cade în duminica de dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseța; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adj. (care înflorește); înfloritură, s. f. (ornament); înflora, vb. (a împodobi cu flori; Bucov., a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). Cf. flor. Din rom. provine sb. florečika „varietate de guvid”.

frunte (frunți), s. f. – 1. Partea superioară a feței. – 2. Partea superioară, cap. – 3. Parte anterioară. – 4. Parte eminentă, cremă, elită. – Mr. frămte, frînte, megl. frînte, frunti, istr. frunte. Lat. frons, frontem (Pușcariu 658; Candrea-Dens., 657; REW 3533; DAR), cf. it., port. fronte, prov., cat. front, sp. frente; cf. și dubletul front. Der. fruntar, s. n. (scîndură care acoperă roata morii de grîu; legătură pentru frunte; curea peste fruntea calului; Trans., iconostas), cu suf. -ar (după Candrea-Dens., 658, direct din lat. *frontārium; după Pascu, Beiträge, 16, REW 3534 și DAR, din lat. frontāle); fruntarie, s. f. (înv., frontieră), cuvînt artificial, copiat după fr. frontière; fruntaș, s. m. (persoană importantă; caporal); fruntășie, s. f. (faptul de a fi fruntaș); fruntășime, s. f. (adunare de fruntași); frunțiș, adv. (direct; public); fruntos, adj. (cu fruntea mare); înfrunta, vb. (a arunca în față; a dojeni; a face un afront, a sfida), menționat din sec. XVII, der. cu pref. în- (după Candrea-Dens., 661, și DAR, direct din lat. *infrontāre, ipoteză puțin probabilă); înfrunt, s. n. (înv., afront), creație artificială de Negruzzi, pe baza fr. *affront; înfruntăciune, s. f. (înv., dojenire); înfruntător, adj. (violent, aspru); înfrunți, vb. (a începe, a tăia prima bucată); înfrunțeală, s. f. (acțiunea de a tăia prima bucată); sfruntat, adj. (obraznic, îndrăzneț, insolent), pe baza fr. effronté. – Din rom. provine rut. fruntaš „stăpîn” (Candrea, Elemente, 402). Cf. front, fruncea.

lamură (-ri), s. f. 1. Metal prețios pur, masiv, autentic. – 2. Cremă, elită. Lat. lamina „bară de metal prețios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 411; DAR). Rezultatul pl., *lamene, a trecut în lamuri prin analogie cu pl. terminate în -uri, cf. vergură, lature, țărm; sing. lamură este o reconstituire analogică. Giuglea, Cercetări lexicografice, 14, pornește mai curînd de la un lat. *lamŭla, și Candrea de la *lamnŭla; Graur, BL, V, 103, afirmă că nici una dintre explicații nu este acceptabilă; dar nu pare să aibă dificultăți în admiterea etimonului lamina, care corespunde semantic și se poate explica și prin fonetism. Mai înainte, Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 681, și Pușcariu 935, REW 4869, se gîndiseră la lat. *remola, din re-molere, care pare mai puțin probabil, și Roesler 572 în gr. λαμπρός „strălucit(or)”. Der. lămuri, vb. (a purifica; a depura metalele; a explica, a desluși, a elucida, a netezi; a distinge), pe care Crețu 342 îl explica pornind de la lat. lumināre; nelămurit, adj. (neclar, confuz, indistinct); lămuritor, adj. (curățitor, purificator; explicativ, clarificator). Koerting 5614 îl explică pe lămuri prin lat. limulĭre, cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 281.

lustru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine.

smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea an < în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana < mantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattana < matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă).

vacs (-suri), s. n. – 1. Cremă de ghete. – 2. (Arg.) Fleac, nimic. – Var. vax și der. Germ. Wachs, cf. rus., bg. vaksa (der. din rus., cf. Cihac, II, 442 și Sanzewitsch 212, este posibilă fără a fi necesară). – Der. văcsui, vb. (a da cu cremă de ghete); văcsuitor, s. m. (lustragiu).

