opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

zețuit sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: zețui] Zețuire.

zețuit s.n. (tipogr.) Faptul de a zețui. • /v. zețui.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.

zețuit n. compozițiune tipografică.

ZEȚUI, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

ZEȚUI, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.

jețui v vz zețui

zățui v vz zețui

zețui vt [At: PILDE, 112/13 / V: (înv) zăț~, (rar) jeț~ / Pzi: ~esc / E: ger setzen] 1 A aduna literele necesare (din casete) pentru tipărirea unui text și a le așeza în culegar Si: a culege (10). 2 (Îs) Mașină de ~t (sau de cules) Mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip).

zețui vb. TV. tr. (tipogr.; compl. indică literele unui text) A așeza în culegar, după manuscris, pentru a tipări; a culege. Meșterii zețuiau necontenit (IORGA). ◊ Mașină de zețuit = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rînduri (linotip); mașină de cules. • prez.ind. -iesc. /<germ. setzen.

ZEȚUI, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.

A ZEȚUI ~iesc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen

*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zețuit s. n., pl. zețuituri

zețuit s. n., pl. zețuituri

zețuit s. n., pl. zețuituri

zețui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, 3 sg. zețuiește, imperf. 1 zețuiam; conj. prez. 1 sg. să zețuiesc, 3 să zețuiască

zețui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, imperf. 3 sg. zețuia conj. prez. 3 să zețuiască

zețui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, imperf. 3 sg. zețuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiască

zețui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiesc, conj. zețuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEȚUIT s. v. cules.

ZEȚUIT s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuire. (~ unui text.)

ZEȚUI vb. v. culege.

ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.)

Intrare: zețuit (part.)
zețuit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuit
  • zețuitul
  • zețuitu‑
  • zețuită
  • zețuita
plural
  • zețuiți
  • zețuiții
  • zețuite
  • zețuitele
genitiv-dativ singular
  • zețuit
  • zețuitului
  • zețuite
  • zețuitei
plural
  • zețuiți
  • zețuiților
  • zețuite
  • zețuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zețuit (s.n.)
zețuit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuit
  • zețuitul
  • zețuitu‑
plural
  • zețuituri
  • zețuiturile
genitiv-dativ singular
  • zețuit
  • zețuitului
plural
  • zețuituri
  • zețuiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: zețui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zețui
  • zețuire
  • zețuit
  • zețuitu‑
  • zețuind
  • zețuindu‑
 singular plural
  • zețuiește
  • zețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zețuiesc
 (să)
  • zețuiesc
  • zețuiam
  • zețuii
  • zețuisem
a II-a (tu)
  • zețuiești
 (să)
  • zețuiești
  • zețuiai
  • zețuiși
  • zețuiseși
a III-a (el, ea)
  • zețuiește
 (să)
  • zețuiască
  • zețuia
  • zețui
  • zețuise
plural I (noi)
  • zețuim
 (să)
  • zețuim
  • zețuiam
  • zețuirăm
  • zețuiserăm
  • zețuisem
a II-a (voi)
  • zețuiți
 (să)
  • zețuiți
  • zețuiați
  • zețuirăți
  • zețuiserăți
  • zețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zețuiesc
 (să)
  • zețuiască
  • zețuiau
  • zețuiră
  • zețuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jețui
  • jețuire
  • jețuit
  • jețuitu‑
  • jețuind
  • jețuindu‑
 singular plural
  • jețuiește
  • jețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jețuiesc
 (să)
  • jețuiesc
  • jețuiam
  • jețuii
  • jețuisem
a II-a (tu)
  • jețuiești
 (să)
  • jețuiești
  • jețuiai
  • jețuiși
  • jețuiseși
a III-a (el, ea)
  • jețuiește
 (să)
  • jețuiască
  • jețuia
  • jețui
  • jețuise
plural I (noi)
  • jețuim
 (să)
  • jețuim
  • jețuiam
  • jețuirăm
  • jețuiserăm
  • jețuisem
a II-a (voi)
  • jețuiți
 (să)
  • jețuiți
  • jețuiați
  • jețuirăți
  • jețuiserăți
  • jețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jețuiesc
 (să)
  • jețuiască
  • jețuiau
  • jețuiră
  • jețuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zățui
  • zățuire
  • zățuit
  • zățuitu‑
  • zățuind
  • zățuindu‑
 singular plural
  • zățuiește
  • zățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zățuiesc
 (să)
  • zățuiesc
  • zățuiam
  • zățuii
  • zățuisem
a II-a (tu)
  • zățuiești
 (să)
  • zățuiești
  • zățuiai
  • zățuiși
  • zățuiseși
a III-a (el, ea)
  • zățuiește
 (să)
  • zățuiască
  • zățuia
  • zățui
  • zățuise
plural I (noi)
  • zățuim
 (să)
  • zățuim
  • zățuiam
  • zățuirăm
  • zățuiserăm
  • zățuisem
a II-a (voi)
  • zățuiți
 (să)
  • zățuiți
  • zățuiați
  • zățuirăți
  • zățuiserăți
  • zățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zățuiesc
 (să)
  • zățuiască
  • zățuiau
  • zățuiră
  • zățuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zețuit, zețuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi zețui DEX '09 MDA2 DEX '98

zețui, zețuiescverb

  • 1. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM NODEX
    sinonime: compune culege
  • chat_bubble (în) sintagmă Mașină de zețuit (sau de cules) = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de cules și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.