2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPLINITOR, -OARE, suplinitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor.

SUPLINITOR, -OARE, suplinitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor.

suplinitor, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: suplini + -tor] 1-2 a, smf (Persoană) care înlocuiește (temporar) pe cineva în funcție, în obligații, ca poziție socială, politică etc. Si: (înv) supleant (7-8). 3-4 (Spc) (Profesor, învățător etc. netitularizat) care suplinește (3) pe cineva la o catedră.

SUPLINITOR, -OARE, suplinitori, -oare, adj. (Mai ales despre profesori; și substantivat) (Persoană) care înlocuiește pe cineva în muncă. Este suplinitor la catedrele de muzică, desen, gimnastică, scrimă și religie de la gimnaziul clasic înființat de curînd în urbea sa natală. CARAGIALE, O. II 119.

SUPLINITOR, -OARE adj., s.m. și f. (Profesor, institutor etc.) care suplinește pe cineva la o catedră sau (p. ext.) într-o muncă. [< suplini + -tor, după it. supplitore].

SUPLINITOR, -OARE adj., s. m. f. 1. (cel) care suplinește în muncă, într-o funcție; locțiitor, supleant. 2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor)

SUPLINITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care suplinește; cu funcția de suplinire. /a suplini + suf. ~tor

suplinitor m. cel ce suplinește o funcțiune în lipsa titularului.

*suplinitór, -oáre adj. Care suplinește: profesor suplinitor. Subst. Un suplinitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suplinitor (desp. su-pli-) adj. m., s. m., pl. suplinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. suplinitoare

suplinitor (su-pli-) adj. m., s. m., pl. suplinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. suplinitoare

suplinitor adj. m., s. m. (sil. -pli-), pl. suplinitori; f. sg. și pl. suplinitoare, g.-d. sg. art. suplinitoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPLINITOR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleant. (Și-a găsit un ~ la catedră.)

SUPLINITOR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleant. (Și-a găsit un ~ la catedră.)

Intrare: suplinitor (adj.)
suplinitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: su-pli- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplinitor
  • suplinitorul
  • suplinitoru‑
  • suplinitoare
  • suplinitoarea
plural
  • suplinitori
  • suplinitorii
  • suplinitoare
  • suplinitoarele
genitiv-dativ singular
  • suplinitor
  • suplinitorului
  • suplinitoare
  • suplinitoarei
plural
  • suplinitori
  • suplinitorilor
  • suplinitoare
  • suplinitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: suplinitor (s.m.)
  • silabație: su-pli- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplinitor
  • suplinitorul
  • suplinitoru‑
plural
  • suplinitori
  • suplinitorii
genitiv-dativ singular
  • suplinitor
  • suplinitorului
plural
  • suplinitori
  • suplinitorilor
vocativ singular
  • suplinitorule
plural
  • suplinitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suplinitor, suplinitoareadjectiv

etimologie:
  • Suplini + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

suplinitor, suplinitorisubstantiv masculin
suplinitoare, suplinitoaresubstantiv feminin

  • 1. Care suplinește într-o funcție, într-o muncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Este suplinitor la catedrele de muzică, desen, gimnastică, scrimă și religie de la gimnaziul clasic înființat de curînd în urbea sa natală. CARAGIALE, O. II 119. DLRLC
  • 2. Cadru didactic care nu e titularizat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Suplini + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.