smac, smacuri s. n. (peior.) 1. cremă de față; unguent, alifie. 2. fard.

smăcui, smăcuiesc v. r. 1. a se unge / a se da cu cremă de față. 2. a se machia.

vacs albina cremă caramel / crema puca expr. v. vacs.

biostimulatoriu, -ie adj. Care ajută la regenerarea țesuturilor ◊ „În sectorul cosmetic, atenția pentru înfățișarea omului se împletește cu grija pentru sănătate. Un exemplu din numeroasele care se pot cita: crema pentru bărbierit biostimulatorie semigrasă conține vitamina F, alantoină, unt de cacao.” Cont. 28 IX 62 p. 2 (din bio- + stimulatoriu; DEX-S)

biovit s. n. ◊ „Un colectiv de cadre didactice de la Facultatea de industrie alimentară a Universității din Galați a realizat un nou produs alimentar denumit «Biovit» obținut prin valorificarea superioară a germenilor de grâu. Bogat în vitamine, grăsimi și proteine și având un gust plăcut este recomandat ca fortifiant și stimulator în hrana copiilor și convalescenților.” R.l. 17 VI 76 p. 5. ◊ „Biovit (făină de germeni de grâu) este noul produs alimentar care se recomandă gospodinelor pentru prepararea înghețatei și a diferitelor creme pe bază de lapte.” R.l. 29 VII 77 p. 3 (din bio- + vit[amină])

ciocolaterie s. f. Întreprindere în care se fabrică produse de ciocolată ◊ „Pe șervețelele de hârtie [...] întreprinderea brașoveană își face reclamă, dar nu oricum, ci oferind consumatorilor produse de ciocolatărie. Pe bună dreptate, cititorul nostru se întreabă pe când produse de cacao-rie sau cine știe ce fel de... rie” Fl. 4 VIII 73 p. 33. ◊ „În afara unor noi produse de ciocolaterie, caramelaj, jeleuri etc. se vor introduce și extinde în fabricație noi grupe de produse cum sunt: budincile și cremele de tip «instant», praful de ciocolată solubil.” R.l. 10 VI 76 p. 2 [și ciocolatărie] (din ciocolată, după modelul lui lăptărie)

confiat, -ă adj. (determinând subst. fructe) Muiat într-o soluție de zahăr ◊ „Chec de 500 grame cu fructe confiate și rahat.” I.B. 6 VII 74 p. 4; v. și cremă-pastă (format greșit după fr. [fruits] confits, pentru că -at ne trimite la fr. confié „încredințat”; în 1978, Al. Graur ne-a comunicat că îl cunoaște de circa 50 de ani)

cremă-pastă s. f. Cremă de consistența unei paste ◊ „Începând din aceste zile vom putea găsi în magazinele de profil noi produse de specialități de ciocolată realizate la Întreprinderea de produse zaharoase: «Brio» – bomboane cu interior din cremă-pastă de caise, «Bolero» din cremă fondant cu cacao și lapte concentrat, «Cvartet», cu umplutură din cremă de ciocolată și fructe confiate, alcoolizate.” I.B. 7 II 75 p. 2 (din cremă + pastă)

gamă s. f. Serie, ansamblu de elemente de aceeași natură sau cu aceeași destinație ◊ „Produsele cosmetice din gama «Belatrix» [sunt] realizate după o formulă originală românească.” R.l. 3 III 77 p. 5. ◊ „Alte noutăți: gama de cosmetică decorativă «Ada», conținând fond de ten, tuș de pleoape, ruj de buze în 25 de nuanțe, gama de cosmetice pentru bărbați «Farmec-Select» care cuprinde creme de ras, apă de toaletă, deodorante, loțiuni, apă de toaletă supraconcentrată «Revin».” R.l. 3 VIII 78 p. 5. ◊ „Rank Xerox a lansat o nouă gamă de materiale de birou.” R.l. 14 IX 93 p. 5; v. și linie, sinterizat, tipodimensiune (1967) (din fr. gamme; DMN 1959; DN, DN3 – alte sensuri, DEX)

