stropit², ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: stropi] 1 a (D. obiecte, materii, terenuri etc.) Care este udat (pe deasupra) ușor și superficial Si: umezit. 2 a Care este acoperit cu stropi (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: împroșcat. 3 a (D. plante, culturi etc.) Tratat prin împroșcare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii. 4 a (Rar; pan; d. obiecte sau d. ființe) Pestriț. 5 sma (Mar; pbl) Graur (1) (Sturnus vulgaris). 6 a (Trs; fig; d. oameni) Repezit. 7 a (Trs; fig; d. oameni) Obraznic. 8 a (Îe) A fi ~ la cap (sau la minte) A fi prost sau nebun.

stropit¹ sn [At: DDRF / Pl: (nob) ~uri / E: stropi] 1 Umezire. 2 Împroșcare. 3 (Spc) Tratare a plantelor prin împroșcare sau prin proiectare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii Si: stropire (5), (rar) stropitură (3). 4 (Pan) Pătare.

STROPIT², -Ă, stropiți, -te, adj. 1. Acoperit, presărat cu stropi (dintr-un lichid). Își arătă cu mîndrie satîrul plin de sînge și hainele stropite. ISPIRESCU, L. 256 2. Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Acoperit cu puncte sau cu pete mici de altă culoare decît fondul. Rîse Vasile al Capsomanului, unul mic, cu ochi răi, stropit pe toată fața și pe mîni cu o spuză de alunele. CAMILAR, N. II 267. ◊ (Complementul instrumental devine subiect) Sînt atîtea colori stropite în juru-ne încît deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210.

STROPIT¹ s. n. Stropire, udare ușoară, la suprafață. UdatuL [ariei] care se face seara, în ajunul zilei de treier, se înnoiește și a doua zi în zorii zilei, cînd cu adevărat se reduce la un simplu stropit. PAMFILE, A. R. 202.

stropit a. înflorat: haină albastră stropită cu aur EM; ║ n. fapta de a stropi: stropitul florilor.

stropi [At: PSALT. 99 / Pzi: ~p'esc / E: nct] 1-3 vtir A (se) uda (pe deasupra) ușor și superficial Si: a (se) umezi. 4-6 vtir A (se) acoperi cu stropi (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: a (se) împroșca, (rar) a (se) păta, (reg) a se prâsni². 7 vt (Îe) A ~ masa (mâncarea etc.) A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi (alcoolice). 8 vt (Fam; îe) A-și ~ măseaua A bea băuturi alcoolice. 9 vt (Îe) A nu avea (nici) cu ce-și ~ măseaua A fi sărac. 10 vt (Îe) A ~ (ceva) cu sudoare A munci din greu. 11 vt (C. i. obiecte, mai ales pereții unor încăperi) A da culoare în mod neuniform, în formă de stropi. 12 vt (Pex) A vopsi. 13 vt (Pex) A zugrăvi. 14 vi (Pfm) A ploua ușor, cu stropi rari. 15 vi (D. ploaie) A cădea în cantitate mică. 16 vt (Fam; c. i. evenimente, persoane etc.) A sărbători consumând, mai ales, băuturi alcoolice. 17 vt (Spc; c. i. plante, culturi) A trata prin împroșcare sau prin proiectare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie pentru a distruge dăunătorii. 18 vt A acoperi (prin aruncare pe deasupra) cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Si: a presăra. 19 vt (Pan) A acoperi cu pete mici de altă culoare decât fondul Si: (rar; pex) a păta.

STROPI, stropesc, vb. IV. Tranz. 1. A uda, a umezi ușor aruncînd stropi; a împroșca, a acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). După ce o stropi [scrisoarea] cu lacrimi fierbinți, o puse în plic și o trimise. BART, E. 241. Îl stropește cu apă vie, și atunci Harap-Alb îndată învie. CREANGĂ, P. 278. Ea-nainte-i se ducea, Cu năstrapa mi-l stropea, Cu năframa-l răcorea. Apoi nunta se făcea. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ (Poetic) Iat-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori... Tu o rupi?... Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori. ALECSANDRI, P. III 16. ◊ Expr. (Familiar) A-și stropi măseaua = a bea băuturi alcoolice. Se întinse ca să ia un pahar să-și stropească nițel măseaua, dară el, cu vin cu tot, se făcu numai de aur. ISPIRESCU, U. 106. ◊ Intranz. (Glumeț) [Tunurile] crunt tușesc, Cu ghiulele-n noi stropesc. ALECSANDRI, P. III 457. ◊ Refl. Era frumoasă!... Pe urmă a început să se scalde... rîdea și se stropea cu apă. PREDA, Î. 47. ♦ Refl. A se acoperi cu pete mici, a se păta. I s-a stropit fața cu pestrui galbene. DELAVRANCEA, O. II 81. 2. A uda ușor, superficial (cu stropitoarea). Cum auzi vuietul venirii lui, fața ei se însănină; ea luă o mînă de lacrimi din baie și stropi grădina. EMINESCU, N. 28. De dimineață pompierii stropiseră podul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (Subiectul este ploaia) Ajunserăm p-o cărăruie de piatră. O ploiță caldă stropise fășia de drum. DELAVRANCEA, A. 48. ◊ Expr. A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. Bietul muncitor Stropea cu sudoare Micul său ogor. ALECSANDRI, P. III 123. ◊ Intranz. Ploaia nu stropise de două săptămîni. C. PETRESCU, Î. II 197. Să-mi fac ochișorii roată... Să-mi văd mîndra Cum să poartă, Cum mătură pe la poartă: Cu mătura măturînd Și cu lacrime stropind. BIBICESCU, P. P. 15.

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat și uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform și în cantități mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

stropì v. a uda aruncând stropi.

stropésc v. tr. (vsl. kropiti, pol. skropič, a stropi. V. strop). Ud, aruncînd stropĭ (picăturĭ aruncate). A stropi cu noroĭ, a trece cu trăsura stropind cu noroĭ pe ceĭ de jos, (fig.) privesc cu dispreț.

stropit s. n.

stropit s. n.

stropit s. n.

stropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropesc, 3 sg. stropește, imperf. 1 stropeam; conj. prez. 1 sg. să stropesc, 3 să stropească

stropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropesc, imperf. 3 sg. stropea; conj. prez. 3 să stropească

stropi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropesc, imperf. 3 sg. stropea; conj. prez. 3 sg. și pl. stropească

STROPIT s. 1. v. udat. 2. v. umezire. 3. v. împroșcare.

STROPIT s. 1. stropire, udare, udat, udătură. (~ florilor.) 2. stropire, udare, udat, umezire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3. împroșcare, împroșcătură, stropire, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)

STROPI vb. 1. v. uda. 2. v. împroșca. 3. a împroșca, a sări, (reg.) a proșca. (Noroiul ~ în toate părțile.)

STROPI vb. 1. a (se) uda, (Ban.) a (se) prîsni. (A ~ florile, grădina.) 2. a împroșca, (reg.) a proșca. (Îl ~ cu noroi.) 3. a împroșca, a sări, (reg.) a proșca. (Noroiul ~ în toate părțile.)

stropi (-pesc, it), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire).

a stropi gazonul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.

a-i stropi crinul (unei femei) expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.

stropi, stropesc v. t. (er.) a ejacula.