2 intrări
37 de definiții
din care- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (2)
- argou (3)
- sinonime (4)
- antonime (3)
Explicative DEX
ZĂPĂCIT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCIT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zăpăcit, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~picit / Pl: ~iți, ~e / E: zăpăci] 1-2 smf, a (Om) care și-a pierdut (temporar) judecata limpede, normală, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: buimăcit, bezmetic (1), confuz (1), dezorientat (2), împrăștiat, năuc, năucit, tulburat2, (pop) zăbăuc (1-2), (reg) buimatic, tehui2, zabludnic, zăbun2 (1-2), zăbunit (1-2), zuz (10), zărghit (3-4), zăticnit (1-2). 3 a (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă sau denotă zăpăceală (2). 4 a Intimidat. 5 smf Zănatic. 6-7 a (Fam) Zvăpăiat (1-2). 8 smf (Pex) Persoană ușuratică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăcit, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre oameni) Care este tulburat la minte; buimăcit, năucit. Fata a umblat bolnavă și zăpăcită (SADOV.). 2 s.m., s.f. Persoană nesocotită, nebunatică, aiurită; (reg.) zăpăuc. E un zăpăcit și un desfrînat (CĂL.). ◊ (ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) A oprit pe zăpăcitul de tînăr să se arunce în apa înghețată a mării. 3 adj. Care este intimidat, fîstîcit. Fata i-a zîmbit... deloc zăpăcită (CA. PETR.). 4 adj. (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, denotă zăpăceală. Un soldat cu mișcări zăpăcite (SAHIA). • pl.-ți, -te. /v. zăpăci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂPĂCIT adj. p. ZĂPĂCI. Cu mintea turburată, buimăcit, uluit: popa... a înțeles din vorbele acestea că are a face cu un om ~ (SLV.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂPĂCIT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. Tulburat, buimăcit, fîstîcit. Olimp Stavrat își mîngăia zăpăcit bărbuța, cu un surîs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. REBREANU, R. II 55. Se învîrtea zăpăcită, frîngîndu-și mîinile Cu disperare. BART, E. 372. Atît era de zăpăcit, încît nici nu știa în care mînă să ție cuțitul și în care furculița. SLAVICI, O. I 106. ◊ (Adverbial) începe să se îmbrace zăpăcit și stîngaci. SEBASTIAN, T. 329. ◊ (Substantivat) Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. ISPIRESCU, L. 186. ♦ Neîntreg la minte; zvăpăiat, Zvînturat. (Substantivat) De unde nici căta la femei, s-a dat în dragoste cu o zăpăcită. ALECSANDRI, T. 1728.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCIT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Buimăcit, năucit, tulburat; fîstîcit. ♦ Zvăpăiat, zvînturat. – V. zăpăci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăpăcit a. și m. turburat, foarte nedumerit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăpăcít, -ă adj. Dezordonat, zăpăuc, năuc, tehuĭ: un copil zăpăcit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zăbăci v vz zăpăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăci [At: HELIADE, L. B. II, 143/11 / V: (îvr) zăbă~ / Pzi: ~ăcesc / E: vsl ◊ запаци cf srb pačiti „a înnora”, sv pačiti „a denatura, a desfigura”, zapačiti „a face grimase”] 1-2 vtr A face să piardă (sau a-și pierde) (temporar) judecata limpede, normală, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: a (se) buimăci (1-2), a (se) dezorienta (5-6), a (se) năuci, a (se) tulbura, (îrg) a (se) zănătici (1-2), a se zăticni (11), (reg) a (se) zabluzi (1-2), a (se) zăbăuci (1-2), a (se) zăbuni (1-2), a zăhizi, a se zărghi (2), a zalisi, a zăuși, a zulumi. 3-4 vtr (Fam) A-și pierde (sau a face să-și piardă) cumpătul în fața unei situații neașteptate Si: a (se) fâstâci (1), a (se) intimida, a (se) încurca, (reg) a (se) îngăimăci, a (se) rătuli (1), a (se) teșmani, a (se) ului, a se zăgrăi (3), a (se) zâghiri. 5 vt (Fam; c. i. obiecte) A răvăși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpicit, ~ă a vz zăpăcit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăci vb. IV. 1 tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze etc.; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci; (înv., reg.) a se zănătăci, a se zăticni. Îl cam zăpăcise orașul acesta mare (VLAH.). 2 tr., refl. (fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul; a (se) fîstîci, a (se) intimida, a (se) încurca. Dănuț se zăpăcise (TEOD.). 3 tr. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. Ce ți-a venit... să-mi zăpăcești hîrtiile? (BAR.). 4 tr. (fam.; compl. indică obiecte) A rătăci, a pierde. Și-a zăpăcit ochelarii. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂPĂCI (-ăcesc) I. vb. tr. A turbura mintea cuiva, a-l face să-și piardă capul, a ameți, a buimăci, a ului: la poliție... ai a face cu fel de fel de oameni, cari te trag, unul la dreapta, altul la stînga, te ispitesc, te zăpăcesc și-ți iau mințile (SLV.); v(i)ersul ei plăcut, de părea că te ungea la Inimă, zăpăcise oare-cum pe bietul fecior de împărat (ISP.). II. vb. refl. A pierde facultatea de a judeca limpede, a-și pierde capul, a se ameți (de cap), a se buimăci, a se ului, a se năuci: băiatul... se făcu roșu ca sfecla, se zăpăci pînă într’atîta, de nu știu deocamdată să zică nici două boabe legănate (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A tulbura mintea cuiva, a-l face să-și piardă capul; a năuci, a buimăci, a ameți. Cîteva zile, la început, îl cam zăpăcise orașul acesta mare, în care el venise pentru întîia oară. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Comisarul potrivise însă lucrurile astfel, ca ei să sosească-n pădure pe-nserate, și asta-l zăpăcea pe Duțu. SLAVICI, O. I 368. Strălucirea hainelor lui Făt- Frumos, pînă într-atîta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș, de nu mai știau oștile unde se află. ISPIRESCU, L. 156. ◊ Refl. Moșul se zăpăci cu totul la auzul vorbelor. Stătu în loc și parcă nu-i venea să creadă. DUNĂREANU, CH. 11. Și ea, mergînd spre Viorel, De mînă cînd a prins-o el, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. 