suplinitor, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: suplini + -tor] 1-2 a, smf (Persoană) care înlocuiește (temporar) pe cineva în funcție, în obligații, ca poziție socială, politică etc. Si: (înv) supleant (7-8). 3-4 (Spc) (Profesor, învățător etc. netitularizat) care suplinește (3) pe cineva la o catedră.