stropire [At: COD. VOR.² 69^v/11 / Pl: ~ri / E: stropi] 1 Udare (pe deasupra) ușoară și superficială Si: umezeală, umezire, umezit. 2 Acoperire cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: împroșcare, împroșcat, stropeală (2), stropit¹ (2), stropitură (2), (rar) pătare. 3 (Îs) Turnare prin ~ Procedeu de turnare¹, prin care metalele sau aliajele ce se topesc ușor sunt presate în tipare printr-un piston. 4 (Fam; pex) Ploaie cu stropi (1) rari, ușoară (și de scurtă durată) Si: (fam) stropeală (3), stropitură (1). 5 (Spc) Tratare a plantelor prin împroșcare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii Si: stropit¹ (3), (rar) stropitură (3). 6 (Pan) Acoperire cu pete mici de altă culoare decât fondul. 7 (Rar; pex) Pătare.

STROPIRE, stropiri, s. f. Acțiunea de a stropi; împrăștiere a unui lichid în stropi, împroșcare cu stropi. Pe crestele dealurilor năvăleau talazuri uriașe [de zăpadă], se înălțau în răsfrîngeri tremurătoare, ca o stropire de spumă, apoi se rostogoleau într-o cernere viforoasă în văi. SADOVEANU, O. VI 123.

stropire s. f., g.-d. art. stropirii; pl. stropiri

stropire s. f., g.-d. art. stropirii; pl. stropiri

stropire s. f., g.-d. art. stropirii; pl. stropiri

STROPIRE s. 1. v. udat. 2. v. umezire. 3. v. împroșcare.

STROPIRE s. 1. stropit, udare, udat, udătură. (~ florilor.) 2. stropit, udare, udat, umezire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3. împroșcare, împroșcătură, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)