lia vb. I (gosp.; franțuzism) A lega (un sos, o cremă etc.) v. farsă (din fr. lier)

profiterol s. n. (alim.) Prăjitură cu cremă, cu înghețată și cu frișcă ◊ „Contrazicându-și denumirea, cofetăria «Casata» din centrul Bucureștiului nu mai oferă de la un timp cumpărătorilor decât un singur sortiment de înghețată: profiterol.” R.l. 21 III 74 p. 5 (din fr. profitérole; DEX, DN3)

propolis s. sg.tant. (apic.) ◊ „Apiterapie. Mai concret: tratând cu propolis (produs biologic de apărare a vieții în stup, sau cleiul de albine – cum i se mai spune în limbaj popular) afecțiuni tiroidiene, am obținut următorul rezultat [...]” R.l. 15 III 75 p. 3. ◊ „În magazinele «Apicola» din țară s-au pus în vânzare cremele de propolis și miere superioară de pădure, cu calități terapeutice deosebite.” Sc. 18 X 77 p. 5; v. și R.l. 2 VIII 77 p. 2 (din fr. propolis; DZ; DN3, DEX-S)

cataíf (sud) și cadaif (est) n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kataiĭf, pop. kadaĭif, pl. de la katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte supțirĭ de fidea opărite cu sirop și în mijlocu cărora e un strat de cremă.

*cold-cream n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] cold-cream [pron. engl. cold-crim], „cremă înghețată”). Un fel de pomadă din spermanțetă, ceară albă, uleĭ de migdale ș. a. care se întrebuințează contra iritațiuniĭ peliĭ.

*crémă f., pl. e (fr. crème, cremă, smîntînă, vfr. cresme, unsoare, cremă, și chrême, mir, untdelemn sfințit, d. lat. chrisma, vgr. hrisma, unsoare. V. crijmă și hrizmă). Mîncare făcută din lapte, oŭă și zahăr: cremă de vanilie. Fig. (după fr.). Ceĭa ce e maĭ sus (ca smîntîna la lapte), maĭ bun (în opoz. cu drojdie): crema uneĭ clase de elevĭ.

1) críjmă f., pl. e (vsl. križma, krizma și hrizma, d. vgr. hrisma, unsoare; rut. križma, crijmă. V. cremă și hrizmă). Pînza în care se’nvălește copilu după ce a fost botezat și pe care o dăruĭește nașu.

fríșcă f., pl. ste și ștĭ (imit. după zgomotu bătăiĭ acesteĭ creme. Cp. și cu ung. friskó, bluză). Vest. Un fel de cremă albă care se ĭa dela laptele nefert prins înainte de a se acri (de a se face în smîntînă) și care se pune la cataifurĭ ș. a. Fișcă. Fig. Fam. (în Mold. flișcă). Zgîtie, potcă, fată neastîmpărată de 10-12 anĭ. V. fîță.

ECREMÁRE (după fr. écrémage) s. f. Proces de transformare a unei emulsii constând în separarea a două straturi, dintre care unul de emulsie foarte concentrată – cremă (smântânirea laptelui).

EMÚLSIE (< fr.; {s} lat. emulsus „muls”) s. f. (CHIM.) Sistem dispers neomogen format din două lichide nemiscibile, dintre care unul se află dispersat sub formă de picături fine în masa celuilalt. Pot fi naturale (ex. laptele, untul) sau artificiale (ex. cremele cosmetice). ◊ (FIZ.) E. fotografică = suspensie formată din microcristale de halogenuri (bromură sau clorură) de argint, dispersate într-o soluție vâscoasă de gelatină depusă de celuloid, hârtie, sticlă etc. ◊ E. nucleară = strat de e. fotografică pe un suport de sticlă, în care particulele elementare cu sarcină electrică sau alte particule ionizante lasă urme vizibile (după developare) la microscop; se utilizează în cercetările de fizică nucleară.

PROFITERÓL (< fr.) s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, sos de ciocolată etc.

chefelnit, -ă, (chefelit), adj. – 1. Periat, lustruit. 2. Dat cu cremă: „Da’ cu cizme chefelnite” (Bârlea 1924 I: 216). – Din chefeli.

șuharcă, s.f. – Crema laptelui fiert din care se face unt (Papahagi 1925). – Et. nec. (MDA).

unsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a unge (cp. cu tunsoare). Substanță de uns (ungŭent, pomadă, grăsime, uleĭ, păcură, petrol ș. a.): unsoare de mașinĭ, de ghete (cremă). V. untură.

vax n., pl. urĭ (rus. váxa, d. germ. wachs, ceară, wichse, vax. V. hoștină). O unsoare neagră solidă, cam moale, cu care, întrebuințînd puțină apă (saŭ scuĭpat la nevoĭe!), se unge încălțămintea și se lustruĭește dînd cu peria. (De pe la 1900 ĭ-a luat locu unsoarea saŭ „crema”). Fig. Triv. Fleac, moft, lucru prost: această carte e un vax! Și ca interj. vax!

!caramel (zahăr ars) s. n., adj. invar. (cremă ~)

cremă s. f., g.-d. art. cremei; pl. creme

blamanjele pl. Mold. un fel de cremă din lapte și migdale: din blamanjele nu mă slăbește AL. (= fr. blanc manger).

frișcă f. cremă bătută. [Origină necunoscută].

cremă f. 1. caimac: cremă de Câmpulung; 2. un fel de mâncare din lapte și ouă; 3. licher fin: cremă de mintă; 4. fig. și fam. ceea ce-i mai bun: crema societății (=fr. crême).

înghețată f. cremă din lapte, ouă și zahăr, sau sucul fructelor îndulcit cu zahăr și înghețat cu ajutorul unui aparat frigorific.

smîntînă și zmîntînă f, pl ĭ (vsl. *sumentana, d. su-menton, -mesti, a turbura, a amesteca; bg. rus. ceh. smetana, smîntînă. Și la Ossețĭ zmäntin, a amesteca. V. smintesc). Partea groasă care se alege din laptele crud lăsat în repaus 2-3 zile (Laptele rămas după luarea smîntîniĭ și bătut apoĭ se numește „lapte bătut”). V. caimac, cremă.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul sau la lustruitul încălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nicio valoare, fără nicio însemnătate. – Din germ. Wachs.

VĂCSUIT, -Ă, văcsuiți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Uns cu vacs (sau cu cremă de ghete) și lustruit. – V. văcsui.

AMANDINĂ, amandine, s. f. 1. Prăjitură preparată din ciocolată și cremă (de migdale). 2. Bomboană în formă de migdală, umplută cu cremă de ciocolată și dată prin cacao. – Din fr. amandine.

UNGUENT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum.

TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

ȘAMPON, șampoane, s. n. Produs cosmetic care se prezintă sub formă lichidă, de praf ori de cremă, care conține săpun sau detergenți, uleiuri, parfumuri, uneori și substanțe colorante, și care este folosit la spălatul (sau la coloratul) părului. [Pl. și: șamponuri] – Din fr. shampooing. Cf. germ. Shampoo, Schampoon.

ȘARLOTĂ, șarlote, s. f. Cremă preparată din lapte, ouă, zahăr, frișcă și gelatină (cărora li se adaugă și fructe). – Din fr. charlotte.

CARAMEL, carameluri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Produs de culoare brună-roșcată solubil în apă, obținut prin încălzirea și deshidratarea zahărului și folosit în cofetărie, la colorarea unor băuturi sau a unor alimente și la prepararea plăcilor fotografice. 2. Adj. invar. Care se referă la caramel (1). Cremă caramel. – Din fr. caramel, germ. Karamel.

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite lucruri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet¹ (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet.

COSMETIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., s. n., s. f. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea pielii și a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea pielii și a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, folosind metode și preparate adecvate; meseria cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

DIPLOMAT², -Ă, diplomați, -te, s. m. și f., s. n., adj. I. 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic². II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.