confiat, -ă adj. (determinând subst. fructe) Muiat într-o soluție de zahăr ◊ „Chec de 500 grame cu fructe confiate și rahat.” I.B. 6 VII 74 p. 4; v. și cremă-pastă (format greșit după fr. [fruits] confits, pentru că -at ne trimite la fr. confié „încredințat”; în 1978, Al. Graur ne-a comunicat că îl cunoaște de circa 50 de ani)