tenta vt [At: DRLU / Pzi: ~tez / E: fr tenter] 1A deștepta o dorință Si: a ademeni, a ispiti. 2 (Frr) A întreprinde.

TENTA, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni. În această curgere fără întoarcere, doar spiritul omului... e tentat să meargă în sens invers, pe deasupra întîmplărilor. BOGZA, C. O. 14.

TENTA vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].

TENTA vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)

A TENTA ~ez tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter

tentà v. a ispiti.

tentă¹ sf [At: OPRESCU, S. 215 / Pl: ~te / E: fr teinte] 1 (Pct) Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2 (Pct) Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). 3 Nuanță a unei culori. 4 (Fig) Aspect (1). 5 (Îs) ~ politică Semnificație politică.

TENTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș și de apă sau de o culoare și de apă, folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită. ♦ Nuanță a unei culori.

TENTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].

TENTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)

TENTĂ ~e f. 1) Amestec de vopsele folosit în pictură pentru a obține nuanța dorită. 2) Nuanță obținută prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafață a unei imagini, realizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte

*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.

tenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tentez, 3 tentează; conj. prez. 1 sg. să tentez, 3 să tenteze

tenta (a ~) vb., ind. prez. 3 tentează

tenta vb., ind. prez. 1 sg. tentez, 3 sg. și pl. tentează

tentă s. f., g.-d. art. tentei; pl. tente

tentă s. f., g.-d. art. tentei; pl. tente

tentă s. f., g.-d. art. tentei; pl. tente

TENTA vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

TENTA vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

A tenta ≠ a dezgusta

TENTĂ s. v. nuanță.