SUPLINITOR, -OARE, suplinitori, -oare, adj. (Mai ales despre profesori; și substantivat) (Persoană) care înlocuiește pe cineva în muncă. Este suplinitor la catedrele de muzică, desen, gimnastică, scrimă și religie de la gimnaziul clasic înființat de curînd în urbea sa natală. CARAGIALE, O. II 119.