2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mering sm [At: DEX / S și: meringue / Pl: ~ngi / E: fr meringue] Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă de ciocolată și acoperită cu frișcă. merinjoară sfvz merindioară$

MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.

MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].

MERÍNG / MERÉNG s. n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)

MERÍNG ~gi m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) și acoperită cu frișcă. [Var. mereng] /<fr. meringue

MERÉNG, merenguri, s. n. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Pl. și: (m.) merengi.Var.: mering s. m.] – Din fr. meringue.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meríng / meréng s.n., pl. merínguri / merénguri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.

Intrare: mering (pl. -i)
mering (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mering
  • meringul
  • meringu‑
plural
  • meringi
  • meringii
genitiv-dativ singular
  • mering
  • meringului
plural
  • meringi
  • meringilor
vocativ singular
plural
Intrare: mering (pl. -uri)
mering (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mering
  • meringul
  • meringu‑
plural
  • meringuri
  • meringurile
genitiv-dativ singular
  • mering
  • meringului
plural
  • meringuri
  • meringurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)