10 definiții pentru zețuit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.

zețuit sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: zețui] Zețuire.

zețuit s.n. (tipogr.) Faptul de a zețui. • /v. zețui.

ZEȚUIT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEȚUIT s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuire. (~ unui text.)

Intrare: zețuit (s.n.)
zețuit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zețuit
  • zețuitul
  • zețuitu‑
plural
  • zețuituri
  • zețuiturile
genitiv-dativ singular
  • zețuit
  • zețuitului
plural
  • zețuituri
  • zețuiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zețuit, zețuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi zețui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.