2. (Familiar) A încurca, a răvăși. Ei acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A (se) fîstîci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A răvăși.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZĂPĂCI mă ~esc intranz. 1) A-și pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se țicni; a înnebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se fâstâci; a se încurca. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ZĂPĂCI ~esc tranz. 1) A face să se zăpăcească. 2) (lucruri) A întoarce pe o parte și pe alta, împrăștiind, încâlcind, amestecând (pentru a găsi ceva); a răscoli. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăpăcì v. 1. a încurca rău; 2. a pierde capul. [Cf. pol. ZAPODZIAC, a rătăci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăpăcésc v. tr. (slav compus ca și opăcesc). Năucesc, turbur: a zăpăci un copil pin întrebărĭ. Rătăcesc, răvășesc: a zăpăci niște scrisorĭ. V. refl. Se zăpăcise de bucurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+zăpăcit adj. m., s. m., pl. zăpăciți; adj. f., s. f. zăpăcită, pl. zăpăcite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, 3 sg. zăpăcește, imperf. 1 zăpăceam; conj. prez. 1 sg. să zăpăcesc, 3 să zăpăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, imperf. 3 sg. zăpăcea; conj. prez. 3 să zăpăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăpăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, imperf. 3 sg. zăpăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăpăci (conj. zăpăcească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
zăpăci (-cesc, -it), vb. – A năuci, a buimăci, a ameți. Origine incertă. Poate din sl. zapačiti „a face să se învîrtescă” (Densusianu, GS, IV, 390), cf. opăci „a buimăci”, sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creație expresivă, cf. zap, cu suf. -ci. Legătura cu sl. (za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der. zăpăceală, s. f. (buimăceală); zăpăuc (var. zăbăuc), adj. (buimac).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. ~ (prob. din sl. zapačiti = a roti, a învîrti; sau onom. zap + suf. -ci)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Argou
a o zăpăci expr. (adol., eufem.) a se masturba.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a zăpăci (pe cineva) în bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a zăpăci de cap (pe cineva) expr. 1. a vorbi continuu, confuz și în contradictoriu. 2. a relua cu insistență un subiect de discuție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ZĂPĂCIT adj. 1. v. buimac. 2. v. amețit. 3. v. dezorientat. 4. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Nu știe cum să acționeze, e complet ~.) 5. v. tulburat. 6. v. fâstâcit. 7. v. smintit. 8. v. zburdalnic. 9. v. deranjat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂPĂCIT adj. 1. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tîmpit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. amețit, (fig.) beat, îmbătat. (~ de fericire.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 4. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Nu știe cum să acționeze, e complet ~.) 5. tulburat. (Rămăsese ~ cînd a văzut-o.) 6. fîstîcit, intimidat, încurcat, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit. (Copilul a rămas ~.) 7. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!) 8. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Ce copil ~!) 9. deranjat, răscolit, răvășit. (Are toate hîrtiile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZĂPĂCI vb. 1. v. buimăci. 2. v. dezorienta. 3. v. tulbura. 4. v. fâstâci. 5. v. încurca. 6. v. deranja.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂPĂCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) năuci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!) 2. a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.) 3. a (se) tulbura. (S-a ~ cînd l-a văzut.) 4. a se fîstîci, a se intimida, a se încurca, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa în fața lor?) 5. a încurca, (prin Transilv.) a mitroși. (A ~ ceva.) 6. a deranja, a răscoli, a răvăși, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Antonime
Zăpăcit ≠ dezmeticit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A zăpăci ≠ a dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se zăpăci ≠ a se dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăpăcit, zăpăcităadjectiv zăpăcit, zăpăcițisubstantiv masculin zăpăcită, zăpăcitesubstantiv feminin
-
- Olimp Stavrat își mîngăia zăpăcit bărbuța, cu un surîs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. REBREANU, R. II 55. DLRLC
- Se învîrtea zăpăcită, frîngîndu-și mîinile Cu disperare. BART, E. 372. DLRLC
- Atît era de zăpăcit, încît nici nu știa în care mînă să ție cuțitul și în care furculița. SLAVICI, O. I 106. DLRLC
- Începe să se îmbrace zăpăcit și stîngaci. SEBASTIAN, T. 329. DLRLC
- Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. ISPIRESCU, L. 186. DLRLC
-
etimologie:
- zăpăci DEX '09 DEX '98 DLRM
zăpăci, zăpăcescverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cîteva zile, la început, îl cam zăpăcise orașul acesta mare, în care el venise pentru întîia oară. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
- Comisarul potrivise însă lucrurile astfel, ca ei să sosească-n pădure pe-nserate, și asta-l zăpăcea pe Duțu. SLAVICI, O. I 368. DLRLC
- Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos, pînă într-atîta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș, de nu mai știau oștile unde se află. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
- Moșul se zăpăci cu totul la auzul vorbelor. Stătu în loc și parcă nu-i venea să creadă. DUNĂREANU, CH. 11. DLRLC
- Și ea, mergînd spre Viorel, De mînă cînd a prins-o el, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
-
- 2. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX